(Comunicat) Bluetongue este o boală infecto-contagioasă a rumegătoarelor domestice (bovine, ovine, caprine) şi a rumegătoarelor sălbatice, care nu se transmite la alte specii de animale faţă de cele enumerate mai sus sau la oameni.   Bluetongue este produsă de un virus, transmis prin intermediul unor insecte Culicoide (ţanţari) existente in mediul natural, care sunt de dimensiuni mici cuprinse între 1-3 mm, care înţeapă animalul receptiv şi pot transmite boala de la un animal la altul.   O insectă hematofagă, potrivit unor specialişti poate călători până la 1.5—2 km/zi într-o zonă, iar în anumite condiții meteorologice (vânturi predominante pe o anumită direcție și perioadă) insectele pot fi purtate la distanțe mult mai mari, ce pot atinge până la 200 de km/zi.   De unde se infecteaza animalele?   Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave sau cele trecute prin boală (virusul rezistă până la 4 luni) precum şi de insectele care s-au hrănit cu sângele animalelor bolnave. Perioada de incubaţie este de 3-8 zile, boala poate avea o evoluţie acută, subacută şi avortată.   Semnele clinice se manifestă prin hipertermie, ce dureaza 2-3 zile, dispnee, stare depresivă, inflamaţia catarală sau ulcero-necrotică a mucoasei nazale, bucale şi a pielii de pe faţă, urechi şi picioare. Limba este puternic tumefiată de culoare violacee, cianozată, animalul ţine gura intredeschisă, din care se scurge o salivă abundentă, leziuni pentru care această maladie se denumeşte şi "boala limbii albastre".   Bluetongue are un caracter sezonier, este frecvent intalnită spre sfârşitul verii şi în perioada de toamnă, mai des în regiunile ploioase, cu terenuri băltite, unde numărul insectelor hematofage este semnificativ. Odata cu dispariţia acestor insecte boala încetează ca evoluţie, dar reapare in sezonul următor datorită rezistenţei mari a virusului la animalele trecute prin boală şi în insectele hematofage.   Pe lângă pagubele directe generate de morbiditatea şi mortalitatea ridicată, apariţia şi difuzarea bolii în ţara noastră poate avea consecinţe economice importante privind în special comerţul naţional, intracomunitar şi exportul de rumegătoare (bovine şi ovine).   Ce masuri trebuie luate?   Pentru supravegherea clinică a efectivelor receptive la Blutongue, sunt stabilite o serie de măsuri administrative, de profilaxie generală şi specifică cu referire la: • Moniotorizarea efectivelor receptive prin examinări clinice în exploatațiile cu animale; • Informarea crescătorilor de animale că pentru comerţul cu animale provenite din statele europene sau ţări terţe este obligatoriu să obţină acordul autorităţii sanitare veterinare judeţene; • Supravegherea permanentă a mişcărilor de animale receptive pe plan naţional, în spaţiul intracomunitar şi ţări terţe; • Supravegherea serologică şi virusologică prin afluirea de probe de sânge recoltate de la animalele receptive, din: - puncte ţintă de supraveghere stabilite, considerate favorabile dezvoltării vectorilor de transmitere a bolii; zonele limitrofe fermelor cu efective mari de bovine, ovine şi caprine; - zonele de liziere a pădurilor prin capturarea ţânţarilor cu captatoare speciale; - vaccinarea preventivă a speciilor receptive;   Pentru prevenirea îmbolnăvirii animalelor, se recomandă ca deţinătorii de animale să aplice următoarele măsuri:   verificarea permanentă a bovinelor, ovinelor şi caprinelor pe care le deţin şi anunţarea medicului veterinar despre modificările stării de sănătate a animalelor;sesizarea medicului veterinar despre orice intenţie de cumpărare sau introducere de noi animale în exploataţie;gestionarea funcţionării instalaţiilor de adăpare şi prevenirea băltirilor prin revărsarii de apă din jgheaburi, sau scurgerea apei din instalaţii;îndepărtarea gunoiului de grajd şi a purinului (care constituie un biotop favorabil dezvoltării insectelor) din apropierea adăpostului şi de pe platforma de gunoi;efectuarea de dezinfecţii şi dezinsecţii în adăposturi şi a mijloacelor de transport;aplicarea, pe pereţii adăpostului, de vopsele ce conţin substanţe specifice care să ţină insectele la distanţă;instalarea la ferestrele adăposturilor de plase cu ochiuri mici,tratate cu insecticide, dar cu asigurarea ventilaţiei corespunzătoare;tratamentul periodic ale bovinelor, ovinelor şi caprinelor cu substanţe insecticide sau insectifuge sub supravegherea medicului veterinar;   În derularea eficientă a acestor acţiuni se impune o colaborare permanent şi eficientă a personalul din cadrul reţelei sanitare veterinare cu crescătorii de animale, cu alte autorităţi judeţene şi cu autorităţi locale, implicate în prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile. (Dr. Penţea Ioan - Secretar Executiv al Colegiului Medicilor Veterinari al Judeţului Sibiu)