”Investițiile în sectorul alimentar din România reprezintă o oportunitate pentru companiile străine, datorită resurselor naturale disponibile, a numărului mare de consumatori și al statutului acestei țări. Agricultura, prelucrarea produselor alimentare și marketingul se caracterizează prin procente diferite de investiții străine. Dar, și agricultura și industria alimentară românească se caracterizează printr-o infuzie continuă de capital străin”. Așa se afirmă în studiul ”The Romanian Food sector Attractiveness for Foreign Investment”, întocmit de domnul Silvius T. Stanciu, cercetător al Universității de Studii Economice din București, și publicat de revista de specialitate de circulație internațională SEA-Practical Application of Science, din care vă prezentăm extrasele de față având sentimentul unei Românii ca țară de vânzare. Iată, așadar, cu ce informații sunt îmbiate companiile străine să investească în Industria alimentară a României.FMI: Cumpărați România!     Conform Fondului Monetar Internațional, investițiile străine directe pot facilita accesul pe piețele externe, creșterea calității produselor și transferul de tehnologie. În categoria investițiilor străine directe sunt incluse capitalul social vărsat și rezervele acordate unui investitor nerezident care deține cel puțin 10% din capitalul social subscris al unei societăți rezidente. Pornind de aici, aderarea la NATO și UE a oferit României o credibilitate sporită pentru investitori și securitate, din punct de vedere politic și economic România devenind un loc atractiv. Dar analiza economiei românești evidențiază, încă, numărul relativ mic de companii străine, în comparație cu cele interne, dar și un nivel substanțial superior pentru capitalul străin investit și cifra medie de afaceri a firmelor autohtone.   Astfel, media dintre cifra de afaceri a unei societăți cu capital străin, în principal, și a unei societăți de capital românești, depășește valoarea 6, în favoarea companiilor din străinătate. În primii ani de după aderarea țării la Uniunea Europeană, principalele direcții spre care investițiile străine directe au fost orientate în România, în perioada 2007-2010, au fost serviciile de intermediere financiară: asigurări, comerț, servicii oferite.   Ulterior, s-a observat tendința crescândă din partea investitorilor străini de a investi în lanțul alimentar intern. Pe acest fond, comerțul cu produse alimentare interne, considerat un domeniu profitabil de către rețelele internaționale de retail, este dominat de marile rețele europene de comerț cu amănuntul, în timp ce agricultura internă înregistrează o contribuție de capital tot mai mare din partea companiilor externe, deși, la fel ca în cazul sectorului de prelucrare a produselor alimentare, capitalul intern este încă predominant. Firmele românești vând doar jumătate din cât vând multinaționalele   Sectorul industriei alimentare din România a fost printre primele abordate de investitorii străini, în special din punctul de vedere al mărimii pieței, producția și vânzările de alimente înregistrând o tendință ascendentă. Industria alimentară românească, evaluată la cca. 11 miliarde de euro, produce o medie anuală de 8,72 milioane de tone de alimente, dintre care doar 13,8% sunt exportate.   Existența unui număr relativ mare de magazine cu amănuntul, comparativ cu populația care este de aproximativ 20 de milioane de locuitori, poate avea ca efect supraîncălzirea industriei alimentare ca urmare a creșterii agresive a concurenței și merită amintiți aici marii investitori prezenți, printre care se numără Coca-Cola, Pepsi Co, Danone, Unilever, McDonalds sau Kraft Jacobs Suchard. Cu toate acestea, o analiză a investițiilor străine în sectorul producției de alimente, tutun și băuturi, care se bazează pe datele furnizate de BNR/INS, arată o variație limitată, între 2,05 și 2,37 de miliarde de euro. Soldul maxim al industriei alimentare românești, în valoare de 2.373 milioane euro, și reprezentând aproximativ 4% din total, indică faptul că sectorul reprezintă unul dintre puținele în care greutatea capitalului intern depășește 60% și care contribuie cu aproape un sfert la valoarea adăugată totală a industriei prelucrătoare.   Spre lauda lor, producătorii români au beneficiat de criza economică, adaptându-se mai bine situației, motiv pentru care s-a înregistrat o creștere a exporturilor, de la o valoare de 482 millioane de euro, în 2008, la aproximativ 1,240 md. de euro, în anul 2012. Acum, însă, balanța externă este negativă. Iar, vânzările de alimente ale companiilor străine care au fabrici în România au crescut cu 38%, în perioada 2008-2016. Cea mai mare creștere a vânzărilor a fost înregistrată pentru companiile multinaționale (42%), comparativ cu firmele românești din industria alimentară, pentru care creșterea cifrei de afaceri a fost de numai 26%, adică, aproape jumătate față de ritmul de creștere al multinaționalelor. De aici se deduce randamentul foarte scăzut al companiilor românești.   Domeniul industriei alimentare a avut afaceri de aproximativ 11 miliarde de euro, realizate de aproximativ 8.400 de companii. Însă, cele mai mari 50 de companii românești nu adună decât puțin peste 4 miliarde de euro. Primele trei locuri din industria alimentară românească sunt ocupate de Bunge (ulei), Agrana (zahăr) și Expur (ulei), următoarea fiind Smithfield (carne). Bunge România, o companie cu capital american, a avut o cifră de afaceri de 295 de milioane de euro, cea mai mare din întreaga industrie alimentară, iar Bunge Danube Trading, o altă companie americană, a avut încasări de 195 de milioane de euro. Bunge concurează pe piața uleiului alimentar cu firma franceză Expur, iar, în domeniul materiilor prime, cu Cargill, ADM, Ameropa sau Nidera.   Piața de retail, dominată copios de străini   Evaluată la aproape 30 de miliarde de euro, piața românească de retail este printre cele mai performante din Europa. Dezvoltarea recentă a comerțului cu amănuntul este influențată de schimbările în comportamentul consumatorilor români, care se aliniază tendințelor generale de consum din partea comunității europene. Astfel, în ultimul timp, există o tendință crescândă de a achiziționa bunuri din supermarketuri, mall-uri sau centre comerciale. Expansiunea rapidă a investițiilor în sectorul comerțului cu amănuntul se datorează schimbărilor în comportamentul consumatorilor și accesului facil la creditele de consum. Comerțul intern de produse alimentare cu amănuntul este dominat de rețelele mari de magazine de investiții străine.   Volumul investițiilor străine directe în sectorul comerțului cu amănuntul va crește, luând în considerare calificarea forței de muncă și nivelul scăzut al salariilor din această ramură, în comparație cu alte țări din Uniunea Europeană. O rețea străină de magazine de retail din România, Kaufland, deține prima poziție. Mega Image a fost anul trecut cea mai dinamică formă de retailer. Demne de menționat sunt Profi și Carrefour, cu 53 de unitati noi. Auchan România a înregistrat pierderi de 20,5 milioane de euro, ca urmare a preluării Real, dar apoi s-a redresat. Lidl pare a fi cea mai agresivă.   România, țintă majoră   Accesibilitatea României pentru investitorii străini, evaluată în Doing Business- Banca Mondială, indică o imagine din ce în ce mai bună. Potrivit raportului, România a urcat 34 de poziții (de pe locul 78, în 2006, și 72, în 2013), situându-se acum pe poziția a 48-a, într-un clasament al accesibilității pentru investitori. Criteriile de clasificare au fost: ​​Începerea unei afaceri, Obținerea autorizațiilor de construcție, Obținerea de energie electrică, Înregistrarea proprietății, Obținerea creditului, Protejarea investitorilor minoritari, Plata impozitelor, Comerțul transfrontalier, Executarea contractelor, Rezolvarea insolvenței. Analiza evidențiază îmbunătățirea anumitor indicatori, cum ar fi: Începerea unei afaceri sau Înregistrarea proprietății, Soluționarea insolvenței sau declinul altora (obținerea de energie electrică, plata impozitelor).   Ca o concluzie, se poate spune că agricultura și industria alimentară din România  prezintă un interes major pentru investițiile străine, fiind considerate sectoare profitabile. Prețul redus, calitatea și disponibilitatea solului, împreună cu liberalizarea achizițiilor agricole, constituie atracții pentru investitorii străini în agricultura românească. De aici, activitatea unor fonduri de investiții străine pe piața terenurilor agricole care are, probabil, un rol speculativ.   Fabricarea alimentelor este caracterizată încă de prevalența capitalului intern, dar industria este fragmentată, pentru un număr mare de companii autohtone care nu pot emite decât prețuri mici la tranzacționare, din cauza randamentelor și productivității scăzute. De aceea, clasamentul principalelor companii implicate în prelucrarea produselor alimentare în România este dominat de capitalul străin.   La rândul său, comerțul cu amănuntul al produselor alimentare din România este confiscat de rețelele de retail cu capital străin. În acest domeniu nu există niciun operator de capital românesc cu o cotă semnificativă de piață, iar investitorii străini au început să reconsidere sectorul alimentar din România, în condițiile vânzărilor ritmice de alimente și creșterea concurenței de pe alte piețe. În plus, în ultimul timp, România a îmbunătățit disponibilitatea investițiilor străine, înregistrând progrese importante în ceea ce privește principalele criterii de evaluare utilizate de organismele financiare internaționale, chiar dacă fluctuațiile politice de politică internă pot crea o imagine de moment distorsionată. Însă, ca o concluzie, se poate afirma că agricultura și Industria alimentară din România sunt două ținte majore de achiziții pentru capitalul străin.