239

O cantitate de concentrate poate fi justificată într-o fermă și nepotrivită în alta. Diferența se află în furajul de bază, în consumul efectiv și în producția animalelor. Înainte de a decide suplimentarea, crescătorul are nevoie să știe ce aduce deja silozul în rație.
În recomandările publicate pe 9 noiembrie 2026, specialistul Teagasc James Dunne pornește de la analiza furajelor. Exemplul său pentru o vacă de 600 kg, cu lapte de 4,1% grăsime și 3,4% proteină, arată cum se schimbă necesarul în funcție de producție. Cu siloz de 75% digestibilitate a substanței uscate (DMD), tabelul indică orientativ 5 kg de concentrate pe zi pentru 25 kg de lapte, 7,5 kg pentru 30 kg și 10 kg pentru 35 kg. Referința este un concentrat cu 18% proteină și valoare energetică ridicată. Aceste cantități aparțin condițiilor descrise de sursă.
Kilogramul distribuit nu spune cât a consumat vaca
Pentru cele trei niveluri de producție, consumul total estimat este de 19,1, 20,7 și 22,5 kg de substanță uscată pe zi. Valorile nu reprezintă kilograme de furaj proaspăt.
Distincția contează când comparăm două ferme: același număr de kilograme distribuite poate însemna cantități diferite de substanță uscată și nutrienți. O comparație utilă începe cu rezultatul analizei și continuă cu evidența consumului, înainte de a pune în discuție cantitatea de concentrate.
Rația întregului efectiv nu se construiește după cele mai productive vaci
În exemplul analizat de Teagasc, efectivul avea o producție medie de 27 kg de lapte pe vacă, iar numai 9% dintre animale depășeau 35 kg. Autorul recomandă formularea rației de bază după performanțele efectivului și gestionarea separată, ulterior, a vacilor cu producții ridicate.
Pentru fermier, aceasta înseamnă să privească distribuția producției, nu doar media sau recordurile. Câte animale au nevoie de suplimentare? Sunt în același stadiu de lactație? Ce consum realizează lotul?
Analiza trebuie legată de rezultatele din fermă
Și notele Teagasc pentru noiembrie cer testarea silozului și planuri distincte pentru vacile în lactație, cele în repaus mamar și tineret. Ele arată că modificarea condiției corporale reflectă raportul dintre energia consumată și necesarul pentru întreținere și producție.
Pentru o fermă românească, cifrele irlandeze oferă un exemplu de calcul. Rația se stabilește însă cu specialistul în nutriție, pe baza furajelor disponibile și a animalelor care le consumă. Întrebarea economică este cât costă combinația de furaje care susține producția urmărită, iar răspunsul trebuie verificat în consum, lapte și evoluția condiției corporale.