Reconsiderand prin adoptie importanta ce se acorda, la nivel european, respectarii normelor de bunastare a animalelor, procesatorii romani urmaresc legile privind protectia animalelor in timpul sacrificarii prin punerea in practica a prevederile referitoare la descarcarea, cazarea, miscarea, contentia, asomarea si sacrificarea animalelor destinate productiei de carne. Daca la nivelul marilor exploatatii echipamentele sunt proiectate astfel incat animalele sa nu fie supuse unor suferinte inutile, micile crescatorii sunt inca apasate de un traditionalism nedorit.

Alinierea la norme, pe linie intreruptaRegulile de bunastare animala din UE impun anestezierea totala a animalelor inaintea sacrificarii, pentru ca acestea sa nu sufere atunci cand sunt ucise. Sunt normative europene a caror respectare s-a transformat, din recomandare (2004) in conditie pentru tara noastra, inainte si dupa aderare. Desi obligatorie, de la inceputul anului 2007, sacrificarea conforma reprezinta, in continuare, o problema majora. Nu punctam aici sacrificarile de ograda, unde asomarea prin metode variate, de la electronarcoza la impuscare cu glont captiv, reprezinta pentru crescatorii de animale o alta snoava de la aia. Ne referim strict la animalele din multe exploatatii de crestere, pentru care lipsa unui abator apropiat transforma momentul sacrificarii intr-unul ce duce zoofermierii la limita neputintei. In judetul Suceava, de exemplu, directorul Directiei Sanitare Veterinare judetene constata, la sfarsitul anului 2010 (?), ca se fac primii pasi spre asomarea porcilor, in mod civilizat. Este declaratia sefului structurii veterinare locale. Ce putem spune atunci despre medicii subordonati acestuia, care trebuie sa viseze si noaptea (din Ghidul de Asomare) capitolul Precizia veterinarului in asomare, garant al insensibilizarii animalului? Vom raspunde singuri intrebarii pentru ca, in prezent, pe cateva zeci de kilometri, intre tot atatea zeci de crescatorii sucevene, nu exista urma de abator. Cu surle si trambite, este pregatita apropiata inaugurare a unui abator in Vatra Dornei, unicul dintre Suceava si Gura Humorului, distanta de-a lungul careia crescatoriile de animale nu sunt o raritate. Responsabilizare si indemanare, de la receptie Cele aratate anterior reprezinta insa situatii limita, pentru ca industria carnii se poate lauda, pe buna dreptate, cu destule abatoare functionale in conditii firesti, cu monitorizare a lantului productiv, de la descarcare, miscare, asomare si sacrificare a animalelor. Personalul selectionat efectueaza operatiunile in mod uman si eficient, in timp ce administratorii, prin intermediul medicilor veterinari, raspund de instruirea personalului. Este o carte de vizita a eficientei acestei etape din industria carnii, constientizata si adoptata in mai toate abatoarele romanesti. Manipularea animalelor in timpul descarcarii si miscarii catre locul de cazare/asomare este esentiala. Pentru o manipulare eficienta, operatorul cunoaste notiuni de baza referitoare la comportamentul animalelor, care au campuri vizuale si – in functie de specie/rasa – predispozitie diferita la stres. Se tine cont, in manevrarea animalelor, de suprafata din jur, denumita zona de fuga. Personalul controleaza miscarea acestora, prin propria pozitionarea, incat animalul sa fie ferit de traumatisme fizice sau psihice. Descarcarea se efectueaza in functie de modul de livrare: cu/fara containere. Pentru animalele transportate in containere (de obicei, pasarile), abatorul dispune de modalitati mecanice de descarcare, care evita lovirea sau aruncarea. Pentru restul animalelor, este acordata o atentie aparte puntilor, podelelor, rampelor, culoarelor, care nu trebuie sa fie alunecoase. Inspectia ante-mortem se realizeaza inaintea abatorizarii, deoarece calitatea si salubritatea carnii animalelor taiate depinde de starea fiziologica in momentul sacrificarii. Este motivul pentru care animalele se odihnesc inaintea taierii, cel putin 12 ore vara si 6 ore iarna. Asomarea, procedeul in urma caruia animalul isi pierde cunostinta, reprezinta una dintre etapele preliminare, pana la momentul sacrificarii. Modalitatile de asomare adoptate in abatoarele noastre sunt: utilizarea pistolului cu glont captiv, lovirea urmata de pierderea cunostintei (prin utilizarea unui dispozitiv special), electronarcoza si expunerea la CO2. Sangerarea efectuata, ca o regula generala, imediat dupa asomare (20-60 secunde) se realizeaza prin incizarea a cel putin unei artere carotide sau a vaselor de la originea acesteia. Curent, sunt sectionate toate vasele sanguine din zona gatului (carotidele, venele jugulare). Cand operatiunile de prindere, asomare si sangerare a animalelor sunt efectuate de catre un singur operator, acesta aplica toate etapele, fara intrerupere, la fiecare animal, inainte de a trece la animalul urmator. Modificarile post-mortem si morfologia acestora sunt relevante in aprecierea salubritatii carcaselor si organelor, dupa taiere si sangerare (exsangvinare) apar mecanisme ce stau la baza transformarii tesutului muscular. Dupa taiere, se petrec perturbari ale sistemului de termoreglare. Normele UE subliniaza responsabilitatea operatorilor din sectorul alimentar al abatoarelor, care fac obiectul unei proceduri prealabile de aprobare, in cursul careia autoritatile competente verifica echiparea si alinierea acesteia la normele tehnice privind bunastarea animala si siguranta alimentara. Conditiile in care animalele din crescatorii sunt ucise au un impact (in)direct asupra pietei si a concurentei economice. Acesta reprezinta unul dintre motivele principale pentru care sacrificarea este reglementata de dreptul comunitar.