Anunțul privind acordul de principiu dintre Romgaz și Azomureș pentru preluarea activității operaționale a combinatului de la Târgu Mureș readuce în discuție una dintre vulnerabilitățile structurale ale agriculturii și industriei alimentare din România: dependența de importurile de îngrășăminte și impactul costurilor energetice asupra producției agricole.

Azomureș reprezintă cea mai mare capacitate de producție de îngrășăminte din România și unul dintre cei mai mari consumatori industriali de gaze naturale. Reducerea activității combinatului în ultimii ani, pe fondul creșterii prețurilor la gaze și al concurenței externe, a avut efecte directe asupra pieței agricole, în special prin creșterea costurilor de producție pentru fermieri și accentuarea dependenței de importuri.

Potrivit informațiilor comunicate public de reprezentanți ai Ministerului Energiei și Romgaz, obiectivul preluării este utilizarea gazului românesc pentru producția internă de îngrășăminte, în special în contextul viitoarelor exploatări offshore din Marea Neagră. Strategia urmărește integrarea unei părți mai mari din resursa energetică în economia locală, cu impact asupra agriculturii, industriei chimice și lanțului alimentar.

Legătura cu industria alimentară este directă. Costul îngrășămintelor influențează nivelul cheltuielilor din fermele vegetale, iar acestea se reflectă ulterior în costurile materiilor prime utilizate în producția de carne, lapte, panificație sau produse procesate. În ultimii ani, volatilitatea pieței fertilizanților a afectat atât competitivitatea fermierilor, cât și predictibilitatea prețurilor din industria alimentară.

Datele Eurostat arată că România continuă să importe volume importante de îngrășăminte chimice, în timp ce numeroși procesatori agroalimentari reclamă presiuni constante asupra costurilor cu materiile prime agricole. În acest context, menținerea unei capacități interne de producție poate avea un rol strategic în stabilizarea unei părți a lanțului agroalimentar.

Pe termen mediu, proiectul ar putea avea implicații și asupra balanței comerciale agroalimentare, în condițiile în care România exportă cantități importante de cereale, dar importă produse procesate și inputuri agricole cu valoare adăugată ridicată. Relansarea producției interne de îngrășăminte este privită de o parte a industriei ca un element de securitate economică și alimentară, într-un context european marcat de volatilitate energetică și presiuni geopolitice.

(Foto: AI GENERATED)