Într-un dialog telefonic avut acum ceva vreme cu domnul Ioan Ladoși, președinte al APCPR, acesta îmi spunea la telefon: ”Să vedem cine mai apucă vara!” Și, nu era departe de adevăr, ținând cont de situația disperată în care se află sectorul pe care îl reprezintă.   Pentru procesatori, hai să spunem că n-ar fi o problemă: prețurile sunt jos, și pentru carnea de import, și pentru cea din România. Să tot cumperi, să tot procesezi, să tot vinzi! Dar proprietarul de fermă!? Amărâtul ăla ce face? Cât mai rezistă? Mai apucă vara? Dar, toamna!? Pentru că, iată, prețurile pentru carnea de porc, din Uniunea Europeană sunt cam de trei ori mai mari, decât prețul cu care intră în România. Și, atunci, cum să facă față fermierul român concurenței total inegale, total neloiale și, aproape, total nelegale!? Cu ce să își mai plătească împrumuturile? Cu ce să își plătească furnizorii de inputuri? Cu ce să plătească motorina și electrica din fermă? Cum să mai dea salarii și cum să-și mai plătească dările la stat?   MADR-ul, e drept, a alocat peste două milioane de euro, pentru plata unui ajutor de urgență, destinat fermelor de porci. Dar suma care a fost aprobată la Bruxelles, pare a fi cam o frecție cu apă la picior de lemn. Plata subvențiilor restante a întârziat nepermis de mult, iar celelalte ajutoare au venit, dacă au venit, cu țârâita, în condițiile în care trebuie să asiguri pe deplin bunăstarea animalelor. Așadar, remarca domnului Ladoși stă, din păcate, în picioare. Cine știe câte ferme vor scăpa din marasmul de acum, iar problema e extraordinar de gravă, din toate punctele de vedere.   Unii spun că totul e o manoperă menită a transforma România în piață de consum 100 %, pentru tot ce vine de afară. Nu știu dacă e așa. Dar, știu că și noi am făcut greșeli uriașe, pe cam toate palierele de decizie, greșeli care ar fi putut fi evitate, dacă toți cei îndrituiți cu bunul mers al lucrurilor ar fi dat dovadă de mai multă înțelepciune, de responsabilitate și, de nu aș spune-o, de patriotism. E un cuvânt prea mare? Personal, nu cred, oricât de mare ți-ar fi foamea, oricât de gol ți-ar fi buzunarul, oricât de mare ți-ar fi dorința de câștig. Așa că nici măcar nu mai merită pusă întrebarea vis-a-vis de viitorul sectorului de producție a cărnii de porc. Știu că, măcar la vară, va fi soare. Dar, s-ar putea ca în cocina porcului românesc să se aștearnă, definitiv, întunericul! (Acest editorial a fost publicat în ediția print nr. 34 a revistei Fabrica de Carne)