Starea sectorului românesc al laptelui este dramatică, fie că vorbim despre fermieri, fie despre procesatori. Ce mai tura-vura, până și cei mari sunt mici, în comparație cu marile jocuri care se fac pe plan mondial, dar și cu uriașele crize. Dar, situația este dramatică la nivelul întregii Uniuni Europene, iar de lucrul acesta sunt preocupați nu doar europarlamentarii din Comisia pentru Agricultură, ci și din alte organisme comunitare. Iar, concluzia de moment este aceea că politica europeană a laptelui trebuie schimbată urgent. Tocmai de aceea, în această ediție, am preferat să abordăm acest subiect, în loc să mai facem o analiză a pieței interne, opiniile noastre având la bază studiul ”Situația de după expirarea sistemului de cote pentru lapte în 2015”, semnat de Henri Malosse, Președintele Comitetului Economic şi Social European (CESE), studiu înaintat Comisiei Europene la 31 august 2015, de raportorul Padraig Walshe.

Condiții egale pentru toți!   Din start, CESE consideră esențială necesitatea de a garanta că producătorilor comerciali şi competitivi de lactate, din toate regiunile, inclusiv din cele care se pretează mai bine pentru producția durabilă și competitivă de lapte pentru export, li se permite să își dezvolte întreprinderile pentru a putea răspunde rapid la cererea în continuă creştere de la nivel mondial și, în consecință, pentru a genera locuri de muncă și venituri în sectorul economic al zonelor rurale ale UE. Mai mult, CESE subliniază insistent că nivelul inadecvat al „plasei de siguranță” prevăzută în noua PAC trebuie revizuit şi supus unei examinări continue, pentru a garanta că acestea rămân într-o corelaţie mai strânsă cu costurile de producție reale. De asemenea, este necesar să se încurajeze și mai mult promovarea produselor lactate, atât pe piața internă, cât și pe piețele de export. UE trebuie să sprijine identificarea și dezvoltarea de piețe noi și să se asigure că acordurile comerciale internaționale sunt echilibrate, garantând exportatorilor europeni egalitate de acces la piețele internaționale.   Pe piața internă, UE trebuie să sprijine promovarea beneficiilor pentru sănătate a consumului de lapte, reafirmate recent de cercetarea științifică. UE trebuie, de asemenea, să își consolideze reglementarea pieței cu amănuntul, pentru a reglementa obținerea de profituri de către comercianții cu amănuntul și pentru a ameliora capacitatea agricultorilor de a-şi acoperi costurile. Cooperativele, piese esențiale pe tabla de jocTrebuie, în aceeaşi ordine de idei, recunoscut și încurajat rolul esențial jucat de cooperativele din sectorul produselor lactate. Ele joacă un rol de lider la nivel mondial în industria produselor lactate, cu prezenţa a patru cooperative în topul mondial al celor mai mari companii de lactate, în conformitate cu un studiu Rabobank publicat în iulie 2014. Cooperativele pot juca un rol mult mai puternic în sprijinirea fermierilor producători de lactate expuşi volatilităţii preţurilor decât cumpărătorii/unitățile private de prelucrare a laptelui, deoarece furnizorii de lapte ai acestora sunt, în general, şi acționarii lor. De asemenea, cooperativele se angajează pe termen mult mai lung în ceea ce privește achiziționarea laptelui la preţuri viabile a laptelui de la agricultorii care sunt membri ai cooperativelor.UE, incapabilă de un sprijin real și eficient   Scăderea rapidă a prețurilor laptelui a dus, pe bună dreptate, la îngrijorarea agricultorilor din UE din sectorul produselor lactate în legătură cu impactul probabil din următoarele luni asupra traiului lor, în condiţiile în care UE a renunțat la sistemul de cote, iar producția din alte regiuni din lume continuă să crească, cel puțin pe termen scurt. În acelaşi timp, ei au îndoieli legitime privind disponibilitatea și capacitatea UE de a-i ajuta să gestioneze perioadele inevitabile de prețuri şi venituri scăzute cauzate de crize viitoare. Perspectivele pe termen mediu și lung pentru lapte și produse lactate se arată a fi foarte favorabile, atât pe piața internă a Uniunii, cât și la nivel mondial. Cererea mondială va rămâne dinamică, în special în economiile emergente, bazându-se pe tendințe demografice solide. Produsele tradiționale, artizanale, de înaltă calitate, multe fabricate în zone defavorizate, din lapte produs în exploatații vulnerabile, foarte apreciate de consumatori, se bucură de o cerere din ce în ce mai mare chiar și pe piețele interne saturate ale Europei. Produsele lactate inovatoare, destinate sportivilor, pacienţilor sau copiilor, și alte produse lactate pe bază de zer sunt categorii de produse de înaltă calitate ce cunosc o creștere rapidă, atât pe piețele interne, cât şi pe cele internaționale.   Acum, după eliminarea cotelor, se înregistrează creșteri ale producției în special în Irlanda, Germania, Țările de Jos, Danemarca, Austria, Polonia și Franța. Cu toate acestea, există îndoieli cu privire la capacitatea cadrului de reglementare al UE de a face față episoadelor de extremă volatilitate a pieței sau unei situații de criză, în special în contextul acordării unui ajutor agricultorilor în încercările lor de a gestiona volatilitatea marjelor și veniturilor și garantării unei dezvoltări echilibrate a producției de lapte în Uniunea Europeană.   Embargoul Rusiei și efectul de domino   Embargoul impus de Rusia și efectul de domino asupra piețelor de produse lactate din UE au fost primul test al noului sistem UE de gestionare a crizelor; în condițiile unor efecte limitate asupra piețelor prin redeschiderea liniilor de ajutoare pentru depozitarea privată a brânzeturilor (înainte de închiderea lor bruscă), precum și ținând seama de ajutoarele pentru depozitarea privată a untului și a laptelui praf degresat (LPD), la care se adaugă extinderea achiziționării de intervenție în perioada amintită, dar și creșterea cheltuielilor pentru promovare, este clar că aceste îndoieli sunt întemeiate. Trebuie elaborate măsuri suplimentare pentru a face față crizelor pieței, însă, înainte de toate, UE trebuie să fie pregătită să le pună în practică rapid și cu hotărâre.   Prognozele ONU referitoare la tendințele demografice și socio-economice la nivel mondial sugerează că populația mondială va crește de la 7 miliarde în prezent la 8,4 miliarde până în 2030 și la 9,6 de miliarde până în 2050. Această creștere a populației va avea loc majoritar, dacă nu în întregime, în țările emergente și va fi însoțită de o creștere echivalentă a „claselor de mijloc”. Într-un document din 2012, analiştii de la HSBC Global concluzionau că, până în 2050, numărul persoanelor care câștigă cel puțin un nivel de venit mediu va fi de 2,6 miliarde. Aceste persoane vor dori să-și asigure consumul de proteine într-o măsură din ce în ce mai mare din produse de origine animală, în detrimentul produselor vegetale. În acest context, produsele lactate sunt deosebit de importante, fiind considerate, în general, de către guverne și cetățeni deopotrivă, importante pentru alimentația sănătoasă a populaţiei și deci dezirabile și adesea sprijinite prin politica oficială (de exemplu, sistemul de distribuire a laptelui în școli în China).   OCDE și FAO, în cel mai recent raport al lor privind perspectivele agricole, prevăd că cererea globală de produse lactate va crește cu aproximativ 2% pe an, până în 2023, în special cea de lapte praf degresat, zer și brânză, în timp ce creșterea la unt va fi mai modestă, în jur de 1%. În cea de-a 7-a ediție a Dairy Index, publicat în octombrie 2014, TetraPak pleacă de la o creștere a cererii anuale de 3,6%. Alți experți, precum GIRA, IFCN, CNIEL etc., afirmă că, pe termen lung, creșterea producției va rămâne în urma creșterii cererii, deoarece există relativ puține regiuni potrivite pentru producția durabilă din punct de vedere ecologic și competitivă din punct de vedere economic, iar printre acestea se numără unele dintre regiunile UE, în special cele din nordul și vestul continentului.   Volatilitatea, principala provocare Dacă, în general, perspectivele sunt extrem de pozitive, dezechilibrele punctuale dintre cerere și ofertă, cum ar fi cel prin care trecem în prezent, fac presiuni temporare asupra prețurilor și, prin urmare, asupra veniturilor producătorilor. Tendințele comparabile de volatilitate la nivel mondial, pentru cereale sau alte ingrediente pentru hrana animalelor, își vor spune și ele cuvântul în acest sens. Aceste fenomene vor fi, foarte probabil, destul de scurte, în lumina tendințelor demografice, dar, în absența unor noi strategii de adaptare, ele pot fi foarte perturbatoare.Volatilitatea prețului laptelui și, prin urmare, a veniturilor, reprezintă o experiență relativ nouă pentru producătorii de lapte din Europa, apărută ca urmare a eliminării substanțiale a măsurilor de susținere a pieței și a scăderii tarifelor de import începând cu anul 2005 până în 2007, la începutul reformei PAC anterioare. În timp ce înlocuirea sprijinului de piață cu plăți directe către agricultori va juca un oarecare rol în a-i ajuta pe agricultori să facă față volatilității veniturilor, nivelul redistribuirii plăților și condițiile de variație extremă a veniturilor realizate pe piață va necesita strategii suplimentare.Administrarea producției este ineficientă   Runda Uruguay a GATT (în prezent, OMC), a introdus pentru prima dată agricultura în acordurile comerciale internaționale. Aceasta a dus la schimbări fundamentale în direcția politicii UE. Noul acord GATT a marcat și începutul unei schimbări în modul de acordare a ajutoarelor destinate pieței în favoarea sistemului de plăți directe acordate fermierilor care, ulterior, s-au decuplat pas cu pas de activitatea de producție. După abandonarea cotelor, este firesc să se ofere agricultorilor europeni din sectorul produselor lactate și industriei produselor lactate din Europa și, în cele din urmă, însăși economiei UE, posibilitatea de a livra spre aceste piețe și de a recupera o parte din pierderea masivă a cotei de piață suferită în cursul celor 30 ani de stagnare cauzată de existența cotei.   Cu toate acestea, odată cu noua volatilitate a prețurilor care a urmat, cauzând o criză majoră a veniturilor obținute în sectorul produselor lactate, avantajele unei restricționări a producției au fost dezbătute din nou. Un exemplu în acest sens îl reprezintă propunerea Dantin, adoptată de către PE în cadrul negocierilor PAC 2014-2020. Mecanismul propune ca, în cazuri de perturbare a pieței, agricultorii să poată fi stimulați să reducă producția în mod voluntar („buy out”), în timp ce agricultorii care cresc producția să poată fi sancționați. Această propunere a fost supusă unei analize de dr. Michael Keane și dr. Declan O’Connor, la solicitarea Asociației Europene a Laptelui (EDA). În completare, un grup de experți Ernst and Young a evaluat, la cererea Comisiei Europene, și alte viitoare opțiuni de politică.   Ambele studii au subliniat faptul că gestionarea producției, respectiv cotele, nu mai reușesc să susțină și să stabilizeze prețurile laptelui şi veniturile realizate. De asemenea, studiile au arătat că propunerea de „buy-out” sau alte măsuri similare de gestionare a producției sunt dificil de pus în aplicare în toată Uniunea Europeană, întrucât nivelul prețului care poate cauza o criză a veniturilor variază foarte mult de la o țară la alta; ele are fi ineficiente și prin latența cu care își fac efectul, și scumpe, din cauza nivelului de compensație așteptat de producători, pentru a-i încuraja să-și reducă voluntar producția pe bază. Cea mai importantă concluzie rămâne aceea că măsura propusă nu poate fi în niciun fel eficace într-o o economie închisă sau dacă ea este introdusă de către toți marii furnizori internaționali într-o economie deschisă. Dacă vor introduse, așa cum s-a sugerat, în mod unilateral, atunci cei mai importanți câștigători ai acestei politici ar fi concurenții noștri, în timp ce producătorii de lapte din UE și-ar pierde competitivitatea, fiind în continuare obligați să suporte consecințele asupra prețului laptelui care derivă din deciziile de producție luate de către concurenții noștri din SUA sau din Noua Zeelandă.   Gestionarea riscurilor   Studiul Ernst and Young a recomandat insistent consolidarea plasei de siguranță pentru situații de criză a pieței. S-a subliniat importanța sprijinirii fermierilor producători de lactate, pentru ca ei să facă față noii volatilități a veniturilor cauzate de variația prețurilor de lapte și a costurilor de producție, prețurile laptelui, menționând instrumente de gestionare a riscului, cum ar fi protecția împotriva riscurilor, utilizarea piețelor la termen, etc.   UE trebuie să le permită statelor membre să ofere soluții bazate pe fiscalitate, care să îi ajute pe agricultori să economisească fonduri în anii favorabili, care să se întoarcă în circuitul economic și să fie impozitate în anii nefavorabili, utilizând efectul de pârghie pentru investiții pentru cei care vor dori să se dezvolte.   UE ar trebui, de asemenea, să încurajeze, să promoveze și, eventual, să reglementeze punerea la dispoziție a unor instrumente de protecție împotriva riscurilor de preț sau de marjă, care să le permită agricultorilor să profite în cel mai simplu mod cu putință de opțiunile de a reechilibra prețul sau marjele laptelui pentru un procentaj din laptele produs și pentru o anumită perioadă de timp, fără a fi nevoiți să se angajeze în tranzacții de complexe pe piețele de tranzacții la termen. Agricultorii din Statele Unite ale Americii au deja acces la acest tip de instrumente prin intermediul cooperativelor de produse lactate, iar câțiva cumpărători de lapte  (Glanbia în Irlanda și Frontera în Noua Zeelandă), au prezentat sisteme care se bazează pe un preț fix sau o marjă fixă pentru fermieri. O mai mare disponibilitate a acestui tip de opțiuni în toată Europa ar fi vitală.   Sistemul Glambia, poate fi o soluție?   Sistemul Glanbia al prețurilor de lapte fixe corelate cu un indice („Glanbia Index Linked Fixed Milk Price”) le permite fermierilor să fixeze în mod voluntar un preț fix pentru o perioadă de trei ani pentru o cotă-parte a laptelui produs.  Prețul este corectat anual pentru a ține seama de inflația costurilor de producție în fiecare an, astfel încât agricultorii își pot fixa o bună parte din marja lor de profit. Au fost încheiate patru astfel de programe cu o durată de trei ani, începând din 2010, și toate au fost epuizate, deoarece ele oferă agricultorilor un grad ridicat de certitudine în ceea ce privește venitul pe care îl vor primi pentru laptele lor. Se estimează că 22 % din totalul laptelui achiziționat de Glanbia este achiziționat în cadrul acestui sistem, iar majoritatea fermierilor care au participat la primul sistem sunt dispuși să-l continue.   Din punct de vedere economic, este, de asemenea, esențial ca UE să revizuiască baza „plasei de siguranță”. Prețurile de intervenție pentru produsele lactate, neschimbate de la jumătatea anului 2008, oferă un nivel de „sprijin” echivalent cu aproximativ 19cenți/litru net din costurile de prelucrare, sumă care nu mai are nicio legătură nici cu banda de prețuri pentru produse lactate, mult mai mari la nivelul UE și la nivel mondial, nici cu costurile producției primare. În rest, Dumnezeu cu mare mila Lui! Comercianții, repetenți la capitolul MoralăConsumatorii beneficiază insuficient de reduceri extreme ale prețurilor pentru produse lactate, însă comercianții cu amănuntul încearcă să acționeze întotdeauna pentru a-și asigura cel mai mare beneficiu, exercitând presiuni asupra furnizorilor atunci când prețurile globale ale produselor lactate sunt în scădere, așa cum este cazul în prezent. Prețurile en gros, mai scăzute, obținute prin presiunile comercianților cu amănuntul, unele cel puțin discutabile din punct de vedere moral, dacă nu și din punct de vedere juridic, se traduc în marje mai mari obținute de comercianții cu amănuntul și speculații în detrimentul restului lanțului de producție și aprovizionare. Fermierii se află la capătul acestui lanț și nu au nici un mijloc de a-și proteja marja, pentru a-și menține veniturile familiale. O intervenție pe piață mai rapidă din partea Comisiei ar contribui la o redresare mai rapidă a crizelor de pe piață și ar reduce la minim presiunile asupra comercianților cu amănuntul, menționate mai sus. (Acest articol va fi tipărit în ediția 16 a revistei Fabrica de Lapte)