1. Situația actuală: producție în scădere, importuri în creștere

Între 2014 și 2023, producția de lapte de vacă în România a scăzut cu aproximativ 12%, ca urmare a reducerii numărului de ferme și a efectivului de animale, dar și a competiției tot mai mari din partea importurilor.

În 2024:

• Cantitatea de lapte colectată intern de unitățile de procesare a crescut cu 4,6% față de 2023, ajungând la 1,26 milioane tone.
• Importurile de lapte brut au avansat cu 38,7%, totalizând 159.800 tone.

România asigură doar 0,8% din producția totală de lapte a Uniunii Europene, cu o producție medie pe cap de vacă între 3.425 și 5.500 kg/an, mult sub media europeană de 7.791 kg/an.

2. Modernizare și digitalizare – decalaj față de vestul Europei

Doar 15–18% dintre fermele comerciale din România utilizează sisteme automate de muls, iar sub 10% dispun de tehnologii de monitorizare a microclimatului.

În schimb, țări precum Germania, Olanda și Danemarca adoptă pe scară largă digitalizarea prin:

• Management digital al turmei
• Ventilație automată
• Nutriție precisă și controlată

3. Tendința globală: automatizare și AI în fermele de lapte

La nivel mondial, 2025 aduce o accelerare a utilizării:

• Roboților de muls
• Inteligenței artificiale pentru controlul calității
• Senzorilor pentru detectarea contaminărilor
• Sistemelor de întreținere predictivă

Aceste tehnologii pot reduce costurile cu forța de muncă cu până la 60%, cu amortizare în 5–7 ani.

4. Cererea internă și perspectivele externe

Consumul de lactate în România a crescut cu 5,8% anual din 2019 până în prezent, iar producția de produse lactate a avansat cu 5,9%.

Totuși, balanța comercială rămâne negativă: România importă mai mult lapte și produse lactate decât exportă, deficit prezent încă din perioada 2011–2022.

5. Provocări și direcții strategice

Provocare

6. Soluții concrete pentru perioada 2025–2030

1. Modernizare tehnologică – roboți de muls, management digital al turmei, senzori IoT pentru microclimat și nutriție.
2. Programe genetice performante – import de material seminal din UE și selecție orientată spre producție și sănătate.
3. Acces facil la fonduri europene – utilizarea PNDR 2023–2027 și măsurilor DR 20/DR 22 pentru digitalizare, bunăstare animală și reducerea emisiilor.
4. Valorificarea piețelor locale – produse artizanale, bio, cu trasabilitate, adaptate pentru export în UE și Orient.
5. Consolidarea fermelor – încurajarea cooperării în clustere, creșterea suprafețelor și profesionalizarea managementului.

7. Concluzie

Sectorul laptelui din România are un potențial considerabil, dar este încă blocat de structura fragmentată a fermelor mici și semi-intensive. Pentru a deveni competitiv și independent, este necesar:

• Investiții în tehnologizare și digitalizare
• Creșterea productivității pe cap de vacă
• Reducerea importurilor prin dezvoltarea capacității interne
• Deschiderea către piețe externe cu produse de valoare adăugată

(Foto: Freepik)