Este clar, în condițiile în care, din cauza crizei sanitare mondiale, România se află în potenialul pericol de a fi izolată economic, trebuie făcut ceva, urgent, pentru întărirea securității alimentare.

Este adevărat, culoarele de mărfuri europene funcționează și vor funcționa. La fel de adevărat este că nu doar România se află sub acest spectru periculos, de izolare, ci fiecare țară în parte din Uniunea Europeană și nu numai. Dar, cu atât mai mult, trebuie făcut ceva. În fond, paza bună alungă piaza rea.

Mai nou, în acest sens, se vehiculează ideea înființării unor depozite regionale de alimente. În principiu, ideea nu e rea deloc, chiar dacă și în prezent sunt unele forme de asigurare a rezervelor de stat. În fine!

După cum s-au exprimat unii oficiali, modelul ar fi francez. Se mai spune că depozitele acestea vor fi ale statului, dar că vor fi operate de privați, asociații etc. Pornind de la aceste minime informații, ne vin în minte mai multe întrebări, unele neclarități pe care le-am exprimat și la înființarea defunctei Case de Comerț ”Unirea”. Așadar, le reiau, ușor adaptate la situația de acum:

1-Există cadrul legislativ care să permită așa ceva, din partea statului, și care să nu contravină legislației europene?

2-Acele depozite vor fi simple parcuri logistice, în care firmele, CAP-urile sau asociațiile de producători vor închiria spații și își vor depozita mărfurile? (Asta e și acum, dar private, de ce ar mai fi nevoie și de unele ale statului?). Și, cui vor plăti chirie cei amintiți mai sus, statului?

3-Dacă nu vor fi simple depozite, după cum se spune mai sus, cum vor fi achiziționate alimentele? Direct? În baza cărei legi? Cine și cum va decide furnizorii? În baza a ce? Vor exista criterii de calitate? De ce, de la ”Mitică” și nu de la ”Georgică” sau de ce nu de la amândoi sau de ce nu, de la oricine, dacă sunt respectate criteriile de calitate?

4-Dacă se vor face licitații, la achiziție, câte procese, urmare a contestațiilor, vor trebui să fie depășite și câte luni vor trebui să treacă, până când achizițiile în sine vor fi făcute efectiv?

5-Cine va suporta cheltuielile de aprovizionare și întreținere curentă a depozitelor? Statul, ca proprietar ce e?

6-Dacă achiziția va fi făcută de stat, într-un eventual moment nefast de criză alimentară, cum va fi ales canalul de distribuție a alimentelor și cine va beneficia de ”uzufructul” operațiunilor? Statul? Statul și furnizorii? Doar furnizorii? De ce și furnizorii, dacă tot li s-a plătit marfa la achiziție?

7-Cine va supraveghea buna desfășurare a activității și cine va monitoriza corectitudinea operațiunilor? Instituții ale statului? Instituții și organizații profesionale? Doar organizații profesionale?

8-Dacă viitoarele depozite regionale vor fi ale statului, ce să caute reprezentanții sectorului privat în acțiunile de supraveghere și control?

Iar întrebări mai sunt, cu duiumul, chiar dacă ele vin din mintea unui ”neștiutor” precum subsemnatul! Dar, numai și dacă le recitim, realizez, la fel cum am realizat și în momentul în care s-a anunțat înființarea ”Unirii”, că aceia care sunt implicați în dezvoltarea acestui priect, trebuie să vină urgent cu informații din cele mai diverse, atât pentru a se putea efectua orice corecție, cât și pentru a elimina orice suspiciune. Asta, ca să nu mai auzim de ședințe cu scandal, ca acelea care se țineau la MADR, pe vremea Casei de Comerț ”Unirea”.