Capacitatea de productie a industriei piscicole romanesti cuprinde: 400.000 ha lacuri naturale (inclusiv Delta Dunarii) si lacuri de acumulare, 84.500 ha crescatorii piscicole, 15.000 ha pepiniere; 66.000 km de rauri, din care 18.200 km in zona montana, 1.075 km fluviul Dunarea si 25.000 km2 zona economica exclusiva. Totusi, cea mai mare parte a activitatilor pescaresti se desfasoara in apele teritoriale (pana la 12 mile marine) si in apele interioare.

Desi in domeniul piscicol ar fi trebuit sa atragem fonduri europene inca din 2007, balbaielile guvernantilor au pus Romania in imposibilitatea de a beneficia de aceste fonduri pana in momentul actual. In cei trei ani, cati au trecut de la intrarea Romaniei in UE, sectorul piscicol din tara noastra ar fi putut sa beneficieze de finantari nerambursabile de la Uniunea Europeana, prin Programul Operational pentru Pescuit (POP) in valoare de aproape 67,5 de milioane de euro. Iar la acesti bani ar fi trebuit sa se adauge inca 16,9 milioane de euro, reprezentand cofinantarea de la bugetul de stat. In acesti ani, piscicultura romaneasca a atras prin programul mentionat 0 (zero) euro, daca exceptam din acest calcul, cele 1,7 milioane de euro alocate din fondurile europene pentru asistenta tehnica. Cristian Apostol, directorul general al Directiei Generale pentru Pescuit - Autoritate de Ma­na­gement pentru POP, citat de Agerpres, declara nu cu mult timp in urma: "Din avansul de 32 de mi­lioane de euro, pe care il avem de la Comisia Europeana, am depus solicitari de plata de 1,7 milioane de euro, dar numai pe axa 5 din POP, destinata asistentei tehnice, respectiv pentru consolidarea capacitatii de management a proiectului. Pentru celelalte axe destinate investitiilor in zonele pescaresti, adaptarii flotei de pescuit, acvaculturii nu au fost atrase niciun fel de fonduri". Acesta a mai explicat ca au fost necesare o serie de modificari ale programului pentru a ne conforma ce­rintelor UE: "Autoritatea de management pentru POP trebuia sa treaca de la Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA) intr-o alta structura in subordinea Ministerului Agriculturii pentru ca programul nu functiona... Programul este in totalitate functional incepand cu 1 martie". Cu acesti bani, potrivit programului POP, piscicultura romaneasca ar fi trebuit sa ajunga la anumite performante pana in 2010, respectiv 2013. Astfel, cele 67,5 de milioane de euro din Fondul European de Pescuit (FEP), la care se adauga cele 16,9 milioane de euro ce s-ar fi cuvenit sa vina de la bugetul national, bani ce ar fi trebuit sa fie atrasi in perioada 2007-2009, plus cele 36,4 de milioane de euro de la FEP si 9,1 milioane de euro provenind de la bugetul national, care ar fi trebuit sa sprijine proiecte in 2010, ar fi contribuit la realizarea urmatoarelor obiective: modernizarea flotei romanesti de pescuit, instruirea unui numar de 300 de pescari, cresterea cantitatii de peste produse si procesate in Romania, crearea si/sau mentinerea a 500 de locuri de munca, dintr-un total de circa 6.800 de locuri de munca. Din pacate, insa, pentru piscicultura roma­neas­ca, economia reala nu acorda pasuiri pentru intarzieri precum cele reliefate mai sus, ceea ce conduce la pierderea unor oportunitati de piata sau la pierderea unor nise de piata, a caror recuperare in viitor va fi mult mai costisitoare decat daca am fi reusit sa le mentinem acum. Astfel, intarzierile aparute in modernizarea flotei de pescuit favorizeaza navele pescaresti ale celorlalte tari ce fac capturi de peste in Marea Neagra, si in special pe cele ale vecinilor bulgari, care datorita faptului ca sunt si ei membri in UE, pot sa patrunda in anumite areale ale apelor teritoriale romanesti (conform politicii comune de pescuit, accesul la apele de coasta a fost rezervat pescarilor din porturile locale cu scopul de a le proteja drepturile si de a sprijini continuarea rolului esential al pescuitului in economiile locale. Dar aceasta restrictie nu este absoluta, dat fiind faptul ca barcile mici de pescuit din oricare stat al Uniunii Europene, care si-au exercitat de obicei activitatea in apele de coasta ale altor tari, isi pot exercita activitatile in continuare). Romania realizeaza in prezent doar 0,4% din capturile de peste din Marea Neagra. Capturile inregistrate de vasele romanesti in Marea Neagra au scazut de la 16.000 de tone in anii ’80 la 1.612 tone in 2003, 2.026 de tone in 2005 si la 450 de tone in 2008, conform datelor ANPA, in conditiile in care resursa piscicola exploatabila la Marea Neagra se situeaza la aproximativ 20.000 tone/an. Bulgaria ne-a intrecut Conform celor mai recente date ale Eurostat, la 1 decembrie 2007, sub pavilion romanesc erau inregistrate 440 de nave de pescuit (23 cu lungimi de peste 12 m si 417 cu lungimi mai mici de 12 m), ceea ce ne situa din punctul de vedere al acestui indicator pe locul 20 in totalul celor 22 de state ale UE-27 care detin flota. Daca ne raportam insa la tonajul brut, Romania mai coboara inca un loc (2.606 GT) pentru ca, in cazul puterii totale instalate a motoarelor ambarcatiunilor pescaresti, tara noastra sa se afle pe ultimul loc in UE-27 (8.700 kW). Prin comparatie, Bulgaria detine un numar de 2.556 de nave de pescuit (de 5,8 ori mai multe decat Romania), cu un tonaj brut de 8.337 GT si o putere totala instalata a motoarelor ambarcatiunilor pescaresti de 63.101 kW (de 7,57 ori mai mult decat Romania). Varsta medie a flotei de pescuit a Romaniei este de 20 de ani, conform datelor furnizate de Programul Operational pentru Pescuit, 2007-2013, ela­borat de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Conform documentului mentionat, „dupa anul 1990 nu a mai fost facuta nicio investitie in flota la Marea Neagra. Vasele au fost construite in anii ’80 si nu au fost bine intretinute si nici mo­dernizate. De altfel, din cele 23 de nave cu lungimea de peste 12 m, doar 9 sunt in stare de functionare la acest moment.” N-avem flota, dar nici porturi Tara noastra nu sta bine insa nici la instalatiile portuare piscicole. In Romånia nu exista porturi pescaresti specializate, iar navele de pescuit marin trebuie sa foloseasca porturile comerciale pentru debarcari. Navele de pescuit in Marea Neagra folo­sesc porturile Mangalia, Constanta si Sulina ca porturi de debarcare. Niciunul dintre aceste porturi nu are facilitati specifice de debarcare, stocare si vanzare a produselor pescaresti sau de intretinere a navelor si asigurare cu apa, combustibil si gheata. Conform Programului Operational de Pescuit, „pentru a asigura competitivitatea pe termen lung a sectorului, este necesara modernizarea a cel putin 3 porturi pescaresti existente, utilizate de navele de pescuit pentru debarcarea capturilor (obiectiv ce trebuia realizat pana in 2010, n.r.), prin construirea facilitatilor necesare vaselor si barcilor de pescuit care opereaza la Marea Neagra. Aceste porturi de pescuit se vor situa la Sulina, in Rezervatia Biosferei "Delta Dunarii", la Midia, langa Constanta, si la Mangalia, in apropierea frontierei cu Bulgaria. Desi dimensiunile reduse ale flotei romanesti de pescuit nu justifica dezvoltarea a trei porturi de pescuit, trebuie precizat faptul ca distantele strabatute de vasele de pescuit din zonele de pescuit in porturile de pescuit justifica modernizarea unui numar de trei porturi de pescuit”. Insa, pana la acest moment, nici macar portul Midia, port care in ultimii ani a cunoscut o dezvoltare deosebita ca urmare a derularii unor investitii private, nu a fost modernizat in sensul aratat in POP. Conform datelor ANPA si ale Ministerului Transporturilor, acest prim port pescaresc romanesc de la Marea Neagra, cu o des­chidere la mare de 400 de metri si o suprafata de peste 100.000 mp, ar fi trebuit sa fie capabil ca, in urma unei investitii de 4 milioane de euro, sa poata primi simultan 20 de pescadoare, incepand cu anul 2010 (investitiile nu au demarat inca). Apele interioare ne dau mai mult peste In ceea ce priveste pescuitul in apele interioare, productia realizata a fost de circa 4.000 de tone in 2005 si de 3.300 de tone in 2008. Si in acest sector, principalele probleme sunt cele legate de vechimea ambarcatiunilor si a uneltelor de pescuit. Pescuitul in apele interioare este practicat pe Dunare, in Delta Dunarii, in complexul de lacuri Razim-Sinoe, in lacuri de acumulare. El este practicat indeosebi ca activitate principala si permanenta, realizata de catre pescarii traditionali. Dar, in unele cazuri, acesta este un mijloc de subzistenta pentru persoanele care nu au un venit suficient din alte activitati. Zonele principale sunt fluviul Dunarea si delta acestuia, unde 57.000 de oameni (din care 1.200 au meseria de pescar) depind direct sau indirect de pescuit. Peste 2.500 de muncitori din sectorul de pescuit (dintre care 98% sunt barbati) pescuiesc in apele interioare din Romania, folosind 2.256 de barci inregistrate in Fisierul Navelor, administrat de Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura. In apele interioare, nu se practica pescuitul mecanizat. Principalele specii capturate in anul 2005, in apele interioare au fost: caras (47,44%), platica (14,37%), scrumbie (11,55%), crap (5,05%), babusca (4,40%), somn (2,50%), salau (2,82%) si stiuca (2,60%).

Acvacultura poate salva piscicultura romaneasca Sperante mai mari pentru sectorul piscicol vin din partea acvaculturii, desi nici aici situatia nu este inca prea „roz”. In cazul acestui segment al pisciculturii, POP prevedea ca pana in anul 2010, sa avem o crestere a cantitatii de peste recoltat de circa 40%. Cum datele pentru 2005 indicau o productie de 7.248 tone, iar cele din 2008, o productie de 12.500 tone, s-ar putea spune ca, in acest caz, obiectivul preconizat a fost atins. Suprafata amenajata pentru acvacultura este de cca. 100.000 ha din care: 84.500 ha sunt reprezentate de crescatorii piscicole, 15.500 ha de pepiniere piscicole si 25 ha ferme pentru cresterea pastravului. O parte din suprafetele pentru acvacultura nu mai pot fi utilizate in acest scop. In prezent, acvacultura este o acti­vitate cu caracter preponderent extensiv. Datorita amplasarii bazinelor piscicole, capacitatea de productie a multor ferme se bazeaza in mare parte pe productivitatea naturala a acestora. Fermele de acvacultura nu au fost subventionate de catre stat. Suprafetele bazinelor sunt mari, fapt care duce la costuri de intretinere, exploatare si modernizare ridicate. Daca in alte tari ale Uniunii Europene, productia intr-o ferma piscicola se calculeaza in functie de numarul de kilograme de peste obtinute la un metru cub de apa, ajungand la 60-70 Kg/m3, in Romania, productia se calculeaza in functie de numarul de kilograme de peste la hectar de amenajare, obtinandu-se o productie de pes­te de o tona/hectar (cca. 1 Kg/m3). „S-a acordat sus­tinere financiara numai pentru conservarea si pro­tectia patrimoniului genetic. Toate amenajarile exis­tente, in care se practica acvacultura, necesita lucrari considerabile de refacere si modernizare. Reabilitarea unor zone este, de asemenea, necesara pentru cresterea productivitatii fermelor”, se arata in POP, document elaborat de MADR. Datorita privatizarii si a statutului juridic al terenurilor, nivelul investitiilor a fost redus. Totusi, in perioada 2004-2006, au fost realizate prin programul SAPARD investitii in valoare de 11,8 milioane euro. Principalele specii de pesti cultivate sunt: crap comun, ciprini de est-asiatice (sanger, cosas, novac), caras, salau, stiuca, somn (acestea reprezentand 85% din productie, iar 15% reprezinta productia de salmonide (pastrav curcubeu, pastrav fantanel). Romania are o buna piata de desfacere pentru crap. Pentru cresterea consumului de peste pe locuitor, productia de crap este prioritara, iar diversificarea productiei, prin introducerea de noi specii de pesti in cultura, este necesara in realizarea acestui deziderat. Diversificarea in acvacultura priveste specii valoroase ca: sturioni, pisica de mare, calcan ori raci. De altfel, incepand cu anul 2004, cresterea sturionilor in ferme piscicole a inceput sa se dezvolte din ce in ce mai mult, fapt care ar putea sa ne ajute sa ne recastigam locul de varf ocupat cu 20 de ani in urma in comertul cu sturioni si icre negre (locul III, dupa Iran si Rusia; daca in anii ‘70, produceam 680 de tone de sturion pe an, in 2005, cand a fost interzis pescuitul sturionilor, productia scazuse la doar 12 tone/an). O atentie deosebita va fi indreptata catre cultura de pastrav din zonele montane in scopul cresterii veniturilor populatiei locale. Un alt domeniu de viitor ar putea fi cel al acvaculturii marine. In momentul de fata, nu exista acvacultura marina in Romania. O singura societate privata este implicata in cresterea midiilor. La data de 31.03.2006, erau inscrise in Registrul unitatilor de productie din acvacultura din cadrul Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura sau au depus dosare in vederea obtinerii licentei de acvacultura 381 de unitati, din care 166 detin si pepiniere. Procesarea isi revine, consumul intern ramane scazut Disparitia flotei si problemele acvaculturii nu aveau cum sa nu se rasfranga si asupra industriei de procesare a pestelui, ale carei unitati si-au inchis portile, in mare parte. Inainte de 1989, existau in Romania aproximativ 180 de unitati de procesare a pestelui, iar majoritatea fermelor de acvacultura asi­gu­rau si procesarea primara a pestelui. Erau ob­tinute prin procesare 187 de sortimente de conserve si 69 de sortimente de semiconserve, productia totala de peste a Romaniei (inclusiv pescuitul oceanic) se apropia, la acel moment, de circa 300.000 de tone anual si ne situa pe locurile trei-patru in Europa. Totusi, incepand cu anul 2000, in perioada de crestere a economiei romanesti, sectorul procesarii produselor piscicole a inceput sa dea semne de revigorare. Incepand cu 2004, productia de conserve si semiconserve a crescut, ajungand pana la 8.965 tone in 2005, reprezentand dublul productiei din 1996, si de circa 7 ori mai mare decat productia anu­lui 1999. Aceasta crestere a productiei a fost determinata de crearea de noi unitati si modernizarea unor unitati vechi, prin Programul SAPARD (cca. 23 de milioane de euro atrase). Principalele specii care fac obiectul procesarii sunt specii marine din import, in principal macrou si hering. Majoritatea importurilor constau din peste congelat (macrou, hering, sprot, cod de Alaska, merluciu, sardine si hamsii). Speciile locale care se proceseaza sunt ciprinidele (90% din cantitatea de peste local procesat), pastravul, salaul, stiuca, somnul si bibanul. Pestele folosit ca materie prima in industria de procesare este congelat sau proaspat, conditionat cu gheata sau sarat. Mai mult de 90% din totalul importurilor il reprezinta pestele congelat, semiconserve sau conserve din peste, fileuri sau carne de peste, peste viu. Capacitatea totala de prelucrare si conservare a pestelui si a produselor din peste este de 31.996 tone/an, din care 4.324 tone/an in mediul rural (13,5% din total). Romania se poate „lauda” cu ultimul loc in UE-27, la consumul de peste pe cap de locuitor (3,9 kg/loc.). La nivel mondial, consumul de peste este de circa 12 kilograme pe locuitor, in Uniunea Europeana este de 21,5 kilograme/locuitor. Pana in 1990, consumul de peste a fost de aprox. 8 kg/loc/an. Acesta s-a redus pana la 2 kg in perioada 1990-2000, iar dupa anul 2000 a inceput sa creasca, ajungand in 2005 la 4,5 kg/loc/an. Cresterea consumului se datoreaza, in principal, cresterii importurilor. Aparitia speciilor din import pe piata romaneasca a determinat o diversificare a ofertei si o schimbare a preferintei consumatorului catre noi specii de peste si forme de prezentare (filetat, decapitat, eviscerat), cat si o crestere a cererii de peste si a produselor din peste. Pestele de pe piata interna provine din pescuit marin, pescuit in ape dulci (capturi sau acvacultura) si importuri. Pestele destinat consumului patrunde in Romania sub urmatoarele forme: viu, intreg (proaspat, refrigerat sau congelat), peste procesat primar (eviscerat, decapitat, filetat, taiat), semipreparat, marinat si pasta de peste, salata de icre, sarat si afumat, conserve de peste (in ulei, in sos tomat si alte tipuri). In ceea ce priveste comertul cu peste si produse din peste pe piata externa, exporturile au inregistrat un regres semnificativ dupa anul 1989, care continua si in prezent, una dintre cauzele principale fiind gama redusa de produse pescaresti oferite.