Cu siguranță, cea mai dezbătută și disputată temă, la recenta ediție a V-a a Expo-Conferinței Internaționale Meat & Milk 2016, a fost aceea a etichetării de origine a cărnii-materie primă din produse, dar și a laptelui-materie primă. Iar, unele dintre cele mai aprige dialoguri s-au purtat între doamna Maria Grapini-Europarlamentar, și domnul Ștefan Pădure-Președinte APAR, acela care, o dată în plus, lămurește lucrurile, transmițându-ne la redacție următorul text:   ”In vederea discutiilor legate de Propunerea privind indicarea pe eticheta a tarii de origine a carnii din alimentele prelucrate, dorim sa va aratam urmatoarele:   Trasabilitatea este o cerinta obligatorie la nivelul agentilor economici cu activitate de productia alimentelor. Orice procesator poate identifica la cerere originea tuturor ingredientelor, inclusiv originea carnii prin exercitii de trasabilitate. Timpul necesar acestei identificari este cuprins intre 30 de minute si 2 ore. Identificari de acest gen se fac in planurile HACCP si sunt necesare pentru a putea retrage anumite loturi de produse din piata atunci cand sunt raportate ingrediente neconforme in lantul de aprovizionare. Verificarea trasabilitatii este una dintre cerintele de baza ale acordarii autorizatiei sanitar veterinare si o cerinta de siguranta a alimentului majora la nivel European. In cazul in care indicarea tarii de origine a carnii ar fi obligatorie (Romania), costurile logistice ar creste pretul produsului cu pana la 30% (achizitionarea de echipamente, softuri). Costul crescut va genera o scadere a consumului, o nemultumire a consumatorilor si producatorilor, precum si o crestere a risipei alimentare. Indicarea provenientei carnii se constituie ca o bariera non-tarifara, de care vor fi afectati procesatorii romani, consecinta fiind transmisa indirect si producatorilor nationali. In plus, propunerea nu va rezolva problema individuala a unor producatori ci va genera puternice influente neconcurentiale, mai mult, va deschide calea catre restrictionarea si inasprirea regulilor nationale de etichetare, fara efecte benefice asupra participantilor la piata (consumator/producator/procesator).   In acest moment, exista si posibilitatea ca producatorul sa treaca originea carnii pe eticheta in cazul cand produce alimente inregistrate in cadrul unor scheme de calitate bazate pe regionalitate (IGP, DOP). In context national, producatorii romani folosesc etichetarea voluntara a originii carnii, avand in consumatorul roman un adept al produselor romanesti, insa in context European o astfel de etichetare ar scoate complet preparatul din carne romanesc de pe pietele europene. Motivul este reprezentat de neincrederea consumatorului European in carnea romaneasca, neincredere indusa in mod artificial de marii producatori europeni. Aici putem aminti scandalul Carnii de cal in care Romania nu a avut nici o vina, dar a fost prezentat eronat in contextul European. Razboiul economic nu se poarta intodeauna corect si cei fara putere devin victime, mai ales cand incep sa reprezinte un pericol pentru alti producatori mari din piata europeana, muscand din cotele lor de piata. Orice buget investit de catre companiile multinationale in vederea denigrararii carnii romanesti va duce la distrugerea sectorului de productie/procesare national, consumatorul orientandu-se catre produsele europene.   In anexa acestei scrisori va prezentam rezultatele desprinse din studiile efectuate la nivel european. Stim ca abordarea va fi una cu un puternic caracter subiectiv, in prag de alegeri, asa cum sunt toate abordarile legate de consumator, insa va rugam sa aveti in vedere informatiile obiective si sa nu fiti cei care legiferati distrugerea sectorului carnii din Romania. Avem solutii europene, aplicate in state cu experienta pentru ca produsul national sa fie prezent la raft si materia prima nationala sa fie apreciata in aprovizionare. Metodele se bazeaza pe stimulare pozitiva, voluntariat, organizatii interprofesionale, etc. Inasprirea cadrului legislativ a avut INTODEAUNA efecte inverse si rezultatele s-au indepartat de dorinta, realizand contrariul.   Rezultate studiu piata etichetare origine:In general, consumatorii sunt din ce in ce mai interesati de a cunoaste originea alimentelor pe care le cumpara. Acest lucru este demonstrat, printre altele, prin asimilarea crescuta de sisteme voluntare (inclusiv sisteme de calitate, cum ar fi DOP, IGP si STG). In acelasi timp, anchete In randul consumatorilor arata ca originea nu este un factor determinant constant atunci cand vine vorba de decizia de cumparare a consumatorilor: pret, gust, (perceput) si in primul rand calitatea. In consecinta, exista o situatie paradoxala prin care consumatorul ar putea fi interesat in a avea informatiile despre origine, dar el / ea nu ar putea fi dispusi sa plateasca pentru asta. De asemenea, pentru informatii mai detaliate, cu atat mai putin este dispus consumatorul sa plateasca. Mai presus de toate, consumatorii (pe buna dreptate) cer ca produsele sa fie sigure. Siguranta alimentara este non-negociabila. In special In urma scandalului carnii de cal, care a fost o lovitura pentru multi operatori cinstiti, sunt necesare masuri suplimentare pentru a asigura integritatea tuturor operatorilor din sectorul alimentar; cei care comit fraude ar trebui sa fie incontestabil persecutati In termenii cei mai duri.   Astfel spus, din pacate, de prea multe ori, etichetarea originii este amestecata cu calitatea sau siguranta. Sugerarea consumatorilor ca originea unui produs alimentar ar implica un  - sau chiar mai mare - nivel de siguranta alimentara sau de calitate,  ar induce In eroare consumatorul si submina Increderea consumatorilor In produsele alimentare UE, precum si In legislatia UE. In plus, etichetarea obligatorie a originii ar putea declansa chiar mai mult frauda, deoarece este imposibil si nerealist pentru autoritatile nationale de a controla pe o scara atat de larga si cu o astfel de mobilitatea rapida a livrarilor (intra-UE).   Este de la sine inteles ca consumatorii nu ar trebui sa fie indusi in eroare cu privire la natura si originea produselor pe care le consuma. Cadrul legislativ actual prevede ca etichetarea originii este obligatorie In cazul in care lipsa acestor informatii ar putea induce in eroare consumatorul cu privire la adevarata tara de origine sau locul de provenienta a produsului alimentar. Noul Regulamentul (UE 1169/2011 "Informarea consumatorilor  despre  produsele alimentare", subliniaza ca acest lucru se aplica in special "daca informatiile care insotesc produsul alimentar sau eticheta in ansamblul ei ar sugera ca produsul are o alta tara de origine sau locul de provenienta. "In plus, o masura de punere in aplicare de catre Comisia Europeana cu privire la normele de etichetare a originii voluntara (etichetarea ingredientului primar) este inca in curs.   Fezabilitate Operationala   Masura in care informatiile privind originea pot fi furnizate de catre producatori depinde in mare masura de fezabilitatea operationala. Lantul european de aprovizionare cu alimente este un lant sofisticat care transforma materiile prime din intreaga lume in produse cu valoare adaugata mare, care sunt la randul lor exportate la nivel global. In fiecare zi, companiile fac tot posibilul pentru a face liniile de productie si procesare cat mai  eficiente posibil, garantand cele mai sigure si cele mai bune produse alimentare de calitate la un pret accesibil.   Informatiile despre origine nu pot veni fara un cost, asa cum  sistemele administrative care ar trebui sa fie stabilite intr-o companie,  ar trebui sa fie urmarite de asemenea originea tuturor materiilor prime aprovizionate, etichetele ar trebui sa fie schimbate mai des, si asa mai departe. In unele cazuri, acest lucru poate parea a fi un punct de vedere tehnic, dar in majoritatea cazurilor, acest lucru ar fi un cosmar logistic asa cum  stocul (ingredientele) de la un singur produs poate varia in mod frecvent (ex: in fiecare zi), in functie de factori, cum ar fi calitate, pret, sezonalitate, etc. Acest lucru este valabil mai ales pentru mai multe produse "complexe" cu mai multe ingrediente.   Ca urmare, suntem ingrijorati ca etichetarea obligatorie a originii pentru carnea din alimentele procesate va produce:  

1. a) un impact negativ la ambalare, care in multe cazuri, necesita adaptarea constanta a etichetelor si a sistemelor aferente;
2. b) un impact negativ in procesele de productie, inclusiv dimensiuni lotului, programele liniei de productie si facilitati depozite, facand lanturile de aprovizionare mai putin eficiente si mai costisitoare;
3. c) o reducere a flexibilitatii actuale de prelucrare a produselor alimentare prin  diferentierea aprovizionarii, afectand negativ valabilitatea, printre altele;
4. d) un impact negativ asupra accesului pe piata a producatorilor mici si mijlocii (IMM-uri);
5. e) sarcini administrative suplimentare pentru companii;
6. f) crearea de deficite pe piata din cauza cerintelor de origine specifice de la cumparatori, ceea ce va duce la o crestere directa a pretului materiilor prime;
7. g) risipa de alimente suplimentara;
8. h) nationalizare / segregare de aprovizionare, creand astfel noi obstacole in calea piatei interne a UE si comertul mondial, conducand la o potentiala crestere a preturilor materiilor prime;
9. i) constituierea unui bariere in calea inovatiei si scaderea obtiunilor;

  Costurile suplimentare pentru producatori, ca urmare a introducerii etichetarii obligatorie a originii, se estimeaza ca pot creste in mod semnificativ, ceea ce ar duce in cele din urma la cresterea preturilor de consum. Toate partile din lantul alimentar ar fi afectate de acest lucru. Autoritatile se pot confrunta, de asemenea, cu probleme ca acestea si vor trebui sa creasca capacitatea de a controla," se arată în materialul APAR, transmis la redacția revistei Fabrica de Carne.     REG. CE. Nr. 1169/2011 – istoric:   Regulamentul (UE) nr 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind furnizarea de informații referitoare la alimente către consumatori ( cunoscut ca Regulamentul FIC - Informații pentru Consumatori  pentru Produse alimentare), a intrat în vigoare în 13 decembrie 2014 și introduce un set de dispoziții privind etichetarea originii  produselor alimentare preambalate destinate a fi furnizate către consumatorul final sau către colectivități.   CAZUL FRANCEZ :   Autoritățile franceze  doresc  să pună în aplicare  obligativitatea   sistemului de etichetare  pentru origine la  produsele prelucrate din  lapte si carne. În luna februarie, francezii au notificat un prim proiect  către serviciile Comisiei UE, în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul (UE) nr 1169/2011, privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare. În luna martie, au completat si finalizat notificarea demarată in  februarie.   COMISIA EUROPEANĂ Rapoarte – Memento :   În decembrie 2013, Comisia Europeană a lansat un raport privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea folosită ca ingredient. Raportul a subliniat faptul că interesul consumatorului în etichetarea originii pentru ingredientele din carne pare să fie considerabil mai puternic decât pentru lapte. Există diferențe semnificative între diferitele state membre cu privire la preferințele și înțelegerea informațiilor de origine transmise  consumatorilor, precum și  nivele de motivare  diferite  pentru  astfel de informații.   Interesul global  al consumatorilor pentru etichetarea originii:

• se situează sub interesul pentru  prețuri  și pentru aspectele de calitate

și   (B) nu se reflectă în "dorința consumatorului de a plăti" această informaţie (la creșteri  de prețuri mai mici de 10%, "dorința de a plăti" scade cu 60-80%).   Comisia a fost de părere că au fost epuizate toate scenariile posibile  privind avantajele si dezavantajele  discutate pe larg cu Consiliul și Parlamentul European. Pe baza acestor discuții, Comisia a considerat că înaintarea unei propuneri legislative care să reglementeze etichetarea originii cărnii utilizate ca ingredient în produsele alimentare nu este adecvată și ca urmare, s-a concentrat asupra schemelor voluntare.   Comisia a concluzionat că "etichetarea obligatorie a originii  pentru carnea utilizată ca ingredient nu pare a fi un pas înainte, luându-se în considerare disponibilitatea slabă a consumatorilor  de a plăti pentru astfel de informații, sarcina administrativă fiind de asemeni considerabilă. Nu in ultimul rand, ar putea afecta competitivitatea şi comerţul UE .   S-a adăugat faptul că  “etichetarea originii pentru carnea utilizată ca ingredient în produsele alimentare nu contribuie la siguranța alimentară și nici nu împiedică practicile frauduloase. "   În luna mai 2015, Comisia Europeană a lansat un raport privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru lapte proaspăt, lapte  utilizat ca ingredient în produse lactate și alte tipuri de carne, inafara cărnii  de vită, porc, ovine, caprine și carne de pasăre . Concluziile au fost foarte asemănătoare cu concluzia raportului precedent, și anume :   "În prezent, pentru alimente, în domeniul de competență al acestui raport, consumatorii pot, în cazul în care doresc, să opteze pentru lapte sau produse din carne atunci când informațiilede  origine sunt furnizate în mod voluntar de către operatorii din sectorul alimentar . Acest lucru poate fi o opțiune potrivită, fără a impune sarcini suplimentare asupra industriei și autorităților”. « Etichetarea obligatorie privind originea ar atrage după sine sarcini de reglementare mai mari pentru majoritatea produselor evaluate în raport și, prin urmare, întrebarea care se pune este de a evalua dacă echilibrul dintre costuri și beneficii este de așa natură încât ar justifica indicația obligatorie. "