Exact în momentul în care citeam Raportul ”USDA Foreign Agricultural Service: Romania Dairy and Products Annual Report 2015-Gain Report number: RO1519”, întocmit la finalul anului 2015 sub coordonarea raportorului Russ Nicely, am avut un dialog telefonic în care povesteam interlocutorului ce am sub ochi. Acela a replicat mirat: ”Cum domnule, se interesează americanii de noi!?” ”Oho!”, i-am răspuns, ”Ei se interesează de tot!” Și, nu e de mirare că o fac. Cum ne văd americanii? Ca de obicei, rău. Ce perspective ne dau? Tot proaste! Avem șanse de mai bine? Raportul nu spune nimic, în acest sens. Știți cum sunt ei, constată sec, dau verdicte și acționează. Dar, iată extrase din Raport, pentru a vedea cum este conturată imaginea Industriei laptelui și lactatelor din România, peste ocean.”Câte bube rele, toate-n...”   Dezvoltarea sectorului produselor de lactate din România a fost îngreunată mulți ani de o serie de factori, cum ar fi gradul ridicat de fragmentare al fermelor, îmbătrânirea comunității fermierilor, practicile precare de management, accesul limitat la mijloacele de producție de înaltă calitate și lipsa de organizare a fermierilor. Acești factori au condus și conduc la o productivitate și o eficiență scăzută a fermelor. Mai mult, ca urmare a secetei din vara trecută și a cererii limitate de prelucrare a laptelui, fermierii români și companiile de procesare se confruntă cu o concurență puternică din partea altor state membre ale UE. În 2016, impactul este probabil să se contureze mai drastic, din cauza lipsei de eficiență. Pe de altă parte, fermele comerciale sunt de asteptat să continue sa crească, dar această creștere s-ar putea să nu compenseze reducerile din segmentul non-comercial, de la sfârșitul anului 2015.   Producția de lapte de vacă a ajuns la 4,371 milioane de litri în 2014, cu o creștere de 3,1 % față de anul precedent. Conform datelor furnizate de MADR pentru 2014, livrările către fabricile de lapte au reprezentat aproximativ un sfert din producția totală (24 %), vânzările directe deținând mai mult de un sfert (27 %), în timp ce, mare parte din lapte a intrat în consumul familial (39 %). Randamentele medii rămân scăzute, în comparație cu alte state membre ale UE. Deși fermele comerciale au făcut progrese importante, în privința geneticii, hrana animalelor și managementul fermei, cota lor de inventar a scăzut. După cum s-a menționat anterior, fragmentarea rămâne o caracteristică importantă a producției primare: în 2013 existau aproximativ 561.840 de exploatații agricole care totalizau 1,147 milioane de vaci de lapte, ceea ce înseamnă o medie de 2,04 cap/exploatație. Această medie prezintă o îmbunătățire, în comparație cu rezultatele recensământului agricol din 2010, atunci când dimensiunea medie a unei exploatații a fost de 1,84 cap / exploatație. Cota de lapte totală, alocată României, de Comisia Europeană pentru 2014/2015 a fost împărțită aproape egal între livrările directe (1,57 mil) și vânzările directe (1,7 mil). Conform cifrelor publicate recent de Comisia Europeană-Observatorul pieței laptelui, mai mult de 70.000 de producători au efectuat livrări către fabricile de lactate din România. În privința numărului de producători înregistrați pentru livrări directe, România contează doar pe aproximativ 12 % dintre ei, procentul indicând că totalul laptelui furnizat spre procesare, în România, reprezintă doar 0,6 % din totalul laptelui livrat în UE!!! Media de livrare a laptelui, pe producător, a fost de 13,6 tone, în 2014/2015, față de 80 tone, în Polonia, și 255, ca medie UE. Acest volum foarte redus reflectă dimensiunile sectorului. O altă caracteristică este faptul că România reprezintă 83 % din numărul UE de producători înregistrați pentru vânzare directă, dar aceștia sunt total ineficienți. În privința organizațiilor, este de remarcat lipsa de interes în crearea de cooperative sau aderarea la cele existente. Acest lucru este cauzat de lipsa de încredere în astfel de modele, o lipsă de stimulente financiare și o teamă de slăbire a independenței în marketingul producției primare.   Preocuparea fermierilor pentru imbunatatirea genetică a efectivelor poate fi observată în valoarea importurilor de genetică. Valoarea de import a geneticii (bovină-spermă congelată) s-a dublat în ultimii trei ani (de la US $ 553.476, în 2011, la US $ 1.032.504, în 2014).  Datele disponibile în primele 8 luni ale lui 2015 arată o creștere spectaculoasă a geneticii americane, pe piața românească. Mai mult, Statele Unite ale Americii a fost singurul furnizor care și-a extins exporturile de acest tip, în România, în ianuarie-august 2015, fiind în creștere cu 74 %, ca valoare, și 24 % în termeni cantitativi, precum și dublarea cotei de piață, de la 13 %, (2014), la 25 %, (2015). Principalii competitori pentru Statele Unite, pe această zonă, sunt Belgia, Elveția, Germania, și Canada. Cât privește exportul, este de remarcat faptul că România exportă genetică în China (100.000 de doze pe parcursul primelor 8 luni-2015, comparativ cu 55.500 de doze, în 2014).   Într-un efort de a stimula creșterea dimensiunii fermelor, în octombrie 2014, Guvernul român a aprobat ajutorul "De minimis". În conformitate cu această decizie, Guvernul român a acoperit prețul de juninci de reproducție din rasele specifice achiziționate de un agricultor în echivalentul a 1.400 $/cap. Programul a fost suprasubscris, astfel încât Ministerul român al Agriculturii are în vedere continuarea acestuia în 2016. Livrările interne de lapte vor scădea   Cota de lactate alocată României nu a fost niciodată indeplinită. Prin urmare, era de așteptat ca alte state membre ale UE, mai competitive, să furnizeze tot mai mult lapte sau lactate pe piața românească. În privința altor tipuri de lapte, cu toate că se produc în volume mici, în comparație cu laptele de vacă, laptele colectat de la alte specii s-a extins în mod semnificativ. Fermierii au  anticipat tendința consumatorilor de a se îndrepte spre alte tipuri de produse de lactate, prin urmare, s-a înregistrat o tendință pozitivă pentru toate cele trei specii: oaie, capră, bivoliță. Ca urmare, livrările de lapte de vacă sunt de așteptat să scadă din nou, după o creștere semnificativă în 2014, ca urmare a unui excedent care rezultă din eliminarea cotelor în UE. Datele publicate de Institutul Național de Statistică al României arată o scădere de 9 %, în livrările către fabricile de lapte, în primele 9 luni ale lui 2015. În plus, sectorul de procesare se confruntă și el cu o concurență din străinătate, pentru produsele lactate, totul conturând un declin pentru perioadele următoare, nu doar pentru 2016.   Cât privește prețul laptelui la poarta fermei, acesta a scăzut, în septembrie 2015, cu 13 %, în comparație cu 2014, de la 1,29 lei/l (US $ de 0,38 / l), la 1,12 lei/l (US $ de 0,28 / l), precum și cu 17 %, față de ianuarie 2015 , când prețul a fost de 1,35 lei/l (US $ 0,35 / l). În general, prețul laptelui din România se situează sub media europeană, diferența variind pe parcursul anului trecut cu 6-27 procente. Fermierii români primesc unul dintre cele mai mici prețuri la lapte, fiind pe locul V, din coada clasamentului UE. Ca notă generală, sărăcia fermelor și infrastructura rurală precară sunt principalii factori care mențin prețurile de achiziție jos, concomitent cu eliminarea cotei și efectele embargoului Rusiei. Tocmai de aceea, fermierii români s-au temut că, în urma eliminării cotei se va recurge masiv la importuri. Potrivit cifrelor, în primele 8 luni ale anului 2015, importurile de lapte au crescut cu 10 %, după o scădere de 15 %, în 2014. În ceea ce privește importul de lapte-materie primă, Ungaria rămâne principalul furnizor, urmată de Polonia și Cehia. Apoi, din moment ce zona de prelucrare a laptelui se confruntă cu o concurență reală, prin importul de lactate, nu este de așteptat ca situația să se remedieze. Pe de altă parte, exporturile de lapte și balanța schimburilor comerciale arată o scădere de 12 %, în primele 8 luni ale lui 2015. Printre cele mai importante piețe pentru laptele crud românesc ar trebui menționate Grecia, Bulgaria și Moldova. Producția de lactate   Acest raport ia în considerare doar producția de lapte și lactate care ajunge la consumatori prin intermediul canalelor comerciale și nu ia în calcul lactatele (unt, brânză), destinate auto-consumului, sau livrările directe. În acest sens, reducerea de TVA este privită ca un factor pozitiv, care conduce la o creștere a consumului. Dar cererea suplimentară este acoperită de importuri, o creștere în matrice a lactatelor importate putând fi observată de-a lungul ultimelor luni, nu doar pentru unt și brânză, dar și pentru laptele de consum. Concomitent, producția altor produse lactate a cunoscut o creștere pozitivă. De exemplu, se anticipează că producția de smântână va crește cu 12 %, în timp ce producția de lapte acidulat este prevăzută să crească cu 8 %, în 2016.   Se poate spune că producția de unt a fost stabilă, în România, chiar dacă în 2015 a înregistrat un plus modest, de 3 %. În contrapondere, importurile de unt au crescut cu 18 %, în primele 8 luni ale anului 2015. Cauza este creșterea cererii de consum și sursa generoasă, ca preț, a firmelor din UE. Exportul de unt a înregistrat un ușor ascendent, în aceeași perioadă, dar acesta constituie doar 12 % din totalul importurilor.   Cât privește producția de brânzeturi, aceasta a crescut în mod constant, de la un an la altul, pe primele nouă luni ale lui 2015, înregistrându-se un plus de 7 %. Dar, și pe acest segment, importurile au crescut cu 18 %, în primele 8 luni ale lui 2015, în timp ce exporturile au urmat aceeași tendință, în creștere cu 25 la sută. Germania, Polonia, Ungaria și Țările de Jos au fost principalii furnizori de brânză pe piața românească. În ceea ce privește piețele de export, Grecia a reprezentat aproape jumătate din exporturile de brânză (3.433 mt), urmată de Italia, Bulgaria și Spania.”   * * *Concuzia? Recitind cele scrise de americani, gândul ne duce direct la ce a spus Constantin Brâncuși, rudelor sale, când s-a întors de la Paris. Ce a spus? Nu scriem aici, ca să nu vă supărați prea tare pe noi.