Ultimul care a răspuns sondajului nostru, referitor la ”eticheta curată”, a fost domnul Radu Timiș. Facem precizarea că ordinea în care am publicat opiniile celor intervievați nu a depins decât de rapiditatea cu care fiecare în parte a putut găsi timp pentru a ne răspunde la întrebări. Iată, așadar, declarația domnului Timiș, declarație care, alături de celelalte, vor fi publicate în cover-ul ”Cât de curată este eticheta curată”, din viitoarea ediție a revistei Meat.Milk.”Conceptul de clean label nu l-am inventat noi. E un concept american, e un concept european. În toate țările civilizate, aceia care au dorit să facă diferența dintre produsele obișnuite, uzuale, ieftine sau medii, și cele de calitate, au început să producă sub acest concept de clean label, prin care au curățat aceste produse, punând un oarecare accent pe caracterul istoric și geografic. Când spui cârnat, cârnatul trebuie să aibă carne; când spui salam, trebuie să aibă carne, nu înlocuitori.Noi știm foarte bine de ce s-a ajuns aici. Pentru că a fost o bătălie a prețurilor, odată cu dezvoltarea comerțului modern care a pus presiune pe furnizori și pe preț. Toată lumea era focusată pe preț, iar decizia la raft era și ea luată în funcție de preț. Cum s-a putut face asta? Prin înlocuirea cărnii cu mai mult șorici, cu mai mult amidon, cu mai mult MDM, cu mai multă soia. Iar asta a fost o etapă.A doua etapă, a fost prelungirea vieții produsului. Cu cât ai mai multă apă liberă în produs, cu atât trebuie să pui mai mulți conservanți. Și, în felul ăsta, de la șase, șapte E-uri, s-a ajuns și la 30 de E-uri într-un produs. Din perspectiva asta, industria de procesare a cărnii a pierdut, dacă ne gândim că puterea de cumpărare a consumatorilor a crescut și nu am recuperat minusurile, nu am putut să ajungem la nivelul consumului european de mezeluri. Acese lucruri m-au convins că trebuie să reorientez producția spre ceea ce numim generic ”etichetă curată” sau, dacă vreți, clean label.Acum, sunt convins că, după ședința membrilor ARC, al cărei președinte sunt, în care le-am spus că singura posibilitate de a salva acest sector este creșterea calității produselor prin reducerea aditivilor și prin apropierea tot mai mare de conceptul de etichetă curată, și, mai ales, după ce Consiliul Director a aprobat schimbarea de direcție și de mentalitate, membri noștri au început să-și schimbe rețetele și să micșoreze numărul de aditivi, de E-uri. E un proces care a început și sunt convins că, maxim într-un an de zile, produsele din România vor avea o altă calitate, dar vom avea și o altă percepție din partea consumatorilor.În ccea ce ne privește, piața a reacționat foarte bine. În special în zona hipermarket-urilor avem creșteri semnificative, iar semnalele pe care le primim de la consumatori și de la oamenii care lucrează în magazine sunt foarte, foarte bune. Toată lumea este încântată că se face ceva, înlăturând pericolul ca această categorie de produse să dispară și să revină ca produse românești de cea mai bună calitate.Cât privește modul în care am comunicat, noi nu am venit raportându-ne la legislație. În schimb, am venit transmițând ideea conceptului: că acest produs este curat, este bun, este propice pentru consum. Și, cum puteam să fac acest lucru? Comunicând că am scos aia, aia, aia, și că procesul continuă, nu s-a oprit aici. Așadar, cineva a avut curajul să facă lucrul ăsta, iar acel cineva, am fost noi. Discutăm dacă e bine sau nu, dacă este legal sau nu!? Atât timp cât acest lucru funcționează în Occident, de ce n-ar funcționa și în România? De aceea, îi îndemn pe toți colegii din Industria de procesare a cărnii să ne urmeze, pentru că aceasta este singura șansă a noastră, calitatea ridicată a produselor. Altfel, vom fi doborâți de private label. Iar eu, după cum știți, n-am făcut o afacere pentru câțiva ani, ci pentru viitor. Și, pentru a-mi consolida proiectul, asta trebuie și asta fac: produse de cea mai bună calitate.”