(Autor: José Graziano da Silva-Director General FAO) Sistemele alimentare sănătoase sunt cheia pentru eradicarea foametei și a tuturor formelor de malnutriție, iar anul 2030, în care obiectivul “Foamete Zero” trebuie atins, nu e atât de departe. De aceea statele din Europa și Asia Centrală nu își pot permite să piardă controlul.   Comunitatea globală s-a angajat să elimine foametea și toate formele de malnutriție până în anul 2030 - Obiectivul de Dezvoltare Durabilă numărul 2 al Agendei 2030. A fost o alegere îndrăzneață și ambițioasă. Aceasta nu va fi ușor de realizat, dar rămân convins că poate fi realizată.   Statele din regiunea Europei și a Asiei Centrale sunt pe cale să reușească. Majoritatea au făcut progrese semnificative în reducerea proporției populațiilor afectate de foamete. Dar încă mai rămân probleme importante legate de securitatea alimentară și nutriție.   Unele țări din regiune continuă să lupte cu "povara triplă" a malnutriției: subnutriția, deficiențele în micronutrienți și, în același timp, ratele rapide de creștere a obezității și a excesului de greutate.   Deficiențele de micronutrienți și supralimentarea la copii și adulți au devenit două probleme majore legate de siguranța alimentară și nutriție din întreaga regiune, ambele având ca rezultat reducerea capacității umane și pierderi în productivitate.   Poate că cel mai surprinzător este indicatorul privind nesiguranța alimentară moderată sau severă, bazată pe Scala Experienței Insecurității Alimentare. Datele sondajului arată că 14,3 milioane de adulți din regiune încă consideră că sunt grav afectați de insecuritatea alimentară.   Foametea și malnutriția au multiple cauze interconectate. De aceea este nevoie de un răspuns integrat. Să ne uităm la elementele de bază ale acestui răspuns:  

• În primul rând, sistemele alimentare durabile. De la producție la consum, agricultura durabilă și sistemele alimentare oferă siguranță alimentară și nutriție pentru toți, fără a compromite capacitatea pământului de a continua să producă pentru generațiile viitoare. Având în vedere efectele schimbărilor climatice, aceasta va însemna practicarea unei agriculturi, silviculturi și pescuit durabile, diversificarea producției și asigurarea faptului că agricultura contribuie atât la atenuarea, cât și la adaptarea la schimbările climatice. De asemenea, resursele naturale ale acestei regiuni - apa, solurile, biodiversitatea, pădurile, ecosistemele unice și fragile - trebuie gestionate în mod durabil.

• În al doilea rând, accesul pe tot parcursul anului la alimentație adecvată și sănătoasă pentru toți oamenii. Eradicarea foametei nu este singura mare provocare în ceea ce privește malnutriția. În prezent, lumea se confruntă cu o epidemie în ce privește excesul de greutate și obezitatea. Statisticile cresc în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare și în cele dezvoltate. În 2016, peste 1,9 miliarde de adulți din lume erau supraponderali. Dintre aceștia, peste 650 de milioane obezi. Consumul excesiv de alimente prelucrate, bogate în sare și zaharuri, este principalul motor al acestei creșteri a excesului de greutate și a obezității. Țările trebuie să abordeze această situație prin stimularea unei diete sănătoase. Politicile publice naționale sunt fundamentale. Consumatorii trebuie să fie conștienți de avantajele și de daunele cauzate de ceea ce mănâncă. Aceasta implică educația nutrițională, sensibilizarea, precum și reglementările privind etichetarea și reclamele.

• În al treilea rând, reducerea deșeurilor și a pierderilor alimentare. O treime din produsele alimentare sunt pierdute sau risipite în fiecare an. Pentru a opri această situație, vom avea nevoie de angajamente din partea producătorilor, comercianților cu amănuntul și a consumatorilor din toate țările - pentru a reduce la minimum pierderile de alimente în timpul producției, depozitării și transportului și pentru a reduce risipa alimentelor de către comercianții cu amănuntul și consumatori. Aș dori să spun aici că mai mulți reprezentanți din industria alimentară din regiune au prezentat deja măsuri și propuneri concrete. În mai multe țări, se desfășoară inițiative de sensibilizare, de identificare a soluțiilor și de adoptare a unei abordări legislative. Îmbunătățirea eficienței fermelor în regiune va reduce pierderile în timpul producției.

• Și, în sfârșit, să punem capăt sărăciei din mediul rural. Sprijinirea producătorilor la scară mică și a fermelor de familie este fundamentală, deoarece aceștia sunt cei care dețin cheia pentru alimentarea durabilă a unei populații globale în creștere și care contribuie la eradicarea sărăciei extreme până în 2030.

  Cu mai puțin de 12 ani rămași până în 2030, statele din Europa și Asia Centrală nu își pot permite să lase garda jos. Promovarea sistemelor alimentare sănătoase este esențială pentru realizarea unei dezvoltări durabile.