In timp ce Vion a fost partial dezmembrat, compania chineza Shuanghui si cea braziliana JBS fac achizitii. Productia pe scara mare pare a fi din nou la moda in industria carnii. Circa 10% din productia mondiala de carne pasare sunt in mana celor mai mari jucatori din industrie. De o perioada lunga de timp companiile de carne sunt concentrate pe cresterea capacitatii. Aceasta strategie si-a pierdut din stralucire in ultimii ani, deoarece companiile s-au confruntat cu marje dezamagitoare dupa escalada preluarilor. Partile achizitionate adesea nu erau solide si din moment ce virtual toti marii competitori au crescut considerabil, avantajele competitive si cresterea puterii pe piata nu erau garantate. Valul de preluari a dus la o concentrare puternica a activitatilor. Potrivit Rabobank, 22% din din piata mondiala a carnii de vita sunt in mana a 3 din marii producatori, iar 10% din carnea de pasare sunt realizate de cativa din cei mai mari jucatori. Productia de porc e relativ fragmentata: doar 7% apartin celor mari. In industriile conexe, cum ar fi cea de oua sau de furaje, concentrarea e mai putin accentuata. Doua mega-achizitii ar putea arata ca productia pe scara mare are inca unii adepti: achizitia companiei de carne pasare Seara de catre JBS si a producatorului American Smithfield de catre Shuanghui. Ultimele doua produc impreuna 4,6 milioane carne porc. Achizitia pare a fi manata de dorinta de a adduce sub control siguranta alimentelor din China si de a invata sa produca efficient. In acelasi timp, Smithfield va beneficia de intrarea pe piata Beijingului, piata imensa care creste rapid. China are si alte mari companii de abatorizare care privesc peste hotare, cum ar fi Yurun si Zhongpin. Yurun e partial proprietate a bancii de investitii Goldman Sachs, iar Zhongpin a intrat intrun parteneriat strategic cu Vion, acum un an. Bancile de stat chineze furnizeaza adesea bani pt preluari. China are 3,4 miliarde euro in rezerve straine (de 3,5 ori mai mult decat Eurozona) si vrea sa utilizeze aceste rezerve strategic, de exemplu pt investitii in minerit, agricultura si energie sustenabila. Diferente in structura de cost Companiile europene precum Vion sunt mai putin attractive, deoarece adesea produc cu costuri mai ridicate decat companiile americane. Cifrele Rabobank sunt o dovada. De exemplu, costa cu circa 30% mai mult sa produci carne de pasare si oua in UE decat in SUA. In plus, producatorii de carne americani si brazilieni sunt mai adesea listati la bursa si sunt cel putin partial integrati, ceea ce le da mai mult control asupra lantului alimentar. Este exact ce vor chinezii, excedati de scandalurile alimentare. Ajutor de stat Faptul ca JBS cauta achizitii si ca relativ necunoscutul Shuanghui poate cumpara un symbol al Americii este posibil datorita interventiilor de stat. Gigantii carnii sunt clasificati drept ‘campioni nationali’ si astfel obtin credite “soft” de la bancile de stat.  Wan Long, CEO Shuanghui, se asteapta la mai multe preluari in agricultura, centrate pe livrarea catre China. El crede in interesele commune ale companiilor vestice si estice. El spune ca Shuanghui a fost deschis investitiilor occidentale, inclusiv Goldman Sachs, ceea ce dovedeste ca China nu se gandeste doar la sine. JBS Este cel mai mare producator mondial de carne. Compania braziliana produce 4,8 milioane t carne vita pe an. Numarul doi, Cargill, urmeaza cu 3 mil t. Cu 1,1 mil tone carne porc, JBS e putin in urma topului mondial- prin comparatie, Vion a realizat 2 mil  t in 2011. Dupa preluarea firmei americane Pilgrim’s Pride, JBS a ajuns la 3,5 mil t carne pasare, devenind nr. 2 mondial, dupa Tyson Foods. NN: Iar noi vanturam proiecte fantasmagorice gen abatoare mici (pe bani publici), abatoare mobile etc. (M.V.)