Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare

De modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE) În vigoare de la 22 noiembrie 2011

(20) Principii generale privind informarea consumatorilor

Legislația privind informațiile referitoare la produsele alimentare ar trebui să interzică utilizarea de informații care ar putea induce consumatorul în eroare, în special în ceea ce privește caracteristicile produselor alimentare, efectele sau proprietățile acestora ori atribuirea de virtuți medicinale produselor alimentare. Pentru a fi eficientă, această interdicție trebuie extinsă asupra publicității și prezentării produselor alimentare.

Articolul 7 – Practici corecte de informare

1. Informațiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie să inducă cumpărătorul în eroare, în special: a) în ceea ce privește caracteristicile produsului alimentar, în special natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea, data durabilității minimale, țara de origine sau locul de proveniență, metoda de fabricație sau de producție; b) atribuind produsului alimentar efecte sau proprietăți pe care nu le are; c) sugerând că produsul alimentar posedă caracteristici speciale, atunci când, în realitate, toate produsele similare posedă asemenea caracteristici, mai ales evidențiind în mod special prezența sau absența anumitor ingrediente și/sau nutrienți; d) sugerând, prin prezentare, descrieri sau imagini, prezența unui anumit produs alimentar sau ingredient, când, în realitate, o componentă prezentă în mod natural sau un ingredient utilizat în mod normal în respectivul produs alimentar a fost înlocuit(ă) cu altă componentă sau alt ingredient.
2. Informațiile referitoare la produsele alimentare trebuie să fie precise, clare și ușor de înțeles de către consumator.
3. Sub rezerva derogărilor prevăzute de legislația Uniunii aplicabile apelor minerale naturale și produselor alimentare cu destinații nutriționale speciale, informațiile referitoare la produsele alimentare nu pot atribui niciunui produs proprietăți de prevenire, tratament sau vindecare a bolilor umane și nu pot evoca astfel de proprietăți.

Articolul 20 – Omisiunea compușilor unui produs alimentar din lista ingredientelor

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 21, menționarea în lista ingredientelor a următorilor compuși ai unui produs alimentar nu este obligatorie:

a) compușii unui ingredient care, în cursul procesului de fabricație, au fost temporar extrași pentru a fi reîncorporați apoi într-o cantitate care nu depășește conținutul inițial; b) aditivii alimentari și enzimele alimentare:

• a căror prezență într-un produs alimentar se datorează exclusiv faptului că erau conținuți în unul sau mai multe ingrediente ale produsului respectiv, în conformitate cu principiul transferului menționat la articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, cu condiția să nu mai îndeplinească nicio funcție tehnologică în produsul finit;
• sau care sunt utilizați ca adjuvanți tehnologici; c) substanțele suport și substanțele care nu sunt aditivi alimentari, dar sunt utilizate în același mod și cu același scop ca substanțele suport și care sunt utilizate în cantitățile strict necesare; d) substanțele care nu sunt aditivi alimentari, dar care sunt folosite în același mod și cu același scop ca adjuvanții tehnologici și care rămân prezente în produsul finit, chiar dacă într-o formă modificată; e) apa:
• atunci când se utilizează în procesul de fabricație numai pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat într-o formă concentrată sau deshidratată; sau
• în cazul lichidului de acoperire care, în mod normal, nu se consumă.

Articolul 18 – Principiul transferului

1. Prezența unui aditiv alimentar este permisă: a) într-un aliment compus, altul decât cele menționate în anexa II, în cazul în care aditivul alimentar este permis într-unul dintre ingredientele alimentului compus; b) într-un aliment la care s-a adăugat un aditiv alimentar, o enzimă alimentară sau o aromă alimentară, dacă aditivul: i) este permis în aditivul alimentar, enzima alimentară sau aroma alimentară conform regulamentului; ii) a fost transferat în aliment prin intermediul aditivului, enzimei sau aromei alimentare; și iii) nu are nicio funcție tehnologică în produsul finit; c) într-un produs alimentar care urmează să fie utilizat exclusiv la prepararea unui aliment compus, cu condiția ca alimentul final să respecte prezentul regulament.
2. Alineatul (1) nu se aplică formulelor de lapte pentru sugari, formulelor de continuare, alimentelor pe bază de cereale prelucrate și alimentelor dietetice destinate scopurilor medicale speciale pentru sugari și copii mici, cu excepția cazurilor prevăzute expres.
3. În cazul în care un aditiv alimentar adăugat are o funcție tehnologică în produsul alimentar final, acesta este considerat aditiv al produsului respectiv și trebuie să respecte condițiile de utilizare aplicabile.
4. Fără a aduce atingere alineatului (1), prezența unui aditiv alimentar utilizat ca îndulcitor este permisă într-un aliment compus fără zaharuri adăugate, într-un aliment compus cu valoare energetică redusă, în alimentele dietetice compuse destinate dietelor hipocalorice, în alimentele compuse necariogene și într-un aliment compus cu termen de valabilitate prelungit, cu condiția ca îndulcitorul să fie permis într-unul dintre ingredientele alimentului compus.

Articolul 27 – Instrucțiuni de utilizare

Instrucțiunile de utilizare a unui produs alimentar trebuie indicate clar, astfel încât să permită o utilizare corespunzătoare a produsului respectiv.

Articolul 36 – Cerințe aplicabile

1. Atunci când informațiile referitoare la produsele alimentare menționate la articolele 9 și 10 sunt oferite în mod voluntar, acestea trebuie să respecte cerințele prevăzute în capitolul IV, secțiunile 2 și 3.
2. Informațiile furnizate în mod voluntar trebuie să respecte următoarele cerințe: a) să nu inducă în eroare consumatorul, conform articolului 7; b) să nu fie ambigue și să nu deruteze consumatorul; c) să se bazeze, atunci când este cazul, pe date științifice relevante.

Dr. Ing. George Grecu