Libera circulație a mărfurilor este una dintre cele patru libertăți fundamentale ale pieței unice care încurajează inovarea produselor, contribuind în același timp la crearea de oportunități pentru întreprinderi și oferind mai multă alegere consumatorilor din întreaga Europă. În acest scop și, mai ales după izbucnirea scandalului legat de calitatea duală a produselor alimentare comercializate pe piața comună, UE a elaborat un cadru legislativ cuprinzător pentru protejarea drepturilor consumatorilor. Iată, mai jos, principalele idei cuprinse în Raportul Comisiei Europene referitor la această problemă.Cerințe de informare în temeiul Regulamentului 1169/2011   În temeiul Regulamentului (CE) nr. 178/2002, privind principiile și cerințele generale ale legislației în domeniul alimentar, prin care legea privind produsele alimentare vizează prevenirea practicilor care induc în eroare consumatorii, Regulamentul nr. 1169/2011 privind furnizarea de produse alimentare pune în aplicare un cadru juridic cuprinzător, menit să asigure nu numai un nivel ridicat de protecție a sănătății consumatorilor și interesele lor sociale și economice, ci și libera circulație a alimentelor sigure și sănătoase în UE Piață unică.   În acest scop, Regulamentul privind informațiile referitoare la produsele alimentare introduce un principiu general conform căruia informațiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie să fie înșelătoare, în special: -În privința caracteristicilor produsului alimentar, inclusiv, în special, informații privind natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea, durabilitatea, țara de origine sau locul de proveniență, metoda de fabricație sau de producție;-Prin sugerarea prin intermediul apariției, a descrierii sau a reprezentărilor picturale, a prezenței unui anumit produs alimentar sau a unui ingredient, în timp ce în realitate o componentă naturală prezentă sau un ingredient utilizat în mod normal în acel produs alimentar a fost înlocuită cu o componentă diferită sau cu o altă componentă ingredient.Practicile de informare, în conformitate cu Directiva 2005/29/CE-Practici neloiale (UCPD)   În virtutea principiului ”Lex specialis”, în caz de conflict sau de suprapunere între UCPD și dispozițiile specifice sectoriale ale legislației UE care reglementează aspecte specifice ale practicilor comerciale neloiale, prevalează regulile sectoriale specifice și se aplică acelora. Cu toate acestea, UCPD va continua să rămână relevant pentru evaluarea altor aspecte posibile ale practicii comerciale care nu sunt acoperite de dispozițiile specifice fiecărui sector. Astfel, UCPD poate fi aplicat împreună cu normele sectoriale specifice ale UE într-o manieră complementară.   Întrucât, articolul 11 ​​din Directiva UCPD impune tuturor statelor membre să se asigure că există mijloace adecvate și eficiente pentru a combate practicile comerciale neloiale, în acele state membre în care diferite autorități sunt responsabile de punerea în aplicare a Directivei UCPD și a legislației sectoriale specifice, trebuie să coopereze îndeaproape pentru a se asigura că toate concluziile anchetelor lor privind același comerciant și/sau practici comerciale sunt coerente. Aplicarea UCPD în practicile comerciale   Directiva UCPD interzice orice practică comercială dacă ea conține informații false sau dacă, în vreun fel, aceasta înșeală sau este în măsură să înșele consumatorul mediu, chiar dacă informațiile sunt corecte din punct de vedere factual, în raport cu principalele caracteristici ale produsului și, fie în cauza sau este de natură să-i determine să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat-o altfel. Evaluarea se va face de la caz la caz. Mărfurile de comercializare cu același ambalaj și branding, dar cu compoziție diferită și profil senzorial, ar putea fi contrare UCPD dacă se poate demonstra, de la caz la caz:

• Consumatorii au așteptări legitime specifice unui produs, în comparație cu un ”produs de referință”, iar produsul se abate semnificativ de la aceste așteptări;
• Comerciantul omite sau nu transmite consumatorilor informații adecvate și nu poate înțelege că poate exista o diferență față de așteptările lor;
• Această informație inadecvată sau insuficientă este de natură să denatureze comportamentul economic al consumatorului mediu, de exemplu, dacă îl conduce să cumpere un produs pe care nu l-ar fi cumpărat altfel.

Caracterizarea produsului de referință   Următoarele criterii ar putea fi utile pentru a caracteriza ”produsul de referință”:   1-Un produs este comercializat sub ”același ambalaj și branding” în mai multe state membre;2- Produsul este vândut în majoritatea statelor membre cu o anumită compoziție;3-Percepția consumatorilor asupra principalelor caracteristici ale produsului corespunde compoziției acestui produs, cum ar fi cele publicate în majoritatea acestor state membre.   Activitatea desfășurată în prezent de către Centrul Comun de Cercetare va oferi mai mulți indicatori pentru îmbunătățirea testelor comparative privind alimentele. Pentru a efectua o astfel de evaluare de la caz la caz, ar fi mai util să examinăm următoarele:  

• Principalele caracteristici ale unui produs pe care un consumator mediu îl poate lua în considerare la luarea deciziilor de cumpărare și care ia în considerare în decizia sa comercială pozitivă sau negativă;
• Dacă informațiile privind principalele caracteristici ale unui anumit produs au fost omise sau neclar;
• Dacă informațiile lipsă sau neclare despre principalele caracteristici pot modifica decizia de tranzacționare a consumatorului mediu.

Se pot introduce rețete adaptate local   Cu toate acestea, pentru operatorii de alimente și băuturi, o ”calitate constantă” nu înseamnă produse identice în diferitele zone geografice. Într-adevăr, operatorii din sectorul alimentar sunt obișnuiți să-și adapteze produsele la preferințele locale ale consumatorilor și la alte condiții. În special, optimizările senzoriale sunt efectuate pentru a se potrivi obiceiurilor alimentare care pot fi foarte diferite de la o regiune la alta. În plus, pot exista diferențe obiective în ceea ce privește aprovizionarea, datorită disponibilității geografice și/sau sezoniere a materiilor prime (sau a cerințelor locale specifice), care au un efect asupra compoziției și/sau gustului produselor și care, prin urmare, sunt dificil de evitat producători.   S-ar putea introduce și noi rețete care să reflecte progresul tehnologic sau politicile de reformulare nutrițională, care nu pot fi realizate simultan din punct de vedere tehnic sau economic pe toate piețele. În cele din urmă, operatorii din sectorul alimentar pot, de asemenea, să adapteze compoziția produselor la elasticitatea prețurilor la cererea locală.   Posibile practici neloiale   Informațiile insuficiente privind diferențierea produselor comercializate în diferite state membre sub aceeași marcă pot influența deciziile de tranzacționare ale consumatorilor. După verificarea conformității cu legislația UE privind produsele alimentare, atunci când autoritățile de aplicare au informații specifice care le determină să concluzioneze, după o analiză de la caz la caz, că practicile de diferențiere ale unui anumit operator din sectorul alimentar ar putea constitui practici comerciale neloiale, teste care implică compararea produselor în diferite regiuni și țări.   Aceste teste ar trebui să se desfășoare printr-o abordare comună de testare, la care Comisia lucrează în prezent. Rezultatul acestei lucrări ar putea furniza dovezi și recomandări suplimentare cu privire la problema în cauză.   Dacă testele identifică produse alimentare care au:  

• O prezentare aparent identică;
• Sunt comercializate sub aceeași marcă;
• Dar au diferențe semnificative în ceea ce privește compoziția și/sau profilul senzorial.

Investigații suplimentare   Autoritățile responsabile cu executarea trebuie să ia în considerare, de la caz la caz, necesitatea unei investigații suplimentare pentru a evalua dacă produsele în cauză au fost comercializate în conformitate cu Directiva UCPD, inclusiv obligația de a se comporta în conformitate cu diligența profesională13, în temeiul articolului 5. În cadrul unei astfel de evaluări de la caz la caz, ar trebui să se țină seama de raționamentul care stă la baza diferențierii produselor, precum și de următoarele elemente, pe baza faptelor și circumstanțelor concrete ale fiecărui caz în parte, pentru a evalua dacă acestea pot influența comportamentul consumatorilor:   -Prezentarea unui produs sau a publicității acestuia, care ar determina consumatorii să creadă că produsul este același pretutindeni pe piața unică, subliniind unicitatea sa, originea primei producții, originalitatea sa, modul tradițional unic de producție sau rețeta, conformitatea cu o rețetă creată cu mulți ani în urmă într-un anumit loc etc.-Strategii de marketing a diferitelor versiuni ale unui produs, care sunt potențial confuze pentru consumatori. De exemplu, în strategia sa de distribuție, un operator de afaceri care distribuie diferite clase de calitate pe piața unică, vinde numai clase mai mici în anumite regiuni/țări fără informații suficiente pentru a permite consumatorilor să înțeleagă ce clasă este disponibilă pe piața lor locală.-Lipsa sau insuficiența informațiilor către consumatori (prin orice mijloace de comunicare publică) cu privire la faptul că elementele compoziției produselor au fost modificate semnificativ față de trecut (de exemplu, introducerea unei noi rețete) - luând în considerare schimbările de compoziție ca atare, în contextul politicilor de reformulare a nutriției din statele membre, în conformitate cu cerința de diligență profesională.   Deși evaluarea diferențelor semnificative se poate schimba pe baza faptelor și circumstanțelor fiecărui caz, o diferență semnificativă în principalele caracteristici ale unui produs poate fi găsită, în general, atunci când: -Unul sau mai multe ingrediente cheie sau procentajul acestora într-un produs diferă substanțial în comparație cu ”produsul de referință”;  -Această variație are potențialul de a modifica comportamentul economic al consumatorului mediu, care ar lua o decizie de cumpărare diferită dacă ar fi fost conștient de o asemenea diferență.Considerații practice   În cadrul acestor investigații, autoritățile UCPD și autoritățile din domeniul alimentar ar trebui să coopereze îndeaproape pentru a se asigura că concluziile anchetelor lor privind același operator de afaceri și / sau practici comerciale sunt coerente. În special:   -Pentru fiecare produs alimentar, trebuie să se efectueze o verificare preliminară a tuturor cerințelor stabilite în Regulamentul privind informațiile referitoare la produsele alimentare.-În cazul produselor alimentare la care se aplică standarde privind compoziția lor, ar trebui să se verifice și respectarea cerințelor legale ale regulamentelor aplicabile14.-În cazul în care oricare dintre informațiile solicitate în temeiul regulamentelor menționate anterior lipsește sau este prezentată în mod eronat, autoritățile ar trebui să ia măsurile necesare de executare.   Investigarea eventualelor alte practici comerciale neloiale poate avea loc în cadrul Directivei UCPD.