Industria globală a cărnii intră în 2026 într-o reașezare majoră a fluxurilor comerciale, iar România riscă să rămână blocată într-un moment în care marile puteri exportatoare își mută agresiv produsele către Asia.

Potrivit celor mai recente estimări USDA, producția mondială de carne de porc va ajunge în 2026 la 120,2 milioane de tone, în creștere cu aproximativ 0,6% față de anul anterior, însă comerțul internațional rămâne extrem de volatil din cauza bolilor animale, a tarifelor comerciale și a schimbării cererii din China.

Marea schimbare vine chiar din China.

După ce în perioada 2019-2021 Beijingul a devenit cel mai mare importator mondial de carne de porc din cauza efectelor devastatoare ale pestei porcine africane, în 2026 situația s-a schimbat radical. Potrivit USDA și S&P Global, importurile chineze de carne de porc sunt estimate să scadă cu 16% în acest an, pe fondul refacerii efectivelor interne.

Pentru exportatorii europeni, vestea este dură.

Uniunea Europeană își vede diminuată puternic prezența în China: ponderea exporturilor europene către piața chineză a scăzut de la 54% în 2020 la doar 18% în 2025. În paralel, exporturile totale de carne de porc ale UE sunt estimate să scadă cu încă 8% în 2026.

Situația s-a complicat suplimentar după apariția focarelor de pestă porcină africană în Spania, cel mai mare producător european de carne de porc. Reuters relata că aproximativ o treime din certificatele de export ale Spaniei au fost blocate, afectând comerțul către China, Mexic, Taiwan și Marea Britanie. Industria spaniolă exportă anual carne de porc în valoare de 8,8 miliarde euro.

În acest context, Brazilia devine marele câștigător.

Costurile mai mici de producție, accesul extins în Asia și posibilul acord UE-Mercosur oferă Americii de Sud un avantaj competitiv major inclusiv pe piața europeană.

România intră însă în această competiție globală cu o vulnerabilitate majoră: exporturile proprii rămân limitate din cauza restricțiilor sanitare generate de pesta porcină africană.

Comisia Europeană a actualizat inclusiv în aprilie 2026 zonele de restricție ASF din Uniunea Europeană, iar România continuă să fie afectată de istoricul epidemiologic.

Paradoxul este uriaș.

România produce mai mult, dar exportă puțin și importă masiv produse cu valoare adăugată mai mare. În timp ce marile puteri globale își repoziționează agresiv strategiile comerciale către Filipine, Vietnam, Coreea de Sud și alte piețe asiatice, producătorii români rămân concentrați aproape exclusiv pe supraviețuirea pieței interne.

Miza următorilor ani nu va mai fi doar producția.

Va fi cine reușește să controleze accesul la piețele asiatice, iar în acest moment România riscă să privească de pe margine cel mai mare transfer global de fluxuri comerciale din industria proteinelor animale din ultimul deceniu.

(Foto: AI GENERATED)