Criza laptelui pare a fi o poveste tristă, fără de sfârșit, de care se plâng atît fermierii cât și procesatorii. Vinovăția este pusă atât pe seama embargoului rusesc, care-și face simțite efectele tot mai pregnant, cât și pe seama politicilor interne și, mai ales externe, ale Uniunii Europene.Consum scăzut, faliment, de-astea...   Deși pășunile românești sunt recunoscute în toată lumea, piața românească a laptelui s-a schimbat radical, cu efecte mult mai profunde asupra micilor producători și a fermierilor. Mulți dintre aceștia sunt confruntați cu falimentul, din cauza unei furtuni de decizii imperfect luate la cel mai înalt nivel în UE, dar și din cauza unui context geopolitic fragil. Fabricile de prelucrare a laptelui din țară își anunță falimentul, una câte una, în timp ce țările vecine bat la ușile lor, cu prețuri la nivel de dumping. Așa s-a ajuns ca, în județul Timiș, fermieri să-și spele porcii cu lapte, într-o încercare disperată de a atrage atenția asupra falimentului acestui sector. Influențată de fluctuațiile speculative ale prețurilor, de vremea rea ​​și embargoul rusesc, companiile multinationale de prelucrare a laptelui care activează pe piața românească și-au schimbat strategia: contractele cu furnizorii locali au devenit din ce în ce mai stricte, prețurile pe care le-au impus s-au diminuat și mai mult și, în plus, au impus o serie de condiții de calitate care nu sunt cerute produselor din import.   În aceste condiții, cei mai mulți dintre fermieri nu s-au putut adapta noilor norme impuse de multinaționale și se află acum în imposibilitatea de a-și vinde laptele. În timp ce companiile mutinaționale de prelucrare a laptelui au găsit modalități de a face față situației, statisticile pentru România, în privința unităților de prelucrare a laptelui sunt foarte îngrijorătoare: doar în 2014, o treime din fabricile de prelucrare a laptelui din România au fost închise, din cauza lipsei de acces pe piață. În 2015, situația a continuat, numeroase fabrici de procesare închizându-și porțile, iar în 2016 se prevede că această situație va continua.   O altă problemă care nu poate fi trecută cu vederea este și consumul foarte scăzut de lapte, din România. Potrivit Eurostat, un român consumă 12 litri de lapte pe an, în timp ce un irlandez consumă 145 de litri pe an, iar un britanic, 82 de litri pe an. Comparativ, situația nu este mai bună nici în cazul producătorilor de lapte, ținând cont că 90% dintre fermierii de lapte din România dețin 1-3 vaci, cu o producție medie pe vacă de 3.860 delitri, în timp ce marile țări producătoare, cum ar fi Germania sau Franța, această cifră se ridică la 7.000 litri/vacă! Înplus, din cele 5 milioane de tone de lapte produs în România, doar 1,3 milioane îndeplinește standardele de calitate ale Uniunii Europene!   Ce susțin organismele de profil din Europa?   Potrivit unui comunicat de presă al Coordination Europeene Via Campesina (ECVC), criza în lumea produselorlactate este un semn clar al eșecurilor politicii lactate curente. Dacă factorii de decizie doresc să-I ajute pe crescătorii de animale să-și poată păstra animalele și nu să le sacrifice pe bandă rulantă, atunci ar trebui să aibă loc a devărată revoluție în acest sector. Măsurile care s-ar impune de urgență și pe care ECVCle susține sunt: amânarea scadențelor bancare, punerea în aplicare a unui plan de sprijin pentru export, furnizarea de fonduri suplimentare pentru promovarea produselor lactate și o mai mare înăsprire a sancțiunilor pentru țările care depășesc cotele de lapte. În plus, ECVC susține că prețurile trebuie să asigure costurile de producție, să fie neutralizată concurența intra-europeană, să existe o distribuție mai echitabilă a producției de lapte, să fie protejate cele mai defavorizate zone ale UE și să înceteze imediat negocierile privind acordurile de liber schimb (TTIP, CET A și altele).   Tot în aceeași ordine de idei, Consiliul European al Laptelui (EMB) a cerut UE să adopte în programul său de responsabilitate  și criza prețului laptelui din acest sector. Potrivit EMB, cifrele actuale privind costurile de producție a laptelui german, publicate recent de BAL (Oficiul german pentru agricultură) arată că există o criză acută pe piața laptelui. În octombrie 2015, costurile de producere a unui litru de lapte era, în medie, de 0,48 $ (0,44 euro). În același timp, prețul laptelui la poarta fermei, în Germania, a fost de numai 0,32$ (0,29 euro). EMB susține că, în aceste condiții, pentru ferme este tot mai dificil să poată efectua reparații sau să facă investiții în regim de urgență și că nici salariile angajaților nu pot fi asigurate în totalitate. În Belgia, de pildă, costurile sunt în jur de 46 cenți pe litru de lapte, în timp ce prețul laptelui la poarta fermei este de 25 cenți. În Danemarca, costul este de 39 cenți litru de lapte, iar la poartă, de 29,2 cenți.   Ronuald Schaber, președintele EMB nu vede însă nicio șansă de îmbunătățire a situației, din simplul motiv că această stare de lucruri s-ar datora politicii actuale a Uniunii Europene în domeniul laptelui.   Dorin Cojocaru: La nivel european, s-a scăpat oiștea în gardDorin Cojocaru, președinte APRIL, arată și el cu degetul spre bătrâna Europă: ”Eu spun din 2014, de când a început embargoul rusesc, că trebuie să facem ceva pentru stimularea consumului. La nivel european, trebuie să recunoaștem, s-a scăpat oiștea în gard! În ultimii zece ani, Uniunea Europeană nu a făcut nimic. Politicile europene au fost greșite, pentru că oficialii europeni au mers pe populisme.   Și, uitati-vă unde s-a ajuns! Am cerut subvenții pentru comerț intracomunitar și nu am primit nimic. Ca să rezolvăm problema prețului laptelui, care este o piață foarte volatilă în Uniunea Europeană, ar trebui să combatem influența foarte mare a pieței din Rusia și a celei din China.   Însă nu s-a făcut nimic nici la nivel național, nu s-a mers pe o agricultură planificată. Apoi, este foarte clar că nu poți să rezolvi o problemă de fond în câteva luni. Fabricile românești de lactate au început să intre în insolvență. Pompăm bani în supraproducție, dar nu și în competitivitate. Ce să vă spun? Că mi se rupe sufletul că nu mai avem fabrici!!!???”, a declarat indignat Dorin Cojocaru.   Cluadiu Frânc: Sunt niște practici nesimțite, făcute de parlamentarii noștri, prin lege!   Claudiu Frânc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România, este absolut revoltat de situația la care s-a ajuns: ”În 2008, prețul laptelui la poarta fermei era de 1,87 lei pe litru și acum primim pe un un kilogram de carne în viu, 2 lei! Dacă plecăm cu o analiză din ianuarie 2014, avem prețul mediu la nivel national, de 1,3 lei pe litru de lapte, iar în iulie 2014, prețul ajunge la 1,10 lei. Ce a urmat?   Am obținut recent reducerea TVA, am mai avut o scădere de preț la sfârșitul lui 2014, laptele ajungând la 1 leu pe litru, iar în februarie 2015, am mai avut o scădere de 15 bani pe litru. Discutăm de prețuri între 0,50 bani și 1,30 lei (atât se ia, in cazul fermierilor mari). Reducerea TVA nu a dus la nicio scădere a prețurilor la raft. Oare, în toată această perioadă, cine a câștigat nesimțit de mult? Mergând mai departe, luna trecută, unele multinaționale au mai redus din nou prețul de achiziție, cu 10 bani. Mă întreb ce se va întâmpla din lunile aprilie-mai, când se va trece la prețul de vară și acesta scade (pentru că apare lapte mai mult pe piață?).   În plus, mai suntem amenințați și de această taxă pe ambalaje, iar procesatorii nu vor mai crește prețul la raft, pentru că n-o să-i mai cumpere nimeni, și ne vor scădea tot nouă, din prețul de achiziție. Așa că, totul se întoarce împotriva producătorilor. Atâta vreme cât parlamentarii noștri nu vor înțelege să finalizeze pachetul legislativ privind laptele, sectorul se va decima în continuare. Până în 2015, efectivul de bovine din România a scăzut cu peste 30%. Încă nu ne-am trezit să facem ordine în piață. Mă întreb, de ce toată clasa politică stă pasivă, când este decimat un întreg sector din cadrul agriculturii.?! Oare, nu vede nimeni la ce nivel se produce această decimare? Autoritățile noastre nu vor să vadă cum pleacă banii nefiscalizați din țară, ci îi interesează doar banii fiscalizați ai producătorilor autohtoni, iar laptele din supermarketurile din România este cel mai scump din Europa.   Mie, vine procesatorul și-mi spune: ”Laptele trebuie să nu fie fiert, trebuie să aibă atâta grăsime”, în condițiile în care laptele din comerțul intracomunitar vine deja pasteurizat! Ar trebui urmărită și construcția prețului pe filieră: laptele pleacă cu 0,5 lei – la poartă, iar prin procesare prețul crește la 2 lei; hypermarket-urile îl obligă pe procesator să factureze cu 4 lei, ca să poată să-i factureze ”servicii”, din care 70% sunt constituite din audit. Persoanele care fac auditul nu sunt români, sunt cei din multinaționale, astfel că acești bani pleacă nefiscalizați, din țară. Iar procesatorii tac din gură, pentru ca să nu fie delistați. Peste toate acestea, mai intervine și situația cu produsele marcă proprie. Eu spun în gura mare: acestea sunt niște practici foarte nesimțite, făcute de parlamentarii noștri, prin lege, care au cedat intereselor multinaționalelor, pentru bani. Noi n-avem bani să-i plătim pe parlamentari”, a afirmat revoltat, Claudiu Frânc. Ce spune INSSE despre producția de lapte și lactate  Conform INSSE, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a scăzut în anul 2015 cu 8,1%.  În luna decembrie 2015, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare de către unităţile procesatoare a crescut cu 1,5% faţă de luna noiembrie 2015 şi a scăzut cu 1,8% faţă de luna decembrie 2014.  Cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare de către unităţile procesatoare a scăzut în anul 2015 faţă de anul 2014 cu 8,1%. În anul 2015 faţă de anul 2014, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a scăzut cu 80701 tone (-8,1%). Creşteri ale producţiei principalelor produse lactate în anul 2015 faţă de anul 2014 pot fi menţionate la: smântână de consum cu 8794 tone (+15,0%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut şi altele) cu 24539 tone (+14,8%), brânzeturi, inclusiv cantitatea de brânză obţinută exclusiv din lapte de vacă (84,8% din producţia totală de brânzeturi) cu 6671 tone (+8,9%), unt cu 582 tone (+5,5%), lapte de consum cu 10036 tone (+4,0%). Cantitatea de lapte brut importat a crescut, în anul 2015 faţă de anul 2014 cu 22266 tone (+28,8%).