Afacerea cu pui crescuți în aer liber, cu acces permanent la verdeață, a înflorit în vestul Europei în ultimii ani, iar cererea pentru carnea provenind de la fermele care au adoptat sistemul free-range sunt tot mai mari. În România, acest business este încă la faza de pionierat, dar promite să explodeze din toamnă, când Comisia Europeană ar putea obliga procesatorii să includă pe etichete și modul în care a fost produsă carnea de pasăre. Despre cum funcționează în vestul Europei sistemul free-range am aflat de la Tamsin French, tânără fermieră din Marea Britanie, venită la București în cadrul unei campanii pentru etichetarea corectă a cărnii de pasăre. ”Familia mea deținea o fermă de vaci de lapte, dar când piața laptelui a început să scârțâie, părinții mei au luat decizia de a înființa o fermă de găini și pui crescuți free-range. Asta se întâmpla în 1998-1999 și știu că nu am fost singurii fermieri din zona noastră – Devon, care s-au reprofilat. Astăzi creștem circa 22.000 de pui și găini și suntem o fermă medie, după standardele britanice”, a declarat Tansim French pentru Agrointeligența. Privind în urmă, Tamsin este sunt convinsă că înființarea unei ferme de păsări a fost o decizie înțeleaptă, la fel și sistemul pentru care a optat familia sa. În ultimii 10 ani, crescătoriile free-range au cunoscut un boom în Marea Britanie, crescând odată cu cererea și vânzarea de ouă și de carne de la găini care au acces la aer curat și verdeață. ”În zona noastră sunt mai multe ferme de pui free-range și există și o asociație a noastră, a producătorilor de ouă și de carne de pui free-range”, mai spune Franch. Tânăra subliniază că sistemul free-range este foarte bine reglementat în Marea Britanie și, deși nu este dificil de implementat, presupune mai multe cheltuieli decât ceea ce la noi în România numim ”pui de țară”. Condițiile minime pentru fermele în sistem free-range: - Găinile și puii trebuie să aibă acces permament în aer liber, exceptând situațiile impuse de autoritățile veterinare; – Spațiul deschis aflat la dispoziția păsărilor trebuie să fie acoperit de verdeață și nu poate fi folosit pentru alte activități agricole, exceptând livezile, zonele împădurite sau păşunile, cu condiţia ca această ultimă opţiune să fie autorizată de autorităţile competente; – În privința densității păsărilor din fermă, se impune un minimum de patru metri pătrați alocați pentru fiecare găină în parte deci, extinzând calculul, se pot crește cel mult 2500 de găini pe un hectar de pajiște. În condițiile în care pentru fiecare găină sunt disponibili cel puțin 10 mp și dacă se practică o rotație, găinile având acces liber în întreg spațiul pe durata de viață a efectivului, fiecare îngrăditură trebuie să asigure cel puțin 2,5 mp/găină; – Spaţiile exterioare nu trebuie să se întindă dincolo de o rază de 150 de metri de la trapa de ieşire din clădirea cea mai apropiată; cu toate acestea, se autorizează o extindere de până la 350 metri de la trapa de ieşire din clădirea cea mai apropiată, cu condiţia să fie repartizate uniform, pe toată suprafaţa spaţiului exterior, în sensul acestei dispuneri, un număr suficient de adăposturi şi jgheaburi, adică cel puţin patru adăposturi pe un hectar. (Ordinul transpune Directiva Consiliului 1999/74/CE ce stabileşte standardele minime pentru protecţia găinilor ouătoare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 203 din 3 august 1999, cu modificările şi completările ulterioare)