Autori: Simona Chirica- Partener, Cristiana Soare- Avocat (Schoenherr Consulting)Legea nr. 2/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2013 privind înființarea și acreditarea fondurilor mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultură și acordarea de compensații financiare membrilor pentru pierderile economice cauzate de boli ale animalelor, ale plantelor sau de un incident de mediu aduce modificări semnificative referitoare la noile fonduri mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultură.   Modificări referitoare la acordarea compensațiilor financiare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2013 privind înființarea și acreditarea fondurilor mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultură și acordarea de compensații financiare membrilor pentru pierderile economice cauzate de boli ale animalelor, ale plantelor sau de un incident de mediu („OUG nr. 64/2013”), în forma inițial adoptată de către Guvern, introducea ca și cauze pentru producerea pierderilor economice pentru care pot fi acordate compensații financiare următoarele: boli ale animalelor boli ale plantelor; sau un incident de mediu, definit ca „apariția specifică a poluării, a contaminării sau a degradării în ceea ce privește calitatea mediului, cauzate de un eveniment specific și limitate geografic. Aceasta definiție nu acoperă riscurile generale de mediu care nu sunt legate de un eveniment specific. În plus față de cauzele menționate de OUG nr. 64/2013, Legea nr. 2/2014 pentru aprobarea OUG nr. 64/2013 („Legea nr. 2/2014”) mai adaugă un număr de două cauze suplimentare la lista celor care determină pierderi economice eligibile pentru acordarea de compensații financiare, și anume: dăunători la plante; alți factori naturali, definiți ca „factori nefavorabili care au afectat plantele pe o suprafață”. Constatăm în acest sens formularea largă folosită de legiuitor pentru explicarea acestei noțiuni și care estimăm că va da naștere la interpretări diferite și la eventuale dispute în practică între, pe de o parte, membrii care doresc să li se acorde compensații financiare pentru prejudicii cauzate de „alți factori naturali” și care vor interpreta mai larg această noțiune, și pe de altă parte fondurile mutuale din agricultură care vor tinde, probabil, spre o interpretare mai restrictivă a acesteia. Semnalăm de asemenea și introducerea unei noi îndatoriri în sarcina membrilor fondului mutual care beneficiază de o compensație financiară din partea fondului din care fac parte, aceștia fiind obligați să își păstreze statutul de membri ai fondului mutual respectiv pentru încă o perioadă de minimum trei (3) exerciții financiare consecutive. Cu toate acestea, este interesant de remarcat inexistența unei sancțiuni impuse de Legea nr. 2/2014 pentru încălcarea acestei obligații de către membrul în cauză. Modificări referitoare la înființarea și funcționarea fondurilor mutuale din agricultură 1-Legea nr. 2/2014 aduce modificări importante referitoare la condițiile pentru acreditarea fondurilor mutuale din agricultură. Astfel, este eliminată obligația ca fondul mutual să dispună de o structură cu competență națională, care (i) reprezintă toate sectoarele agricole; (ii) are reprezentare în toate județele; și respectiv  [Anchor] [Anchor] (iii) are membri care exploatează peste 30% din suprafața arabilă a României, inclusiv echivalentul în UVM (unitate vită mare) al animalelor deținute. Cu toate acestea, cerința care le înlocuiește pe cele de mai sus și care trebuie să fie îndeplinită de către fondul mutual din agricultură pentru a putea fi acreditat este aceea de a avea membri care exploatează peste 20% din suprafața agricolă a României sau echivalent în UVM (unitate vită mare)/ha al animalelor deținute. 2-În ceea ce privește documentația necesară pentru acreditarea fondurilor mutuale din agricultură, precizăm că Legea nr. 2/2014 a introdus o serie de documente suplimentare care trebuie depuse odată cu cererea la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, menționate în art. 7 alin. (1) din OUG nr. 64/2013, cu modificările aduse prin pct. 8 al Legii nr. 2/2014. 3-De asemenea, în cazul apariției oricăror modificări în documentele și cerințele care au stat la baza acordării acreditării fondului mutual din agricultură, Legea nr. 2/2014 clarifică momentul începând de la care produce efecte decizia Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale asupra menținerii sau retragerii acreditării fondului mutual din agricultură, mai precis începând cu exercițiul financiar al anului următor celui în care au intervenit modificările. 4-În plus, semnalăm un element de noutate în ceea ce privește reprezentarea în Consiliul director al fondului mutual din agricultură a membrilor acestuia. Astfel, membrii fondului mutual, persoane fizice sau persoane juridice, trebuie să reprezinte minimum 5% din suprafața fondului sau echivalent UVM pentru a putea fi reprezentați în Consiliul director al fondului mutual din agricultură. Nu în ultimul rând, potrivit OUG nr. 64/2013, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 2/2014, dacă unui membru i se acordă o compensație financiară de către un fond mutual pentru pierderi economice determinate de (i) bolile animalelor care figurează în lista stabilită de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor și/sau în anexa I la Decizia 2009/470/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar; (ii) organismele dăunătoare la plante și bolile plantelor care fac obiectul unor măsuri de combatere obligatorie sau care reprezintă un caracter excepțional; sau (iii) un incident de mediu, „orice drept legal de recuperare a pagubelor pentru compensarea pierderii economice pe care ar putea-o avea agricultorul față de un terț, în temeiul dispozițiilor comunitare sau al legislației naționale, este transferat fondului mutual, în conformitate cu normele care urmează să fie stabilite de statul membru în cauză”. Sesizăm faptul că nu este clar care este statul membru „în cauză” emitent al normelor în baza cărora sunt transferate fondului mutual orice drepturi legale de recuperare a pagubelor. Prin urmare, considerăm că ar fi necesară și deosebit de utilă o modificare a acestei prevederi spre clarificare în sensul indicării exprese a statului membru ale cărui norme vor fi aplicabile, printr-o formulare precum „statul membru al Uniunii Europene în care își are domiciliul / sediul terțul”.