(Autor: Prof. univ. dr. ing. Maria TURTOI Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi) Prelucrarea cu fascicul de electroni sau iradierea cu electroni este un proces care implică utilizarea electronilor, de obicei de energie înaltă. Poate avea loc la temperaturi ridicate și în atmosferă de azot. Energia electronilor variază de la keV la MeV în funcție de adâncimea de penetrare necesară. Componentele de bază ale unui dispozitiv de prelucrare cu fascicul de electroni sunt un tun electronic (format dintr-un catod, o sită și un anod), folosit pentru a genera și a accelera fasciculul primar şi un sistem optic magnetic (focalizare și deflexie), utilizat pentru a controla modul în care fasciculul de electroni acţionează asupra materialului. Catodul este sursa de electroni pe care îi emite termic în timpul funcţionării. Geometria câmpului electrostatic stabilit prin configurația sitei şi anodului modelează electronii într-un fascicul paralel. În acelaşi timp, electronii sunt accelerați şi ies din tun printr-un orificiu de la baza plană a anodului, având o energie egală cu tensiunea aplicată la catod. Eficienţa de conversie a puterii de alimentare în energie a fasciculului de electroni este mai mare de 95 %. După ieșire din tun, fasciculul trece printr-un sistem de lentile electromagnetice şi o bobină de deflexie. Lentilele sunt utilizate pentru producerea unui fascicul fie focalizat, fie defocalizat pe un punct de pe produsul tratat, în timp ce bobina de deflexie este utilizată fie pentru poziționarea fasciculului pe un loc fix, fie pentru a asigura o formă de mișcare oscilatorie. Iradierea cu fascicul de electroni este utilizată pentru reticularea polimerilor în vederea îmbunătăţirii proprietăţilor mecanice, termice şi chimice, degradarea materialelor în procesul de reciclare, sinteza materialelor nanocompozite în nanotehnologie, sterilizarea produselor medicale şi farmaceutice şi sterilizarea microbiană a produselor alimentare. (Acest articol îl veți putea citi integral în ediția cu nr. 29 a revistei Fabrica de Carne)