În 2026, refacerea efectivelor de porcine în România reprezintă una dintre cele mai sensibile decizii economice din zootehnie. După contracția severă înregistrată în perioada 2018–2023, determinată în principal de impactul pestei porcine africane, sectorul se află într-un punct de inflexiune între relansare și stagnare.

Datele Eurostat indică faptul că efectivul național de porcine rămâne semnificativ sub nivelurile anterioare anului 2018, iar România continuă să fie importator net de carne de porc. Deficitul comercial pe această categorie s-a menținut ridicat în ultimii ani, confirmând faptul că o parte importantă din cererea internă este acoperită prin importuri.

Mecanismul economic este clar. Refacerea efectivelor presupune investiții consistente în adăposturi, biosecuritate și capital de lucru, într-un context în care costul furajelor – influențat de evoluția prețurilor la cereale – rămâne determinant pentru costul final de producție. În paralel, volatilitatea prețului cărnii la nivel european expune fermierii la riscuri suplimentare.

În statele membre cu integrare ridicată fermă–procesare, rapoartele Comisiei Europene arată o stabilizare mai eficientă a fluxurilor de animale și o reducere a riscului comercial. În România, fragmentarea sectorului amplifică vulnerabilitatea investițională.

Pentru 2026, decizia de refacere a efectivelor nu este una conjuncturală, ci strategică. Sustenabilitatea economică depinde de integrarea pe lanț, stabilitate sanitar-veterinară și acces la finanțare predictibilă. În absența acestor condiții, dependența de importuri rămâne o realitate structurală a pieței cărnii.

(Foto: Freepik)