Acum ceva vreme, un respectabil proprietar de fermă din Iași, care are și o făbricuță de procesare a cărnii, ieșea la ziar spunând că, până când statul nu va face un ”brand de țară”, firmelor românești le va fi dificil să iasă la export. Zicerea onorabilului are darul de a irita, și, iată de ce:   În primul rând, ideea respectivului domn stă sub comunista lumină a pomenii: ”Să facă statul, să ne dea statul”. Apoi, e greșită din principiu. Pornind de la faptul că ”brand” înseamnă percepția publicului asupra unei mărci, o simplă siglă nu rezolvă nimic, nici chiar dacă se pompează bani grămadă în publicitatea direcționată în străinătate. Repet ce am scris acum ceva vreme: un brand poate să fie pozitiv sau negativ! Din păcate, brand-ul României e negativ, indiferent cât ne-am bate noi cu pumnii în piept că suntem buricul pământului și că dacii au inventat limba latină!   În al treilea rând, devine clar că, pentru construirea unui brand, statul nu trebuie să facă nimic. Respectivul proprietar trebuie să facă, dumneavoastră trebuie să faceți, noi trebuie să facem, eu, noi, voi! Fiecare dintre noi, prin ceea ce facem în fiecare zi, putem contribui la schimbarea imaginii României în bine și, prin aceasta, la crearea unui brand pozitiv al mărfurilor care pleacă la export.   Avem un exemplu: Germania. Acum trei ani, această țară a sărbătorit 150 de ani de când, pe produsele fabricate acolo, indiferent că era vorba de clești de scos măsele, oțel Krupp sau cârnați Nurnberger, a fost pus marcajul ”Made in Germany”, ca garanție a calității excepționale a produselor dar și ca garanție a seriozității în afaceri. Puneți pe mărfurile dumneavoastră marcajul ”Made in Romania” și vedeți ce iese, indiferent de cât de bune vă sunt produsele! E la fel ca în cazul produselor nemțești? În niciun caz!   Asta, pentru că, la vremea la care s-a pus prima oară marcajul ”Made in Germany”, pe vreun produs făcut în Prusia acelor vremi, lucrul ăsta avea în spate sute de ani de muncă serioasă, depusă la cele mai înalte standarde de calitate. Și, sunt sigur că, la acel moment, n-a fost nevoie ca Bismark să dea un decret prin care să aloce fonduri de publicitate pentru inscripționarea care, prin sine, era ”brand de țară”.   În schimb, cu ce e asociat numele țării noastre? Cu țigănia, cu maneaua, cu infracționalitatea, cu neseriozitatea, cu ”una facem, alta vorbim”, la care se adaugă Ceaușescu, Dracula, vaca și biciclistul matol de pe marginea drumului. De ce să ne mințim, ăsta este brandul nostru de țară!   Așa că, zic eu, nu mai pierdeți timpul, tot discutând despre necesitatea ”construirii unui brand de țară”. Să punem mâna, cu toții, la muncă, dar nu aia făcută în dorul lelii și, peste vreo două sute de ani, poate vom avea și un brand pozitiv, iar stră-stră-strănepoții onorabilului din Iași, dacă fabrica nu va da faliment ori nu va fi vândută până atunci, vor putea exporta liniștiți, mândrii că pe salamul lor scrie ”Made in Romania”. Așa se face brandul de țară, nu așteptând pomană de la stat!