298

Seria Meat.Milk.: Bruxelles explică
În ultimii ani, eticheta de origine a devenit unul dintre cele mai disputate subiecte din industria alimentară europeană. Consumatorii vor să știe de unde provine materia primă, fermierii cer mai multă transparență, iar procesatorii încearcă să găsească un echilibru între cerințele pieței și costurile generate de noile reguli.
Deși legislația europeană obligă deja indicarea originii pentru anumite categorii de produse – precum carnea proaspătă de bovină, porc, oaie, capră și pasăre, peștele, mierea, fructele și legumele – Bruxelles-ul analizează extinderea obligației de etichetare și pentru alte produse și ingrediente utilizate în industria alimentară. În paralel, mai multe state membre promovează reguli naționale care cer afișarea originii cărnii folosite ca ingredient în alimentele procesate, semn că presiunea pentru o trasabilitate mai mare este în creștere.
De ce insistă Comisia Europeană asupra originii?
Explicația este simplă: în urma mai multor crize alimentare și a schimbărilor din piața europeană, încrederea consumatorului a devenit o prioritate. Tot mai mulți cumpărători aleg produse despre care cunosc proveniența și sunt interesați dacă materia primă este locală, europeană sau importată.
În același timp, Bruxelles-ul încearcă să creeze reguli unitare pentru piața unică, astfel încât informațiile de pe etichetă să fie clare și comparabile în toate statele membre. Strategia „De la fermă la consumator” prevede inclusiv analiza extinderii indicației obligatorii de origine pentru anumite categorii de produse, cu evaluarea impactului asupra pieței și asupra operatorilor economici.
Ce înseamnă acest lucru pentru procesatorii români?
Pentru industria cărnii și a laptelui, cea mai mare provocare nu este schimbarea etichetei, ci demonstrarea trasabilității fiecărui lot de materie primă.
Dacă regulile privind indicarea originii vor fi extinse, procesatorii vor trebui să poată documenta cu exactitate proveniența cărnii sau a laptelui utilizate în fiecare produs. Acest lucru presupune sisteme informatice mai performante, evidențe detaliate și o colaborare mai strânsă cu furnizorii.
Companiile care lucrează exclusiv cu materie primă românească ar putea transforma această cerință într-un avantaj competitiv, folosind originea ca element de diferențiere pe piață. În schimb, operatorii care cumpără materii prime din mai multe state membre sau din afara Uniunii Europene vor avea de gestionat un proces de trasabilitate mai complex și, cel mai probabil, costuri administrative suplimentare.
Dar pentru fermieri?
Din perspectiva fermierilor, o etichetare mai clară poate însemna o vizibilitate mai mare pentru producția autohtonă. Dacă procesatorii aleg să evidențieze originea românească a materiei prime, crescătorii de animale pot beneficia de o poziție mai bună în lanțul de aprovizionare și de relații comerciale mai stabile.
Totuși, simpla menționare a originii nu garantează automat un preț mai bun. Diferența va continua să fie făcută de calitatea materiei prime, continuitatea livrărilor și capacitatea fermelor de a respecta standardele impuse de industrie.
Mit sau realitate?
Una dintre cele mai răspândite idei este că un produs procesat în România este întotdeauna realizat din materii prime românești. În practică, lucrurile sunt mai nuanțate. Un produs poate fi fabricat într-o unitate din România folosind ingrediente provenite din mai multe state, iar legislația stabilește reguli clare privind informațiile care trebuie oferite consumatorului pentru a evita inducerea în eroare.
Ce ar trebui să urmărească industria?
În perioada următoare, procesatorii trebuie să urmărească atent revizuirea normelor europene privind informarea consumatorilor și inițiativele legislative ale statelor membre referitoare la etichetarea originii. Tendința este clară: transparența devine un criteriu de competitivitate, iar trasabilitatea nu mai este doar o obligație de control, ci și un argument comercial.
Ce trebuie să reții