De ce Polonia și Olanda câștigă mai mult din aceeași tonă de produs?

Europa produce anual peste 13 milioane de tone de carne de pasăre și își consolidează statutul de unul dintre cei mai mari exportatori mondiali. În acest peisaj, România își crește constant producția și exporturile, însă continuă să rămână în urma liderilor europeni atunci când vine vorba despre valoarea economică obținută pentru fiecare tonă comercializată. Diferența nu este dată de cantitate, ci de modelul de afaceri.

Potrivit datelor Comisiei Europene, producția de carne de pasăre din Uniunea Europeană a continuat să avanseze în 2025 și în prima parte a anului 2026, pe fondul cererii ridicate și al competitivității sectorului. Polonia rămâne principalul producător european, urmată de state precum Franța, Spania, Germania, Italia și Țările de Jos, în timp ce România face parte din grupul statelor cu ritmuri constante de creștere.

Diferența majoră apare însă în momentul exportului.

Polonia și Țările de Jos nu își bazează competitivitatea exclusiv pe volume. O parte importantă a exporturilor lor este formată din produse tranșate, refrigerate, marinate, gătite sau cu un grad ridicat de procesare, destinate marilor lanțuri comerciale și industriei alimentare. Aceste produse generează o valoare comercială semnificativ mai mare decât exporturile de carne standard sau materie primă.

În schimb, România continuă să exporte într-o proporție importantă carne cu un grad redus de procesare, ceea ce limitează valoarea încasată pentru fiecare tonă livrată. Practic, aceeași cantitate de carne poate genera venituri considerabil diferite în funcție de nivelul de procesare, brand, ambalare și piața de destinație.

Modelul olandez este unul dintre cele mai eficiente din Uniunea Europeană. Deși dispune de o capacitate de producție mai redusă decât Polonia, Olanda compensează prin specializarea în produse premium, logistică performantă și integrarea completă a lanțului agroalimentar, de la fermă până la exportul de produse finite.

Polonia a construit în ultimele două decenii un model diferit, bazat pe ferme integrate, abatoare de mare capacitate și investiții continue în procesare. Rezultatul este o industrie capabilă să livreze volume mari, dar și produse cu valoare adăugată ridicată, ceea ce îi consolidează poziția de lider european.

Pentru România, provocarea următorilor ani nu mai este creșterea producției. Capacitatea sectorului avicol s-a dezvoltat constant, iar performanțele tehnologice sunt comparabile cu cele din multe state europene. Miza reală este mutarea accentului de la exportul de carne standard către produse procesate, porționate și branduite, care pot genera venituri mai mari fără creșterea efectivelor.

Datele Comisiei Europene arată că piața europeană continuă să favorizeze produsele cu valoare adăugată ridicată, în timp ce importurile sunt concentrate pe categorii premium, precum pieptul de pasăre și preparatele din carne. În același timp, exporturile europene se bazează în mare măsură pe produse pentru care cererea internă este mai redusă, ceea ce demonstrează importanța adaptării portofoliului la cerințele pieței.

Concluzia este clară: România nu mai are nevoie doar de mai multe tone de carne de pasăre, ci de mai multă valoare adăugată pentru fiecare tonă produsă. În economia agroalimentară europeană, adevărata competiție nu se câștigă în fermă, ci în fabrică, în brand și pe piața de export.