De unde provine carnea de pe raft? Întrebarea revine în negocierile europene privind organizarea piețelor agricole. Consiliul UE susține posibilitatea introducerii unor standarde de comercializare pentru carnea de bovine, porcine, ovine și caprine, cu obiectivul de a informa mai bine consumatorii despre originea produselor.

La 19 octombrie 2026, Consiliul a aprobat o poziție parțială de negociere privind revizuirea organizării comune a piețelor agricole, în contextul viitorului cadru financiar multianual 2028–2034. Printre domeniile vizate se află standardele de comercializare și informarea privind originea. Este o etapă de negociere, nu introducerea unei noi etichete obligatorii.

Originea este deja reglementată. Ce aduce nou discuția?

Piața cărnii nu pornește de la un vid legislativ. Pentru carnea preambalată proaspătă, refrigerată sau congelată de porcine, ovine, caprine și păsări, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1337/2013 stabilește, cu anumite excepții, indicarea țării de creștere și a țării de sacrificare. Aceste reguli se aplică din 1 aprilie 2015. Pentru carnea de vită există un cadru specific de etichetare a originii.

Direcția anunțată acum privește posibilitatea dezvoltării unor standarde de comercializare în cadrul revizuirii europene. Comunicatul Consiliului nu stabilește un model nou de etichetă, o dată de aplicare sau cerințe detaliate pentru fiecare produs. Aceste elemente nu trebuie anticipate ca obligații certe.

„Crescut în” și „Origine” nu sunt formulări echivalente

Regulamentul nr. 1337/2013 permite înlocuirea mențiunilor privind creșterea și sacrificarea cu indicația „Origine: [țara]” atunci când operatorul poate demonstra că animalele au fost născute, crescute și sacrificate în aceeași țară.

Documentul cere și un sistem de identificare și înregistrare care să asigure legătura dintre carne și animalul sau grupul de animale din care provine. Informația de pe ambalaj trebuie, așadar, susținută de trasabilitate.

Miza pentru companiile românești

Din perspectivă comercială, o informare mai clară despre origine poate susține diferențierea produselor. Nu garantează însă un preț superior și nu demonstrează automat o calitate mai bună.

Pentru operatori, implicația practică este verificarea concordanței dintre documentele furnizorilor, evidențele loturilor și afirmațiile utilizate pe etichete sau în promovare. O poveste comercială despre proveniență trebuie să poată fi urmărită în documente.

Mandatul Consiliului constituie baza negocierilor cu Parlamentul European. Până la stabilirea formei finale, industria are de urmărit atât conținutul viitoarelor standarde, cât și domeniul lor de aplicare. Originea poate deveni un argument comercial credibil atunci când informația oferită cumpărătorului este precisă și demonstrabilă.

(Foto: AI GENERATED)