Diferența dintre potențialul agricol și performanța economică a sectorului cărnii nu este dată de producție, ci de capacitatea de procesare. România generează materie primă, dar nu o transformă constant în produse cu valoare adăugată, iar această ruptură se reflectă direct în deficitul comercial.

Capacitățile de abatorizare și procesare există, dar funcționează inegal. În unele zone sunt subutilizate din lipsa unui flux constant de animale, în altele accesul este limitat. Această discontinuitate crește costurile logistice și reduce eficiența lanțului.

În sectorul suin, unde importurile acoperă peste 60% din consum, problema nu este doar producția, ci lipsa integrării. Fără un flux stabil de materie primă, unitățile nu pot funcționa eficient. Sub pragul de utilizare de 70–75%, costurile fixe devin dominante și afectează competitivitatea.

Consecința este clară: o parte importantă din valoarea adăugată este generată în afara țării, prin importul de produse procesate. Diferența dintre materie primă și produs finit rămâne în alte economii.

Pentru 2026, direcția este una de corelare și integrare. Producția, abatorizarea și procesarea trebuie să funcționeze coordonat. Fără această legătură, creșterea volumelor nu se va traduce în creștere economică.

(Foto: Freepik)