Un dialog cu Dorin Cojocaru, Președintele APRIL, nu are cum să fie altfel decât franc și dinamic. Tocmai de aceea, mizând pe sinceritatea domniei sale, am găsit de cuviință ca, acum, când întreaga Industrie alimentară intră în zodia TVA-ului de 9 %, să îl abordăm pentru realizarea acestui interviu în care face o radiografie a stării de fapt a sectorului pe care îl păstorește, neevitând să tragă nici cuvenitele semnale de alarmă.

Hipermarketul, marea problemăFabrica de Lapte: Domnule Dorin Cojocaru, cum ați caracteriza evoluția Industriei laptelui din România, din 1990 și până acum?Dorin Cojocaru: Dacă ar fi să analizăm evoluția din ultimii ani a Industriei laptelui din România trebuie să spunem că este asemănătoare evoluției întregii Industrii alimentare românești, care a trecut de la economia centralizată, la capitalismul sălbatic, iar acum stă sub dictatura pieței. În timp, au fost mulți factori care au influențat Industria laptelui, care are o mare specificitate, jucând pe o piață extrem de volatilă. Ținând cont că noi, procesatorii, suntem mult mai puțini decât fermierii, am resimțit mult mai puternic, și în mod negativ, impactul politic asupra economiei, în general.   FDL: După aderarea la Uniunea Europeană, cotele de lapte au fost o problemă?DC: Unul dintre neajunsuri a fost acela că nu s-au luat măsurile necesare de contracarare a dezechilibrelor care apar periodic, însă cotele de lapte nu au fost o problemă prea mare. Din punctul nostru de vedere, acestea puteau să fie desființate încă de acum 10 ani. Însă, impactul cotelor asupra României s-a făcut prin hipermarketuri. Ele sunt problema cea mare. Marea putere de negociere a acestora, la care se adaugă și pătrunderea masivă a produselor private label pe rafturile magazinelor, au condus la diminuarea drastică a activității și a vânzărilor producătorilor din România. Aici ar fi trebuit să intervină Consiliul Concurenței. Se poate face o analiză pe jucători: private label e un jucător, produsul de firmă, alt jucător; care sunt condițiile de joc, de luptă, de război, până la urmă, dintre marca proprie și un brand? Eu cred că relația este inegală și anticoncurențială.   Retrospectiv, să privim atent spre hipermarketurile care, la început, și-au așezat mai întâi un fel de cap de pod, apoi s-au extins în interiorul marilor orașe, iar acum tind să acapareze zonele limitrofe ale celor mai mari orașe din România, deschizând magazine sătești. Mă axez pe hiperparket-uri pentru că ele reprezintă factorul principal al problematicii Industriei laptelui. Iată, am discutat cu procesatorii și i-am întrebat: ”Dacă ați fi pentru o zi ministrul Agriculturii, ce măsură ați lua?” Nu mi s-a vorbit nici de taxe, nici de impozite, de prețul la lapte sau altceva, ci mi s-a spus: ”Trebuie reglementată relația cu hipermarket-ul!”   O cafea tare, dimineața, pentru guvernanțiFDL: Procentual, cât reprezentau lactatele românești, pe rafturi, în 2007 și câte mai sunt acum, în raport cu acelea din import?DC: În 2007 nu exista comerț liber cu Uniunea Europeană și se plăteau taxe de import uriașe. Așa că, estimez că procentul lactatelor de import era mult sub 10 %. Acum, avem lanțuri de magazine care au ajuns la 86 % lactate aduse din Polonia, Ungaria și Germania. În privința laptelui de consum, acesta este importat în proporție de 60 %. Deci, când ai 60 %, cum de nu s-au aprins beculețele în Palatul Victoria? Dar, nu zic de 60 %, becul de avarie trebuia să se aprindă când s-a ajuns la 20-25 %, importul de lactate. Așa că, le recomand guvernanților să bea o cafea mai tare, dimineața, să se trezească și să vadă cât de rapid se acaparează piața din România cu produse din piața comunitară. Din păcate, nu suntem nici destul de puternici și nici destul de responsabili ca să contracarăm acest lucru, prin competitivitate. În privința responsabilității, ar trebui identificate instrumentele de intervenție la Bruxelles, pentru ca Parlamentul European și, mai ales, Comisia Europeană, să accepte acele măsuri care să protejeze economia națională. FDL: Atunci, cum mai pot companiile din România să funcționeze, în aceste condiții? DC: Pentru mine, oricine produce în România, cu materii prime în proporție de peste 80 %, cu angajați autohtoni, e companie românească, indiferent de unde vine capitalul. Dar, în situația asta, firmele din România nu prea mai pot rezista. Deja, trăim într-un război economic intern și, în asemenea situații, dacă hipermarketurile ne pun în față unor reglementări europene defavorabile, ar trebui ca și noi să aplicăm strategii de război!   FDL: Modelul ungar ar fi o soluție?DC: Mai degrabă modelul Greciei care, din când în când arată occidentului pisica și își vede propriul interes. Dar, ok!, dacă sunt reglementări europene, mă supun. Dar, măcar o parte din profitul realizat de hipermarketuri, în România, să rămână aici. Dacă s-ar negocia bine, s-ar găsi forme.   Prețurile vor fi mai miciFDL: Cât va ajuta TVA-ul de 9 %?DC: Va ajuta foarte mult. Orice chichiță găsită pentru a favoriza mediul de afaceri e binevenită. Dar, să fim realiști, toate produsele vor beneficia de această reducere, nu doar cele românești. Însă, odată cu creșterea generală a volumului de vânzări, va crește și volumul vânzării produselor românești. Mai important este faptul că acel coș zilnic va fi mai bogat. Așa că, sigur, prețurile vor scădea. FDL: Imediat după anunțul Ordonanței privind reducerea cotei de TVA s-au întâmplat multe lucruri în piață, în relația dintre furnizori și retail. Cât de reale au fost informațiile vehiculate, de vreme ce, spre finalul lunii mai, unele ziare generaliste au scris că hipermarketurile au acționat corect, nefiind vorba de acțiuni de forță, sau majorări de prețuri?DC: Da, s-au întâmplat multe lucruri văzute și, mai ales, nevăzute. În presă a fost o ușoară manipulare, spre finalul lunii mai, dar autoritățile au știut foarte bine ce se întâmplă. Așadar, creșterea a fost, într-adevăr, mică, la raft, dar în interiorul prețului au crescut taxele pentru procesatori, pentru furnizorii de produse alimentare. Că a venit INSSE-ul și a spus că s-a înregistrat doar o creștere de 0,4 %, nu e relevant, pentru că nu asta e important, ci presiunea pe marjă, pe taxele la raft. Pentru că, dacă e să iei profitul la vedere al hipermarketului, acesta este foarte mic. Dar, dacă analizezi cum a fost el format, vei vedea că încasează mult mai mult din taxele impuse furnizorilor.   Presiunea pe furnizor a fost și e mare. De aceea, procesatorii au acceptat o taxă în plus, numai ca să nu mărească prețul de listă, ca să dea apă la moară retailului. Deci, autoritățile știu foarte bine ce se întâmplă, dar avem și noi instrumente pentru a contracara poziția dictatorială a hipermarketurilor. De exemplu, mi-a plăcut reacția celor de la ANPC, care au venit și au spus: ”Dacă voi vă ascundeți după legislația europeană și Consiliul Concurenței, venim și noi și vă arătăm marketing înșelător, înșelarea consumatorului, nerespectarea legislației sanitar-veterinare și mai ales, aspectele care n-au fost prea mult sesizate de opinia publică.” ”Multe ferme au vândut lapte, la negru”FDL: S-au atenuat asperitățile din relația procesatorilor cu fermierii, după ce și furajele au fost trecute pe lista reducerilor de TVA?DC: Nu aș vrea să comentez relația dintre fermieri și procesatori. E o relație stabilită contractual. Pe mine, m-a întrebat cineva dacă am îmbunătățit relația cu hipermarketurile și consumatorii? A făcut cineva un calcul serios, ca să vadă câte ajutoare financiare primesc ca ajutoare fermierii? Eu știu, dar, dacă spun, vă veți speria!   FDL: Dar s-a mai întreprins ceva, pentru organizarea OIPA-Lapte?DC: Eu nu fac OIPA de dragul numelui. Dacă mă implic în așa ceva, vreau să o fac să fie și funcțională. Și, atât timp cât reprezentanții fermierilor nu îi reprezintă pe toți, nu mă mai implic în așa ceva. Atâta vreme cât văd că nu se dorește consens pe filieră, nu fac nicio OIPĂ!   FDL: Ce va fi odată cu ziua de 1 iunie?DC: De la 1 iunie? Se vor reduce prețurile! Dar, dacă vorbim despre achiziția laptelui din ferme, prețul cel mai jos la lapte a fost în luna mai, dar nu asta e problema, ci faptul că și dacă l-ar fi dat gratis, nimeni n-ar fi avut ce să facă cu acest lapte! Sunt procesatori care îmi spun că li se rupe inima de unii fermieri, dar n-au ce să le mai facă! Pe de o parte, pentru că presiunea ANAF a fost atât de mare, lucrând pe piața neagră, s-a redus cererea la negru și au apărut niște suprplusuri de lapte. Multe ferme au vândut între 5 și 20 % lapte la negru, și spun și cum: Când ai antibiotic în lapte, conform legii, ești obligat să faci sesizare la DSVSA. Aș fi curios să aflu câte sesizări s-au făcut la DSV-urile teritoriale, în 2014? Niciuna! Cât lapte s-a distrus la Protan? Vreau să văd și eu un fermier care a distrus lapte la Protan, în ultimii 20 de ani! Numai un nebun ca mine a făcut asta, când lucram la Adunații Copceni. Unde e laptele ăla!?   FDL: Bun, atunci, cum vom trece de anul 2015?DC: Nu trecem! Vine vara, copiii intră în vacanță, producția de lapte UHT se va diminua. Multe ferme se vor închide. De abia la toamnă va crește prețul laptelui, din două motive: Pe de o parte, din cauza închiderii unor ferme, va fi mai puțin lapte, dar, iată, sunt semne că Rusia va ridica embargoul. Recent, Putin s-a înțeles cu Angela Merkel iar, apoi, cu John Kerry. Iar, dacă se va ridica embargoul, va fi și mai puțin lapte disponibil, chiar și din import. Dar, de unde?, pentru că fermierii nu vor mai avea. Eu i-am sfătuit încă de anul trecut să se îngrijească să cumpere juninci, pentru a putea fi productive, la toamnă. Chiar și MADR-ul a anunțat un program De Minimis pentru achziția de juninci dar, dacă nu se cumpără acum, în mai, când facem acest interviu, degeaba. Deci, prețul laptelui va crește în toamnă, cu valori cuprinse între 15 și 30 %.   FDL: Suntem la capitolul Fermieri. Am citit un raport al Comisiei Europene din care dăm extrase și în această ediție din FDL, care spunea că România se află în Top-ul livrărilor interne de lapte, cu o creștere, în 2014, de 13 %. E real procentul?DC: Ba, chiar mai mult! Dar, Comisia nu știe că, de fapt, este vorba despre laptele care a ieșit la lumină, în 2014, prin acordarea acelor subvenții suplimentare, Comisia nu știe că piața a început să se curețe, să se ”albească”, ea ia doar cifrele seci. Vânzarea pe factură a scos la lumină cantități importante de lapte. Ce m-a supărat pe mine foarte mult, a fost intoxicarea din presa agricolă care a plâns pe umerii fermierilor români, în condițiile în care datele sunt foarte clare: Importurile de lapte au scăzut drastic, majoritatea uriașă a laptelui procesat a venit din România.   Meneținerea în viață a firmelor din România e vitală și pentru ”mama” din Londra, Berlin, Paris sau VarșoviaFDL: Bun. Probleme sunt multe. Dar, nu credeți că, mai apoi, din 2016, relația cu hipermarketurile trebuie să se echilibreze?DC: Relația cu hipermarketul este cea mai importantă și totul va depinde de aceste magazine. Din păcate, însă, în hipermarketuri lucrează câțiva angajați români cărora le place să ia poziția ghiocelului, în fața șefilor din străinătate și nu realizează că dacă firmele românești vor fi distruse, nu doar industria națională va avea de pierdut, ci și ei își vor pierde locurile de muncă. Pentru că ”mama” sau ”tatăl” de la centru, din Londra, Paris, Berlin sau Varșovia, dacă văd că nu mai pot face profit, vor închide prăvăliile și vor pleca, nu vor păstra deschise magazinele din România, din omenie, precum centrele de binefacere! Dacă se vor închide fabricile românești, din cauza hipermarketurilor, se va ajunge la șomaj și nu va mai avea cine să le intre în magazine. Nu vor face profit? Vor închide și vor pleca. Iar, aceste cuvinte le adresez românilor care lucrează în hipermarketuri: trebuie să își convingă șefii din străinătate că menținerea în viață a industriei autohtone e vitală și pentru ei, nu doar pentru români! Din păcate, însă, politica lor e de acaparare totală a pieței. Așadar, cred că fără o relație corectă dintre furnizori și hipermarketuri, va fi foarte dificil.   FDL: Ce mesaj transmiteți fermierilor români?DC: Fermierii de lapte din România trebuie să se maturizeze din punct de vedere managerial și să continue să își reducă prețurile de producție. Este singura zonă în care pot interveni. Am auzit fel de fel de aberații, de la unii: să se impună un preț minim garantat de achiziție a laptelui, să garantăm o anumită cantitate care trebuie să fie preluată etc. Nu. Fermierii pot să lucreze la eficiență, la retehnologizare, la calcularea ricurilor, la asigurarea producției, la asigurarea unei productivități mărite, pentru că prețul de livrare va fi reglemetat liber, de piață. Marja lor de profit nu poate veni decât din diminuarea costurilor de producție.   FDL: Și, ce mesaj puteți transmite procesatorilor?DC: Procesatorilor le spun următorul lucru: Au intrat într-o anumită rutină. În afară de una, două companii, restul sunt în rutină și plictisesc consumatorul. Ar trebui să treacă pe inovație și ar trebui să își facă bugete, nu de dezvoltare pe orizontală, ci, pe verticală, să vină cu idei noi de proiecte tehnologice, de food safety, să inoveze. Se simte nevoia unei ruperi de ritm, pentru ca produsele să devină atractive pentru consumatori și, mai ales, pentru noua generație care este mult mai informată și mult mai dinamică. Până acum, producătorii de lactate din România s-au adresat după două rețete: ”Tradițional, ca la mama, ca la bunicul, ca la bunica și ca la țară” și, doi: ”Vai, ce fericire, vai, ce zâmbet, ce...”! Pe ce bază?, că și fericirea asta se creează și ea, din ceva. Preferințele consumatorilor au început să se îndrepte spre altceva, iar procesatorii trebuie să fie atenți la ce vor ei. FDL: Vă mulțumim. (Acest interviu va fi publicat în ediția print cu nr. 15, a revistei Fabrica de Lapte)