România este, simultan, un importator masiv de lapte ieftin din Ungaria și Polonia și una dintre țările europene unde laptele costă cel mai mult la raft. O analiză a Ziarului Financiar, realizată pe același produs de referință în mai multe state (lapte proaspăt integral, marcă proprie Carrefour), a arătat că litrul costă 1,45 euro în România, față de 1,19 euro în Franța sau Belgia, 1,02 euro în Spania și doar 0,76 euro în Polonia — practic dublu față de piața poloneză. Paradoxul devine și mai vizibil dacă ținem cont că un consumator polonez are, în medie, un venit net lunar apropiat sau chiar mai mare decât al unui român.

Fermierul român pierde bani la fiecare litru

Explicația nu stă în costul materiei prime — de fapt, exact opusul se întâmplă. Potrivit Asociației Crescătorilor de Vaci Holstein RO, fermierii români vând în prezent lapte materie primă la prețuri spot de 0,7-1,9 lei/litru, în timp ce costul real de producție este de 2-2,4 lei/litru — o pierdere directă la fiecare litru muls. Directorul executiv al asociației, Ionuț Lupu, a atras atenția că, deși prețul la fermă a scăzut sever, prețurile de raft nu au urmat aceeași traiectorie descendentă.

Costul mai mare de producție are o cauză structurală: potrivit datelor BursaDeLapte.ro, peste 90% dintre exploatațiile din România au sub cinci vaci, ceea ce înseamnă productivitate scăzută per animal și lipsă de economie de scară față de fermele mari din Polonia sau Ungaria, unde structura de producție este mult mai concentrată și mecanizată.

Importurile ieftine nu ajung să scadă prețul din magazin

Paradoxal, prețul mic al laptelui din Ungaria și Polonia nu se transferă către consumatorul român. Conform unei analize a Asociației Holstein RO pe datele comerțului bilateral din 2025, România a importat doar din Ungaria 203.750 de tone de lapte — peste 710 camioane pe lună — în valoare de aproape 115 milioane de euro, generând un deficit comercial de aceeași valoare doar în relația cu această țară. Practic, materia primă ieftină ajunge în fabricile de procesare din România, dar diferența de preț nu ajunge la raft sub formă de reduceri pentru cumpărător, ci este absorbită în lanțul procesator-retailer.

Structura pieței, nu costul materiei prime, explică diferența

Diferența de preț dintre laptele UHT românesc și cel polonez sau ungar se explică, așadar, prin trei factori care se suprapun: costuri de producție interne ridicate din cauza fragmentării fermelor mici, un lanț de distribuție cu marje rigide care nu reflectă scăderea prețului materiei prime — fie ea internă sau importată — și absența unei puteri de negociere reale a fermierilor români în relația cu procesatorii și marile lanțuri de retail. Polonia și Ungaria reușesc să vândă lapte ieftin inclusiv pe piața românească exact pentru că au o producție concentrată, la scară mare, cu costuri mult mai mici — un avantaj structural pe care fermele mici din România nu îl pot recupera fără consolidare și investiții semnificative în tehnologizare.