Carnea de vită este adesea prezentată drept unul dintre produsele cu cea mai mare amprentă ecologică, însă datele recente oferă o imagine mai nuanțată. Conform FAO (2024), producția de carne de vită generează aproximativ 14,5% din emisiile globale de gaze cu efect de seră provenite din sectorul agroalimentar, dar contribuția diferă semnificativ între sistemele intensive și cele extensive.

În Europa, fermele bazate pe pășunat natural au un impact mai redus datorită capacității solului de a stoca carbonul. Studiile Joint Research Centre (JRC, 2024) arată că fermele cu gestionare ecologică pot reduce emisiile cu până la 30% comparativ cu sistemele industriale. În același timp, acestea susțin biodiversitatea și mențin fertilitatea terenurilor.

În România, efectivele de bovine au scăzut la 1,8 milioane de capete, conform INS, dar interesul pentru producția sustenabilă crește. Proiectele finanțate prin AFIR sprijină fermele care adoptă tehnologii ecologice, precum hrana locală, sistemele de reciclare a deșeurilor și monitorizarea digitală a emisiilor.

EFSA recomandă evaluarea impactului alimentar pe baza ciclului de viață complet al produsului, nu doar pe baza emisiilor directe. Aceasta include transportul, procesarea și ambalarea. În acest context, carnea de vită provenită din ferme locale are o amprentă totală mai mică decât cea importată din America de Sud.

Pentru România, provocarea rămâne consolidarea lanțului de producție intern și comunicarea corectă a diferenței dintre „impact” și „percepție”. Carnea de vită nu este un produs incompatibil cu sustenabilitatea, ci un aliment care poate coexista cu obiectivele climatice — atâta timp cât este produs responsabil, local și transparent.

(Foto: Freepik)