Săptămâna trecută, în Minutul editorial din finalul emisiunii Meat Milk, vorbeam, din nou, despre lipsa proiectelor, exemplificând cu o imagine de pe site-ul Rabobank, aceea în care, în dreptul României, menționa că...”nu e niciun proiect”.   Știm asta cu toții. La nivel de țară, suntem în bătaia vântului. România nu e guvernată. Avem exemple destule în jur, ca să mai și argumentăm afirmația. România e lăsată în voia sorții, singura grijă a guvernanților fiind aceea de a scăpa de pârnaie.   Iar, dacă există proiecte, acestea sunt doar la nivel individual, românii nefiind însă capabili să coaguleze o idee comună care să conducă la binele general. E drept, sunt câțiva care încearcă dar cine-i ascultă!? Drept urmare, se repliază, spunându-și, pe bună dreptate: ”De ce să mă omor pentru alții, de ce să-mi bat capul să fac bine, proștilor, dacă nimeni nu mă urmează!?” Și așa, se mai dă un brânci viitorului.   În rest, știm ce va fi: exodul românilor va continua, iar de plecat vor pleca aceia care vor să muncească și aceia care sunt pregătiți. Din urmă nu vine nimeni, pentru că e pustiu; de pe băncile școlilor ies promoții întregi de idioți care, pe de-asupra, sunt și puturoși.   Ai spune că, măcar, firmele private o duc bine. Dar, revedeți rezultatele sondajului publicat de revista noastră, sondajul privind impactul așa-zisei Revoluții fiscale și veți vedea că, după numai două luni de la începerea anului 2018, cca 80 % dintre companiile private din România au mari probleme. Mai mult, 50 % dintre ele anunță concedieri în viitorul imediat. De aici, scăderea consumului și tot caruselul dezastrului care, iată, s-a pornit.   Pe plan internațional lucrurile stau la fel de dezastruos. În Uniunea Europeană, România nu are niciun prieten. Asta, în condițiile în care deja s-a bătut în cuie principiul potrivit căruia, una dintre condiționalitățile de bază pentru a mai primi fonduri europene după 2020 va fi respectarea principiilor statului de drept. Însă, în loc să ia aminte, guvernanții de la București își urmează interesul, nedorind altceva, în primă instanță, decât să-i scape pe câțiva de pușcărie. E drept, sunt potentați financiar dar, oricum ai lua-o, sunt câțiva.   Pentru a reuși, ar fi în stare să determine izolarea României și, culmea, sunt destui care doresc asta, iar unii pomenesc chiar de ”Roexit”, neacceptând că un viitor mai bun pentru țara asta nu poate fi DECÂT ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE!   Dar, nu, nu mă gândesc la bătrânii care sunt aduși să protesteze în fața Palatului Cotroceni, ci la oameni de la care, în mod normal, ar trebui să ai pretenții. Culmea, unii dintre ei sunt europarlamentari care, prefăcându-se că servesc interesele țării în concordanță cu Tratatul Uniunii și cu cel de Aderare, ar fi cât se poate de fericiți dacă pe Calea Victoriei ar defila din nou armata muscalului, iar la Capșa ar câta ceardașul un taraf de țigani unguri. Alături lor, nu mă pot opri să-i amintesc pe unii amețiți din Transilvania care susțin că provincia de peste munți ar trebui să își declare independența, neluând în calcul că, de a doua zi de dimineață, ora exactă se va da de la Budapesta, via Moscova!   Așadar, acum, la început de primăvară, se întrezărește vreun viitor pentru țara asta? Nu. Niciun viitor. În față e pustiu. Cei care mai gâdesc, își disipează forțele și ideile pe Fb, izolându-se și ei într-o atitudine sinonimă cu impotența socială. De acum, scapă cine poate.   Și, ca să termin cu un citat, vă reamintesc titlul unui hit al trupei Pet Shop Boys: ”Go West!”