O schimbare a rației vacilor poate avea consecințe dincolo de producția zilnică de lapte. Compoziția materiei prime, textura brânzei și chiar culoarea acesteia pot purta amprenta furajării. Pentru fermier și tehnolog, legătura merită urmărită împreună: ceea ce se modifică în alimentația animalului poate deveni relevant în fabrica de procesare.

Un studiu publicat în Journal of Dairy Science în 2016 a comparat, pe durata unei lactații, laptele provenit de la vaci hrănite pe pășune cu cel obținut într-un sistem de furajare cu rație totală mixtă, pe bază de silozuri și concentrate. În condițiile experimentului, laptele din sistemele de pășunat a avut concentrații semnificativ mai mari de grăsime, proteină și cazeină. Rezultatul arată că evaluarea unei rații trebuie să privească și componentele laptelui, nu doar volumul livrat.

Pentru fabricarea brânzeturilor, cazeina și grăsimea au o importanță directă, fiind principalele componente încorporate în coagul. Totuși, modificarea compoziției nu permite, singură, anticiparea tuturor rezultatelor tehnologice. Comportamentul la coagulare și randamentul trebuie verificate pentru laptele și procesul utilizate.

Amprenta furajării ajunge în produsul finit

Într-un alt experiment, publicat în 2017 în Journal of Dairy Science, cercetătorii au repartizat 54 de vaci în trei grupuri: unul hrănit cu rație totală mixtă și două întreținute pe pășuni, cu sau fără trifoi alb. Brânzeturile Cheddar obținute au fost urmărite pe parcursul a 270 de zile de maturare.

Produsele provenite din laptele vacilor de pe pășune au avut o culoare mai galbenă, asociată unui conținut mai ridicat de beta-caroten. Au prezentat și un profil diferit al acizilor grași, precum și o duritate mai redusă la temperatura camerei. Așadar, influența furajării s-a regăsit în caracteristici măsurabile ale brânzei.

Efectele nu sunt însă identice pentru orice schimbare. Un studiu publicat în International Dairy Journal în 2025 a comparat pășuni cu mai multe specii vegetale cu pășuni de raigras peren. Cercetătorii nu au identificat diferențe semnificative ale coagulării cu cheag, deși laptele din sistemul cu mai multe specii a avut un conținut mai ridicat de proteină, iar randamentul efectiv la fabricarea Cheddarului a fost mai mare.

Pentru colaborarea fermier–tehnolog, aceste rezultate sugerează o abordare practică: schimbările importante de furajare să fie comunicate procesatorului și urmărite prin analize comparative și probe de fabricație. Corelarea rației cu proteina, grăsimea, coagularea și randamentul poate ajuta la explicarea variațiilor dintre loturi. Astfel, deciziile din fermă pot fi evaluate și prin efectul lor asupra produsului finit.

(Foto: AI GENERATED)