Consumatorii văd doar prețul de la raft, iar fermierii vorbesc despre cât de puțin primesc pentru laptele crud. Între cele două capete ale lanțului există însă o industrie care transformă materia primă într-un produs alimentar sigur, iar fiecare etapă adaugă costuri și valoare. Datele Comisiei Europene arată că, deși prețul laptelui la poarta fermei s-a stabilizat în 2026 la aproximativ 42,8 eurocenți/kg la nivelul UE, iar pentru România în jur de 41,4 eurocenți/kg în cele mai recente raportări disponibile, diferența până la prețul de pe raft este explicată de un lanț economic mult mai complex decât pare.

La fermă începe totul. Aici se produce singura materie primă din întregul lanț, însă și cea mai expusă volatilității. Costurile cu furajele, energia, combustibilul și serviciile veterinare influențează imediat profitabilitatea exploatației. Potrivit analizelor DG AGRI, marja brută a fermelor de lapte rămâne cea mai sensibilă la fluctuațiile costurilor de producție, ceea ce explică de ce fermierii resimt primii orice șoc economic.

În fabrică, laptele crud devine un produs cu valoare adăugată. Pasteurizarea, standardizarea conținutului de grăsime, testele microbiologice, ambalarea, răcirea și transportul presupun investiții constante în tehnologie și energie. În plus, procesatorii suportă riscul comercial și costurile generate de transformarea laptelui în produse cu termen de valabilitate și standarde stricte de siguranță alimentară.

Ultima etapă este retailul, unde în prețul final intră logistica, lanțul frigorific, chiriile, personalul, pierderile comerciale și taxele de funcționare. Din acest motiv, scăderea prețului laptelui plătit fermierului nu se regăsește imediat în prețul afișat la raft.

Concluzia desprinsă din datele Observatorului Pieței Laptelui al Comisiei Europene este că niciun litru de lapte nu își dublează valoarea într-o singură etapă. Diferența dintre prețul de la fermă și cel plătit de consumator este rezultatul costurilor acumulate pe întregul lanț agroalimentar. În schimb, fermierul rămâne veriga cea mai vulnerabilă, deoarece veniturile sale reacționează primele la schimbările pieței, în timp ce ajustările din procesare și retail se produc cu întârziere.