Datele europene din 2026 conturează două realități diferite pentru zootehnia românească: avicultura crește rapid, în timp ce sectorul ovin are un volum important de producție, dar încă nu valorifică la aceeași scară potențialul de piață și de export.

Avicultura, printre cele mai dinamice din UE

Potrivit datelor Eurostat privind evoluția producției de carne de pasăre în 2026 față de 2025, până în iunie, producția României a crescut cu 16,0%, al doilea cel mai ridicat ritm din Uniunea Europeană, după Ungaria (+19,2%). Polonia a înregistrat +12,1%, iar media UE a fost de +5,5%.

Este o evoluție care confirmă dinamica sectorului românesc, într-o piață europeană dominată însă de câțiva mari producători. Polonia, Spania, Franța, Germania, Italia și Țările de Jos concentrează împreună aproximativ 72% din producția de carne de pasăre a UE.

Pentru România, ritmul de creștere este important, dar adevărata miză rămâne capacitatea industriei de a transforma producția suplimentară în procesare, competitivitate și valoare adăugată.

Ovinele: producție importantă, valoare încă insuficient valorificată

Situația este diferită la ovine. Potrivit datelor Comisiei Europene, România se află printre principalii producători comunitari. În 2025, au fost sacrificate aproximativ 6,03 milioane de ovine, ceea ce reprezintă circa 19% din producția UE, România ocupând poziția a doua după Spania.

Această poziție arată că România dispune de o bază de producție relevantă. Problema este că volumul nu se transformă automat în putere comercială.

Datele Comisiei privind piața ovinelor urmăresc separat producția, comerțul și fluxurile cu țările din afara UE. Piața europeană este puternic conectată la importuri din Noua Zeelandă și Australia, în timp ce exporturile comunitare reprezintă aproximativ 10% din producția UE.

Unde se pierde valoarea?

Aici se află, probabil, una dintre cele mai importante întrebări pentru industria românească.

România are producție de ovine. Dar cât din valoarea acestei producții rămâne în România?

Răspunsul ține mai puțin de numărul de animale și mai mult de organizarea lanțului: colectare, abatorizare, procesare, standardizare, logistică frigorifică, contracte comerciale și acces direct la piețele externe.

La pasăre, România demonstrează că poate crește rapid. La ovine, România are deja masa critică de producție.

Următorul pas este ca această masă critică să se transforme în export, procesare și marjă mai mare pentru producătorul român.

(Foto: AI GENERATED)