România produce anual aproape 4,4 milioane de tone de lapte crud — locul 10 în Uniunea Europeană la producție. Și totuși, fabricile de procesare importă tot mai mult lapte brut din afară. Contradicția nu vine din lipsă de materie primă, ci din felul în care aceasta este colectată — sau, mai exact, din felul în care nu este colectată.

Doar o treime din lapte ajunge în fabrici

Potrivit unui raport al Consiliului Concurenței, publicat în iunie 2026, doar aproximativ o treime (33,3%) din laptele crud produs în România ajunge, de fapt, la procesatorii industriali. Restul rămâne în ferme, este vândut direct consumatorilor sau transformat în produse tradiționale, în afara circuitului industrial. Această rată de colectare plasează România pe locul 17 în UE — la șapte poziții distanță de locul pe care îl ocupă la producție.

Importurile cresc, dar nu din cauza lipsei de lapte românesc

În primele cinci luni din 2026, România a importat 92.393 de tone de lapte brut, cu 39,8% mai mult decât în aceeași perioadă din 2025. Chiar și așa, laptele din import reprezintă doar 10,5% din materia primă folosită de fabrici — față de 9,6% anul trecut — iar colectarea de la fermierii români, de peste 785.500 de tone în același interval, rămâne, în cifre absolute, de aproape nouă ori mai mare decât importul. Practic, nu lipsa laptelui românesc obligă fabricile să importe, ci incapacitatea sistemului de colectare de a-l aduce, constant și la timp, până la poarta fabricii.

De ce colectarea rămâne blocată la o treime

Cauza este structurală: sectorul este puternic fragmentat, format din ferme mici, cu un număr redus de animale, dispersate geografic — o rețea foarte costisitoare și greu de gestionat logistic pentru un procesator care are nevoie de volum constant, în fiecare zi. La aceasta se adaugă productivitatea mai scăzută a vacilor românești față de alte state europene, ceea ce menține costurile ridicate și reduce competitivitatea materiei prime locale.

O alegere care nu e mereu doar despre cost

Nu toți procesatorii aleg, însă, calea cea mai simplă. Athanasios Giannousis, directorul comercial al Olympus Foods România, a explicat public poziția companiei: „Chiar dacă ar fi mai simplu și mai ieftin să importăm lapte, considerăm că susținerea fermierilor locali și a economiei locale sunt mai importante decât oportunitățile de moment." Declarația arată că decizia de achiziție nu se reduce mereu la calcul economic imediat — dar și că, pentru majoritatea industriei, alternativa (importul) rămâne, deocamdată, mult mai simplă de operat decât o rețea de colectare fragmentată.

Soluția propusă: cooperativele

Consiliul Concurenței recomandă asocierea fermierilor în cooperative ca soluție structurală — o formă de organizare care ar putea oferi exact ce lipsește astăzi: putere de negociere, volume agregate și livrare constantă către procesatori, condiții fără de care laptele românesc va continua să rămână, în cea mai mare parte, în afara fabricilor.

Ce trebuie să reții

Doar 33,3% din laptele crud produs în România ajunge la procesatorii industriali — restul rămâne în afara circuitului. Importurile de lapte brut au crescut cu 39,8% în primele cinci luni din 2026, dar reprezintă doar 10,5% din materia primă folosită de fabrici. Cauza structurală este fragmentarea fermelor și dificultatea colectării constante, nu absența laptelui românesc. Cooperativizarea fermierilor este soluția recomandată oficial de Consiliul Concurenței pentru reducerea dependenței de import.