Risipa de alimente este din nou repusă în discuțiile dintre oficialii MADR și asociațiile profesionale din domeniu. Referitor la modificările legii 217/2016, federația Romalimenta a remisDirecţiei Generale de Politici  pentru Industria Alimentară şi Comerţ următoarele propuneri:   Catre MADR, Federaţia Romalimenta următorul punct de vedere faţă de ceea ce s-a discutat în 22 martie :   Propuneri definitii:

1. Completarea (in introducere si la donatori): “expirarea datei durabilitatii minimale sau a datei limita de consum”.
2. Eliminarea (la receptori) a frazei: Operatorii receptori pot dona [..] catre alti operatori […].                                    Probabil enunţul a fost introdus avandu-se in vedere banca de alimente, dar, transformat in regula, creaza un lant al slabiciunilor inadecvat unor alimente cu perioada scurta de viata.

Propuneri Plx 573:

1. La art. 2 (2), lit d), pastrarea enuntului din Legea 217, doar inlocuind Reg 1.774 cu Reg 1.069/2009. Enuntul propus acum enumera [inutil, credem] titulaturi integrale si abrogari, precum si Directiva fara legatura cu subiectul, in schimb nu mentioneaza esentialul: pentru consumul unor categorii de animale.
2. Literele e) (compost) si f) (biogaz), cum au aratat reprezentantii Ministerului Mediului, nu mai privesc alimente, ci deseuri (alimentare), care sunt supuse legislatiei specifice si ar trebui eliminate din legea risipei.
3. Art 3 (1), care in forma noua starneste reactii adverse din partea receptorilor (pentru ca exclude re-comercializarea descrisa de L 217), este adecvat, pentru ca priveste “directionarea alimentelor aflate aproape de expirare” (cuvenita completare si aici: datei durabilitatii minimale…). Doar aceste alimente sunt excluse de la comercializare; se intelege ca donatiile/sponsorizarile in alimente “normale” nu fac obiectul legii, deci ele se pot re-comercializa, ca si pana acum, cu respectarea [altor] prevederi legale.
4. Art 6 si 7 pot crea confuzii asupra termenului aplicarii, trebuie corelate.

Propuneri Romalimenta 2017:

1. Introducerea angajatilor proprii intre beneficiarii transferului de alimente face sens, ca usurinta si siguranta, din punct de vedere al scopului legii- diminuarea risipei. Numeroase companii, procesatori si comercianti, folosesc in prezent aceasta varianta, mai ales cand este vorba de cantitati mici de alimente, al caror transport (redistribuire) ar fi de cateva ori mai scump decat valoarea in sine a produselor.
2. Impreună cu Ministerul Finanţelor, trebuie detectate si masuri de stimulare fiscala, alaturi de cele coercitive, practica altor State Membre dovedind ca acestea au impulsionat in masura decisiva diminuarea risipei de alimente.
3. In acest sens, nu intelegem preocuparea organizatiilor receptoare fata de asa-zisa defiscalizare si, de aici, limitarea facilitatilor la procente ridicole !? In primul rand Ministerul Finantelor cert le va limita, din ratiuni evidente ; in al doilea rand, oricat de mari (teoretic) ar fi aceste facilitati, agentul economic (fie producator, procesator sau comerciant) ramane cu o paguba consistenta, deci nu are cum sa foloseasca legea ca justificare pentru subterfugii fiscale.

  Cu respect, Presedinte                                          Director executivSorin Minea                                      Mihai Visan   Catre Ministerul Mediului au fost transmise urmatoarele propuneri:   Din punctul de vedere al Ministerului Mediului, Directia Generala Deseuri,Situri Contaminate si Substante Periculoase consideram ca vor trebui reformulate punctele e) si f) art 2 alin (2) din legea actuala 217/2016, privind masurile impuse pentru produsele agroalimentare devenite improprii consumului uman sau animal .Astfel in conditiile in care generatorul nu clasifica produsele agroalimentare devenite improprii consumului uman sau animal  ca deseuri ci ca marfuri care pot fi vandute instalatiilor de compost si/sau biogaz , aceste instalatii  utilizandu-le ca materii prime in vederea producerii energiei,  masurile scrise isi au valoarea corecta in contextul acestei legi.In cazul in care generatorul isi clasifică  produsele agroalimentare devenite improprii consumului uman sau animal ca deseuri ( Legea nr 211/2011 privind deșeurilor cu modificarile si completarile ulterioare ART. 8 alin(1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) ),  acestea se vor supune legislatiei in vigoare din domeniul gestionarii  deșeurilor.In acest sens generatorul deșeurilor va trebui sa aiba conform legislatiei in vigoare in domeniul de protectia mediului propriu plan de gestionare al deșeurilor si sa respecte  prevederile din  Legea nr 211/2011 privind deșeurilor cu modificarile si completarile ulterioare   §14. Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor  ART. 22 alin (1) Producătorul de deşeuri sau, după caz, orice deţinător de deşeuri are obligaţia de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) - (3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) - (3) şi art. 20.  si alin(3) Deţinătorii/Producătorii de deşeuri persoane juridice, comercianţii, precum şi operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) au obligaţia să desemneze o persoană din rândul angajaţilor proprii care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege această obligaţie unei terţe persoane.