Nu, nu este o glumă, ci o afacere cât se poate de serioasă și, mai ales, cât se poate de profitabilă, cu mult mai profitabilă decât o fermă de vaci cu lapte! Deși, o fermă de măgărițe poate funcționa mult mai bine în zonele mediteraneene, în timp, au apărut astfel de exploatații și la atitudini temperate, cel mai bun exemplu reprezentându-l Marea Britanie. Apoi, laptele de măgăriță sau produsele obținute din astfel de lapte au un preț foarte mare, deci, aduc un profit pe măsură, în condițiile în care cheltuielile nu ar fi prea mari. Nu în ultimul rând, laptele de măgăriță poate fi furnizat, atât în vederea obținerii de brânzeturi, cât, mai ales, Industriei cosmeticelor și celei farmaceutice. Așadar, proprietarul unei astfel de ferme poate avea la dispoziție trei piețe. Cine se încumetă, în România? Ne-am pus această întrebare și, iată, în ediția de față dăm câteva informații preluate din presa scoțiană de specialitate, precum și din studii eferctuate în Italia (Elisabeth D Svendsen, 2008: ”The Professional Handbook of Donkeys” (4th Edition); ResearcheGate: ”Donkey milk production: state of the art”- Paolo Polidori, Daniela Beghelli, Pierluigi Mariani, Silvia Vincenzetti- Dipartimento di Scienze Ambientali, Università di Camerino, Italy; Dipartimento di Scienze Morfologiche e Biochimiche Comparate, Università di Camerino, Italy).Caracteristici generaleMăgarii sunt plini de caracter și fantastic de distractivi, versatili, putând avea multe utilizări. Dar, măgarii nu sunt cai, aceștia diferind fizic, mental și emoțional. Măgarii sunt mai stoici în comportament și tind să se sperie mai repede decât caii. Comparativ cu rudele lor, măgarii arată un răspuns mai mare la frică, la situații noi, iar acest lucru poate fi confundat cu încăpățânarea. Totodată, aceste animale sunt foarte sociale și dezvoltă atașamente emoționale foarte puternice cu alte exemplare. Din acest motiv, nu este recomandat ca măgarii să fie crescuți singuri.Hrănirea și managementul general al fermelor de măgărițeMăgarii (Equus asinus), crescuți în regim liber, pasc până la 16 ore pe zi, fiind, totodată și foarte eficienți în metabolizarea hranei. Acest lucru poate determina o supra-alimentare care poate cauza probleme grave de sănătate, cum ar fi hiperlipidemia, laminita și alte disfuncții metabolice. În mod ideal, hrana uscată trebuie să reprezinte 1,5% din greutatea corpului. Cum, măgarii provin din regiuni unde vegetația este uscată și rară, țări în care s-a adoptat creșterea lor, cum ar fi Marea Britanie, caracterizată prin umiditate crescută și temperaturi scăzute, au adaptat dieta mărind cantitatea de fibre. În cazul în care nu sunt ținuți pe pășuni, o dieta de 75% paie de orz și 25% fân este adecvată pentru cea mai mare parte a anului. Proporțiile sunt inversate la 75% fân și 25% paie, în timpul iernii, cu o schimbare treptată între anotimpuri. De asemenea, este important să se prevadă sarea minerală, accesul liber la apă curată și un supliment de vitamină, în iarnă. Atunci când sunt crescuți la pășune, măgarii trebuie să aibă la dispoziție, fiecare, cel puțin 2.000 mp, mai ales în cazul fermelor de femele pentru lapte. În adăpost trebuie asigurată o zonă stabilă de cel puțin 4 mp pentru fiecare exemplar. Pentru a fi protejați în anotimpurile reci, trebuie să li se asigure adăposturi adecvate.   Măgarii își creează legături foarte puternice cu alte exemplare, și chiar cu alte animale, din alte specii. De aceea, chiar și separarea pentru o scurtă perioadă poate fi stresantă, cauzând diminuarea producției de lapte. Mai mult, când un ”prieten” moare, este necesar ca exemplarul viu să fie lăsat împreună cu exemplarul decedat cel puțin 30 de minute, pentru a-l ajuta să "înțeleagă" și să accepte pierderea.   Managementul sănătății măgarilor   Detectarea bolilor, la măgari se poate face mult mai dificil decât la cai, ca urmare a caracterului lor stoic. ”Prostia” și "depresia" pot fi de multe ori singurul simptom. Aceste subtile modificări de comportament pot fi însoțite de anorexie. Asta înseamnă că un măgar poate fi în stadii avansate ale unei boli, înainte de a se constata un diagnostic. Cu toate acestea, apatia nu indică întotdeauna boala acestor animale care acestea sunt în mod natural liniștite, cauza fiind, de exemplu, separarea de un exemplar prieten. Dar, statistic, cauzele principale și bolile sunt următoarele:   -Non specifice (38%-Este necesar examen clinic și teste de sânge)-Colici (19%)-Hyperlipaemie (15%)-Probleme podale (5%- De obicei laminita și pedala sepsis)-Boala Kidney, boli respiratorii și pancreatită (8%)-Miscellaneous (10%- artrita, probleme dentare, fracturi, pierderea de companie, etc) (Cf. Elisabeth D Svendsen)   Laptele de măgărițăDupă cum se cunoaște, consumul de lapte cauzează alergii alimentare în rândul copiilor sub un an, dar nu numai. Studiile efectuate pe serii de copiii cu hipersensibilitate la lapte au indicat cazeina ca proteină cu mare potențial alergenic. În unele cazuri, copiii au demonstrat hipersensibilitate la lactoglobulină și la lactalbumină. Când intoleranță alimentară este diagnosticată la un sugar, este adesea necesar să se impună o perioadă de hrănire parenterală totală, urmată de alăptare. Când laptele uman nu poate fi furnizat, trebuie căutate surse alternative, iar studiile clinice au demonstrat că laptele de măgăriță ar putea substitui perfect laptele matern, el fiind însă recomandat și adulților.   De fapt, compoziția laptelui măgar este bogat în lipide și proteine cu un conținut scăzut de cazeină, fiind foarte aproapiat de laptele matern. Conținutul de lizozimă, în lapte măgar, este foarte mare (valoare medie 1,0 mg / ml), comparativ cu specia bovină (urme), caprine (urme) și laptele matern. Conținutul ridicat de lizozimă în laptele de măgăriță poate fi responsabil de numărul scăzut de bacterii, raportat, fapt care recomandă acest lapte pentru a preveni infectiile intestinului la sugari. Printre seroproteine, putem aminti lactoglobulina și lactalbumina, în cantități de 3,75, respectiv, 1,80 mg/ml, indiferent de etapele de lactație ale femelelor. Conținutul mare de lizozimă (practic, absent în laptele de vacă, de oaie și de capră- Vincenzetti et al., 2007),  determină ca această enzimă să acționeze ca bactericid, deoarece hidrolizează polizaharidele pereților celulari bacterieni și inhibă dezvoltarea bacteriilor (Vincenzetti și colab., 2005).   Producția laptelui de măgăriță   Specia asinelor este considerată a fi un ”polyestrous” sezonier, dar latitudinea în care se află ferma poate influența foarte mult ciclului de reproducție. Având în vedere un studiu recent derulat în sudul Italiei, în special în Sicilia, latitudinea locală determină oscilații mici, între anotimpuri. În aceste condiții, măgarii au un ciclu de reproducție continuă. Ca urmare, în Sicilia este posibil să se obțină lapte de măgăriță pe tot parcursul anului. Rezultatele au aratat că femelele care au fătat iarna și vara, au produs mai mult lapte, decât cele care au fătat primăvara și toamna. Având în vedere randamentul de lapte diferit, obținut atunci când măgărițele sunt mulse de două ori pe zi, dimineața și după-amiaza (Salimei et al., 2004), media producției de lapte din mulsul de dimineață s-a dovedit a fi statistic mai mic, decât cea de după-amiază (549.2 ml vs. 949.3 ml). D'Alessandro și Martemucci, au investigat în 2007 efectele numărului de mulgeri, de zi cu zi. Rezultatele obținute au demonstrat că producția maximă de lapte corespunde la trei mulgeri pe zi, la fiecare trei ore, în timp ce regimul de muls de zi cu zi, cu șase mulgeri pe zi, nu a crescut producția de lapte, având o influență negativă asupra sănătății glandei mamare. (Cf. Paolo Polidori et All)   Potențial economic Cât despre potențialul economic al comercializării laptelui de măgăriță, credem că unele informații pot fi mai mult decât edificatoare: -În România, 100 de ml de lapte de măgăriță se vinde cu 25 de lei.-Cel mai mare producător de lapte de măgăriță este Italia.-Cel mai mare cumpărător de lapte de măgăriță este Marea Britanie.-70 % din laptele de măgăriță cumpărat de Marea Britanie este utilizat în Industria cosmeticelor.-500 de grame de brânză din lapte de Măgăriță costă între 576 de dolari în Statele Unite și cca 800 de euro în Europa.