Ieri, la Bacău, Agricola Internațional a inaugurat o nouă linie de producție pentru salamuri crud-uscate, mai precis, la Salbac, fabrică din componența grupului. O știre ca multe altele, luată în seamă de cei din industrie, de competitori, și atât. Omul de pe stradă, poate, nici nu va ști lucrul acesta și, poate, nici nu-l va interesa să știe.   Dar ce s-a întâmplat, ieri, acolo, depășește cu mult dimensiunile unei simple vești din domeniul economic. Pentru că, acolo e vorba despre o istorie de 40 de ani. E vorba despre 40 de ani de muncă, de pasiune, de dragoste de meserie, de respect față de cei care îți cumpără produsul, e vorba despre vieți dedicate unei idei. Din păcate, se scrie puțin despre asemenea oameni și despre asemenea momente. Vâltoarea fiecărei zile aruncă în fața oamenilor știri care trebuie urlate din monitoarele producătorilor de știri TV, trecând exact peste ce contează: peste oamenii valoroși ai acestei țări.   Dar, ieri, aflat la Salbac, am fost martorul nu doar a unei inaugurări, ci la sărbătoarea unei familii de profesioniști, a unor oameni care și-au împletit destinele cu o poveste începută în 1976, atunci când proaspătul inginer Mihai Dragomir s-a bătut cu toată lumea, pentru a înființa la Bacău o fabrică în care să se producă Salam de Sibiu. Îl priveam, ieri, povestind despre începuturi, și mă gândeam la cât de fericit poate să fie, văzând nu doar că visul său din tinerețe este în viață, ci, mai mult, că este dus mai departe, mult mai departe, că rădăcinile visului său sunt într-atât de bine ancorate, încât, sunt o garanție pentru viitor.   L-am auzit pe președintele Agricola, domnul Grigore Horoi, spunând că a preferat să termine anul financiar 2015 cu penalizări pentru neonorarea unor contracte, decât să facă rabat de la calitate. Câți înțeleg, cu adevărat, ce înseamnă o astfel de opțiune!? L-am ascultat pe domnul Gheorghe Antohi, acționar principal și fostul președinte al Grupului, amintind despre prefacerile din anii 90-2000. Am simțit din nou vivacitatea doamnei Carmen Gavrilescu, directoarea de marketing, aceea care, sunt convins, e ca un fel de motoraș al unei imaginare benzi de idei care produc toate lucrurile noi care vin dinspre Agricola, pentru mai binele românilor. Am ascultat-o pe doamna Angelica Șmil, Directorul General de la Salbac, vorbind cu dragoste despre munca echipei pe care o conduce, despre investiții și dividende dar, mai ales, i-am simțit emoția venită din conștiința lucrului bine făcut. Și, bine i-a spus cineva, de la tribună: ”Bucură-te, Angelica, pentru că ai de ce, dar bucură-te împreună cu echipa!”   Și, așa e. Pentru că sloganul celor de la Agricola este ”Neam de gospodari”, și nu e ales la întâmplare, pentru că oamenii aceștia au știut încă de la început să pună lucrurile în rostul lor. Așa fac și acum, așa vor face și în viitor. Dovadă? Păi, ce dovadă mai bună, decât calitatea produselor fabricate la Salbac, dar și la Agricola, Europrod sau Lumina!?   Însă, aflat la festivitatea de inaugurare a noii fabrici, emoționat de emoția celor din jur, mă întrebam dacă toți cei de acolo realizează ce responsabilitate au, pentru viitor. Nu mă gândesc la profit, calitate, siguranță, ci la cu totul și cu totul altceva: Agricola Internațional Bacău a devenit atât de importantă, încât reprezintă un punct strategic nu doar pentru economia județului Bacău, ci pentru economia națională. E meritul lor, dar și uriașa lor responsabilitate, pentru a menține afacerea acolo unde este și pentru a o dezvolta și mai mult. Piața e ca o junglă. Mulți din afară pândesc. Și, când știi că o companie românească este atât de performantă, te bucuri, înțelegând încă o dată că acești oameni sunt partea frumoasă a României.   Și te bucuri că îi cunoști, pentru că, tu, gazetar, trebuie să afli despre astfel de oameni și trebuie să faci tot posibilul ca și ceilalți să afle despre ei, tocmai pentru a le spune că țara asta are pe cine să se sprijine: pe oameni asemeni celor de la Agricola, Salbac, Europrod, Lumina și de la atâtea și atâtea firme din România despre care nimeni nu scrie, dar care se trezesc în fiecare dimineață ca să țină țara asta în rostul ei, în rostul ei bun.