Românii n-au fost niciodată mari crescători de capre. Apelau uneori la această activitate pentru că nu aveau de ales, vacile erau prea scumpe, la fel și întreținerea lor, furajele costau foarte mult, se afirma într-o analiză publicată pe Pagina de agricultură. Caprele au fost neglijate multă vreme de zootehniști, pe care le considerau ”vacile săracilor”. Dar, caprele se adaptează foarte bine la condițiile de viață oferite, sunt rezistente la temperaturi mai scăzute și mănâncă mult mai puțin decât o vacă sau o oaie. Cu aceeași cantitate de mâncare, o capră produce de două ori mai mult lapte decât o oaie. De aceea sunt preferate de țăranii din zonele slabe din punct de vedere agricol, acolo unde nu există suficiente furaje pentru creșterea vacilor, de pildă.

Numeroase calități   Nimeni nu contestă însă calitățile laptelui de capră, care este un antiinflamator natural, stimulează sistemul imunitar, reduce riscul de cancer la sân sau de atac cerebral. De altfel, este unul din produsele lactate preferate de occidentali, care știu că laptele de capră este atât de sănătos pentru simplul motiv că acest animal își alege singur ”meniul”. Din multitudinea de ierburi care cresc spontan pe pășuni, capra alege plantele medicinale și fructele arbuștilor (precum porumbele, cătina sau păducelul).   Și are de unde alege, dacă ținem cont că România are o suprafață de pășunat de aproape cinci milioane de hectare (30% din suprafața arabilă a României), din care 2,7 milioane de hectare se află în zonele de munte. Specialiștii spun că laptele de capră de pășune se apropie foarte mult de laptele matern în ceea ce privește calitățile sale terapeutice. De aceea este și mai scump – un litru de lapte de capră de pășune se vinde cu prețuri cuprinse între 4 și 6 lei, în vreme ce un litru de lapte de capră hrănită cu furaje se vinde cu 3 lei.   Consumatorul e atent mai întâi la preț   Din păcate însă, cumpărătorul român se uită foarte mult la preț, pentru el contează să fie cât mai ieftin, datorită puterii scăzute de cumpărare, lucru care îi determină pe unii fermieri să nu mai țină cont foarte mult de hrana caprelor. Alții merg până într-acolo încât amestecă laptele de capră cu cel de vacă, pentru a obține profit. În ultimii ani, beneficiile consumului de lapte de capră au fost promovate intens, iar rezultatele se văd. Încet, dar sigur: animalele au ajuns să fie tot mai căutate de fermieri, interesați de creșterea, și nu de sacrificarea lor. La începutul anilor ’90, efectivele de capre din România numărau 1,08 milioane de capete, iar anul trecut, numărul lor a ajuns la 1,22 milioane de capete, potrivit datelor oficiale. Este o creștere importantă, dacă ținem cont de faptul că înmulțirea acestor animale se face pur tradițional.   Rasa Saanen, cea mai performantă   Astăzi, creșterea caprelor a devenit una din principalele afaceri profitabile chiar după primul an de activitate. Un litru de lapte de capră se vinde cu 3,5 lei. E drept însă că productivitatea este mai scăzută comparativ cu cea a unei vaci de lapte: capra oferă zilnic trei litri de lapte în medie, și asta doar opt-zece luni pe an, cât ține perioada de lactație. Dacă un fermier deține o sută de capre, poate ajunge să încaseze venituri frumușele de peste 125.000 de lei din vânzarea laptelui.   Vorbim însă de rasa de capre Carpatina – foarte des întâlnită pe pășunile românești, în proporție de 75% din efectivul total, dar cu o productivitate mai scăzută decât suratele ei europene, din rasele Alpine și Saanen. În vreme ce o capră din rasa Carpatina sau capra Albă de Banat produce aproape 300 de litri de lapte pe an, caprele de rasă Alpine sau Saanen pot ajunge la 400 de litri pe an. Pe de altă parte, și produsele din lapte de capră (specialitățile de brânză) se vând bine, atât pe piața românească, cât și la export. Conștienți de productivitatea mare pe care o dau caprele de rasă, fermierii români au început să le achiziționeze în ultimii ani, însă prețul piperat face ca motivul pentru care sunt cumpărate să fie mai mult de împerechere cu rasele autohtone, decât de înlocuire. O capră din rasa Carpatina costă 300 de lei, iar un exemplar de import, cum este cel din rasa Saanen, poate ajunge și la 400 de euro.   În Franța, de exemplu, ca să-și poată omogeniza efectivele de capre de rasă, statul îi obligă pe fermieri să-și castreze țapii și să dea caprele la montă doar cu țapi de rasă franceză alpină. Așa au ajuns să dețină numai capre de rasă, cu productivitate crescută de lapte. În România nu există niciun demers în sensul acesta, iar subvențiile acordate de stat, de doar 36 de lei pe cap de animal, sunt aproape nesemnificative. Mai mult, pășunile cu arbuști și mărăcini (adică o parte din hrana preferată a caprelor, răspunzătoare de elementele nutritive din lapte) nu sunt subvenționate de stat, pe motiv că nu sunt întreținute, deși ele sunt lăsate așa în mod intenționat. Pentru fermieri, calitatea laptelui de capră pare să fie mai importantă decât subvențiile acordate de stat.   Ferme mici, producție pe măsură   În România, majoritatea fermelor de capre sunt mici, de subzistență, cu trei până la zece animale (86,4%); cele cu peste 50 de capete reprezintă sub 3%, după cum arată datele Asociației Naționale a Crescătorilor de Caprine CAPRIROM. Ca să merite comercializarea producției, ferma de capre trebuie să numere cel puțin 25 de capete. Numărul total de ferme de capre abia depășește 128.000 (cele mai multe sunt în Constanța, Tulcea, Dolj, Olt, Galați și Teleorman). Cea mare fermă de capre din România este în Dobrogea – cea a lui Ion Grecu, care numără peste 3.000 de animale din rasele Alpine și Saanen, importate din Franța.   Câtă vreme efectivele de animale sunt în scădere la nivelul Uniunii Europene, dezvoltarea acestui gen de afacere nu poate fi decât în favoarea fermierilor români. La ora actuală, România este pe locul cinci în Uniunea Europeană în ceea ce privește efectivele de caprine, însă mai avem mult până să ne ridicăm la nivelul UE și în ceea ce privește producția de lapte de capră. În plus, pentru că tot suntem în anul în care dispar cotele Uniunii Europene pentru laptele de vacă, cel de capră nu a avut și nu are nicio cotă impusă, câtă vreme cererea este încă mai mare decât oferta în toate statele membre UE.   Laptele și produsele din lapte de capră se vând foarte bine la export, în special laptele de capră medicinal (cel obținut de la capre hrănite doar cu plante medicinale, crescute pe pășuni). Deși în străinătate este foarte căutat, în România acest tip de lapte nu se vinde aproape deloc. Printre singurii care au înțeles cât de benefic este laptele de capră medicinal și care au reușit să-l exporte în Austria și Italia sunt fermierii din Sălaj. Anul trecut, aceștia au exportat primele cantități de produse lactate (smântână și unt din lapte de capră medicinal), deși nu au reușit să acopere decât un sfert din cantitatea cerută de străini. Puțini fermieri români ajung însă pe piețele din străinătate. Cei mai mulți se plâng că îi omoară birocrația privind omologarea produselor. Sau că nimic nu e mai greu de stăpânit decât o turmă de capre.