Cercetări recente din toată Europa sugerează că, în aproape toate țările Uniunii Europene, copiii sunt victimele lacunelor reglementărilor menite să prevină obezitatea copilăriei.

Promovarea băuturilor zaharoase și a alimentelor nesănătoase este monitorizată, într-o oarecare măsură, într-un număr tot mai mare de țări din Europa.

În acest sens, Grupul Consultativ al Consumatorilor Europeni (ECCG), de pe lângă Comisia Europeană, a finalizat studiul cu titlul ”Childhood obesity: Research backs case for stricter advertising regulations”, pentru a identifica locurile în care trebuie intervenit pentru a se efectua modificări legislative.

Televiziunea și obezitatea

De exemplu, în conformitate cu legislația actuală din Marea Britanie, companiilor de alimentație și băuturi li se interzice să promoveze produse cu conținut ridicat de grăsimi, zahăr sau sare (HFSS), la televiziunea copiilor sau pe orice canal media, cu o audiență de peste 25%, în programele celor de sub 16 ani. În Irlanda, produsele HFSS nu pot fi promovate în timpul programelor TV și radio, unde, peste 50% din public sunt sub 18 ani.

Și în Suedia, publicitatea TV a produselor HFSS este interzisă în timpul programelor care se adresează copiilor sub 12 ani. Scopul, pentru toate țările care au implementat politici voluntare sau obligatorii, este reducerea ratelor de obezitate la copii. Cu toate acestea, potrivit unor noi cercetări din Spania și Slovenia, chiar și măsurile obligatorii din punct de vedere legal, așa cum sunt ele în prezent, nu sunt suficient de stricte, pentru a preveni obezitatea copilăriei.

Obezitatea copilăriei: o problemă în creștere

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește excesul de greutate și obezitatea ca o acumulare anormală sau excesivă de grăsime, care poate afecta sănătatea. La nivel global, ambele condiții sunt în creștere. Obezitatea s-a triplat aproape, din 1975 și până acum, și, conform cifrelor din 2016, peste 340 de milioane de copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 5 și 19 ani erau supraponderali sau obezi.

Publicitatea este recunoscută drept unul dintre factorii care contribuie la un mediu obezogen. Drept urmare, interdicțiile privind mâncarea, au atras atenția pe scena internațională. În ianuarie a acestui an, Fondul Mondial de Cercetare a Cancerului (WCRF), a solicitat public guvernelor să restricționeze comercializarea alimentelor cu reziduuri de pesticide. Conform scopului organizației non-profit, publicitatea afectează comportamentul alimentar și cel de hidratare al copiilor, preferințele, cererile, cunoștințele de nutriție și aportul alimentar.

Practici comerciale de-a dreptul ”prădătoare”!

Citând cercetări anterioare, WCRF a menționat că urmărirea a 4,4 minute de publicitate alimentară, poate duce la consumarea de 60 de calorii pe zi. Mâncarea a 46 de calorii în plus, în fiecare zi, poate duce la excesul de greutate la copii, a continuat organizația non-profit, în argumentarea sa. Ulterior, Comisia OMS-Lancet a propus un protocol global, obligatoriu din punct de vedere legal, pentru a împiedica mărcile să comercializeze copiilor alimente fast-food și băuturi zaharoase, pe care le-a descris drept ”practici comerciale prădătoare”.

Potrivit Comisiei, astfel de întreprinderi obțin profituri uriașe din comercializarea mâncărurilor fast-food și a băuturilor îndulcite cu zahăr, care sunt aceleași produse alimentare nesănătoase despre care se știe că sunt cauzele majore ale bolilor netransmisibile. Dacă protocolul s-ar adăuga la Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului (CRC), guvernele naționale care ar respecta recomandările, ar fi responsabile de interzicerea întreprinderilor de a viza publicitatea copiilor din țările lor.

Studiu de caz: Spania

În Spania, consumul de alimente tip ”garbage” (junk food), adică, foarte dăunătoare în rândul copiilor, este îngrijorător. 80 % dintre copii beau săptămânal băuturi îndulcite cu zahăr și băuturi răcoritoare, Spania ocupând locul cinci, în rândul țărilor europene cu obezitate infantilă. Spania are adoptat, în mod similar Regatului Unit, Irlandei și Suediei, un cadru de reglementare publicitară pentru prevenirea obezității: Codul PAOS. Codul PAOS este autoreglabil și monitorizează publicitatea de alimente nesfârșite la televizor, destinată copiilor de 12 ani și sub, și publicitate pe internet care se adresează copiilor sub 15 ani. Însă Spania nu îl aplică!

Codul a fost înființat pentru prima dată în 2005 și îmbunătățit în 2012. Un total de 44 de companii din acea țară au aderat la noul Cod, reprezentând aproximativ 95% din investițiile publicitare ale sectorului. Având în vedere ratele crescute ale obezității infantile din Spania și recunoscând rolul pe care îl poate juca publicitatea pentru alimente necorespunzătoare în contribuția la mediile obesogene, cercetătorii din Barcelona au căutat să găsească legături între factori.

Publicat în Jurnalul Internațional de Cercetări de Mediu și Sănătate Publică, studiul a corelat longitudinal valorile nutritive ale băuturilor îndulcite cu zahăr (SSB) și ale celorlalte băuturi răcoritoare (SD), cu strategiile de publicitate între 2013 și 2018. ”Scopul acestui studiu este de a găsi asocieri între reclamele pentru SSB și SD-uri în diferite media (TV, pliante, radio, internet etc.), limba folosită și valoarea nutritivă scăzută a produselor”, au menționat autorii Mireia Montaña de la Universitatea Deschisă din Catalunia și Mònika Jiménez de la Universitatea Pompeu Fabra. ”Pentru a face acest lucru, am selectat campanii desfășurate de primele 10 companii din aceste categorii, în perioada 2013-2018, în Spania”.

O abordare cu metode mixte

Studiul a analizat un număr de 78 de produse care au prezentat în 4956 de reclame la radio, internet, televiziune, presă, reviste, în aer liber și cinema. Cercetătorii au utilizat o abordare mixt-metode, care a inclus o analiză cantitativă a datelor privind cheltuielile publicitare, o analiză de conținut și un studiu al strategiilor discursive utilizate în reclame. Sistemul Nutri-Score a fost aplicat și de cercetători, pentru a determina calitatea nutrițională a băuturilor.

Nutri-Score se situează în rândul alimentelor de la -15, pentru produsul ”cel mai sănătos”, până la +40, pentru cele care sunt mai puțin sănătoase. Pe baza acestui scor, produsul primește o literă cu un cod de culoare corespunzător: de la verde închis (A) la roșu închis (F).

Obiectivele publicitare, în contradicție cu sănătatea copiilor

Rezultatele au fost analizate luând în considerare strategia PAOS, pentru a determina dacă agenții de publicitate care și-au exprimat în mod explicit aderarea la Cod au aplicat reglementările în limbajul de publicitate și mesageria folosită. Potrivit cercetătorilor, principalele rezultate au indicat o asociere între reclame de băuturi cu valoare nutritivă mică și un discurs bazat pe elemente hedoniste.

”Rezultatele acestui studiu arată că 81% din cheltuielile de publicitate pentru băuturile îndulcite cu zahăr, BS-uri și alimente cu potențial obezogen din Spania, se referă la produse de calitate scăzută (D), sau de calitate nutritivă foarte scăzută (E). În ciuda companiilor responsabile de aceste SSB-uri și SD-uri, care lansează versiuni mai sănătoase ale băuturilor clasice (de exemplu, ușoare, zero etc.), pe piață (conform sistemului Nutri-Score), adevărul este că cheltuielile continuă să se concentreze pe cele cu cele mai mici valori nutritive”.

În ceea ce privește utilizarea limbajului, fericirea, capacitatea de a-și face prieteni și ieșirea în evidență de restul grupului, au fost printre elementele discursive observate: ”Aventura, plăcerea, prietenia, fericirea, succesul și distracția au fost câteva dintre conceptele provenite din limbajul apărut în reclame, care prezintă produse cu o valoare nutritivă scăzută sau foarte scăzută.

În acest sens, limbajul folosit în reclame avea conotații de prestigiu și câștigarea anumitor abilități sau o mai mare acceptare socială. Aluzia constantă la aspecte precum fericirea, puterea și victoria au fost de obicei evidențiate ca un beneficiu, în majoritatea reclamelor”, au remarcat cercetătorii.

Este necesară o reglementare mai strictă a publicității

Astfel de descoperiri i-au determinat Montaña și Jiménez să sugereze că obiectivele publicitare ale acestor companii pot fi în contradicție cu sănătatea copiilor. Limbajul neutru, cel puțin, folosit în reclamele spaniole ale SSB-urilor și SD-urilor cu valoare nutritivă mică, a ajutat la prevenirea obezității în rândul copiilor, au menționat ei: ”De fapt, și modul invers este adevărat: au promovat experiențe bune și emoții pozitive ca beneficiu de cumpărare”.

Prin urmare, în Spania, dar și în multe alte țări europene, sunt necesare reglementări mai stricte pentru publicitate, pentru a reduce și a preveni obezitatea infantilă, au susținut cercetătorii. Măsurile aplicate în prezent, au spus ei, sunt insuficiente:

”Aproape toate cheltuielile de publicitate pentru SSB și SD se referă la produse cu valori nutritive mici sau inexistente. În plus, cadrul de reglementare legat de publicitatea alimentelor și a băuturilor care se aplică, prezintă lacune constante, începând de la faptul că firmele care sprijină codul PAOS și arată un angajament inițial de respectare a cadrului de reglementare conținut în acesta, încalcă constant strategiile de publicitate”.

Pentru Montana și Jimenez, este necesară o implicare mai mare a industriei, precum și a agenților de publicitate și agenții, pentru a face autoreglarea conținutului publicitar cu adevărat eficient în lupta împotriva obezității copilăriei.

Și copiii din Slovenia sunt victimele lacunei de reglementare

Cercetări recente, care examinează expunerea copiilor la comercializarea alimentelor la televizor, în Slovenia, sugerează descoperiri similare. În 2017, Slovenia a adoptat regulamente pentru a restricționa reclama alimentelor și băuturilor nesănătoase în timpul programelor televizate pentru copii. O echipă de cercetători din Slovenia și Australia a încercat să evalueze impactul pe care aceste reglementări l-au avut asupra expunerii copiilor la publicitatea alimentară, inclusiv în timpul programelor pentru copii și la orele de vizionare pentru copii.

Cercetătorii au analizat un număr de 6.479 de reclame alimentare, difuzate între 2016 și 2018. Aceste reclame au fost difuzate pe cele mai populare cinci canale de televiziune, pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 4-9 ani. Descoperirile lor au fost  mixte. ”Noile reglementări din Slovenia privind comercializarea alimentelor au redus publicitatea alimentelor nesănătoase în timpul programelor pentru copii”, au remarcat cercetătorii.

”Cu toate acestea, ratele de vizionare ale copiilor sunt, de asemenea, ridicate, în afara acestei programări desemnate și, ca atare, expunerea generală a copiilor la publicitatea alimentară nesănătoasă este puțin probabil să fi fost redusă considerabil de reglementări”. Ca urmare, cercetătorii propun ca intervențiile politice viitoare să fie mai stricte, pentru a acoperi nu numai programele copiilor, ci și perioadele de difuzare, care includ cel mai mare număr de telespectatori din rândul copiilor.

Dar în România?

Din păcate, în România nu s-a realizat niciun studiu specific, care să analizeze relația dintre publicitate și obezitatea infantilă. Însă, cf. cabinetului de avocatură Grecu & Asociații, principala reglementare, în ceea ce îi privește pe minori, este reprezentata de Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, care prevede o serie de interdicții, în ceea ce privește publicitatea privind produsele și serviciile destinate minorilor. Astfel, se interzice publicitatea care:

a) conține elemente care dăunează acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic;

b) încurajează în mod indirect copiii să cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa de experiență sau de credulitatea lor;

c) afectează relațiile speciale care există între minori, pe de o parte, și părinti sau cadre didactice, pe de alta parte;

d) prezintă, în mod nejustificat, minori în situații periculoase.

Este de mentionat și faptul că, în calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, Consiliul National al Audiovizualului are obligația de a asigura, între altele, protecția minorilor.

Norme care protejează minorii se regăsesc și în Legea nr. 504/2002 privind audiovizualul, care indică în privința comunicărilor comerciale că acestea trebuie să nu provoace nicio daună morală, fizică sau mentala minorilor, și, în special:

a) să nu instige în mod direct minorii să cumpere un produs sau serviciu, prin exploatarea lipsei de experiență ori a credulității acestora;

b) să nu încurajeze în mod direct minorii să își convingă părinții sau pe alte persoane să cumpere bunurile ori serviciile care fac obiectul publicității;

c) să nu exploateze încrederea specială pe care minorii o au în părinți, profesori sau alte persoane;

d) să nu prezinte în mod nejustificat minori în situatii periculoase.