În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 999/2011, Comisia trebuie să prezinte o comunicare Parlamentului European şi Consiliului cu privire la necesitatea cărnii separate mecanic (CSM) şi utilizarea viitoare a acesteia în UE, inclusiv politica de informare către consumatori.

Motivare tehnico-economică privind evaluarea producţiei

De la bun început trebuie menţionat că producţia de CSM (rezultat al îndepărtării resturilor de carne de pe oasele de carne sau de pe carcasele de pui) nu permite creşterea profiturilor economice. Metodologiile utilizate pentru producerea CSM sunt multiple şi variabile, motiv pentru care aspectul vizual şi microscopic (histologic) şi/sau parametri de calitate sunt mult diferiţi, de la un produs la altul. Cantitatea totală de CSM, produsă la nivel european, depăşeşte 700.000 tone anual. Trebuie, de asemenea, menţionat că metodele de producţie a CSM diferă, iar ca factor principal în nealinierea tehnică se distinge presiunea utilizată. Aceasta variază în funcţie de de utilajele şi mecanismele ce stau la baza tehnologiei de obţinere a CSM. Statele membre fac referire, în general, la presiuni sub 100 bari (până la o presiune de doar câţiva bari), pentru producţia de CSM la joasă presiune, în timp ce presiunea frecvent indicată pentru pentru producţia de CSM la înaltă presiune este de peste 100 bari (până la 400 bari). Au fost totuşi semnalate presiuni comune, între cele două metode de producţie. De-a lungul timpului, s-au dezvoltatat noi tehnologii, fiind totodată atribuite noi utilizări utilajelor existente. Nu de puţine ori însă, s-a apelat la combinaţii între diferite tehnologii. Aspectele calitative ale CSM variază în funcţie de maşinile utilizate pentru producţie, fiind dependente şi de alţi factori externi. Vizual, CSM obţinută la înaltă presiune este un produs cu o textură caracteristică şi foarte asemănătoare cu cea a unei paste, rezultată din distrugerea sau modificarea structurii fibroase a muşchilor. Folosirea altor tehnologii (CSM la joasă presiune) poate avea drept rezultat obţinerea unui produs care nu poate fi diferenţiat sau care poate fi diferenţiat cu dificultate (din punct de vedere vizual) de carnea tocată. La nivel microscopic, este posibilă o evaluare a “distrugerii sau modificării structurii fibroase a muşchilor”, utilizând secţiuni microscopice de carne. O importantă variaţie a modificării structurii interne a produsului poate fi observată în funcţie de diferiţii parametri productivi utilizaţi.

Utilizarea CSM în statele membre UE

Aproape toate statele Uniunii Europene (mai puţin patru dintre acestea) dispun de unităţi autorizate pentru producţia de CSM, dar unele dintre acestea nu oferă date privind producţia, invocând motive diferite. De aceea, datele primite curent sunt, întotdeauna, subestimate. Alte ţări nu au putut furniza date privind o diferenţiere între CSM la joasă presiune şi CSM la înaltă presiune, precum şi speciile de animale care au furnizat carnea. Sunt motive pentru care care datele primite au indicat o variaţie majoră a estimărilor, la nivel comunitar. CSM la joasă sau înaltă presiune este utilizată, în principal pentru produsele alimentare destinate consumului uman, o cantitate limitată de CSM obţinută la înaltă presiune fiind destinată animalelor de companie. Majoritatea statelor membre au indicat faptul că CSM este utilizată în produse pe bază de carne care trebuie supuse unui tratament termic (ex. cârnaţi Frankfurt). Unele state au menţionat utilizarea CSM la joasă presiune pentru preparate din carne (ex. chiftele), în timp ce altele au indicat că numai CSM la joasă presiune este utilizată pentru produsele pe bază de carne, produsul obţinut la joasă presiune fiind destinat exclusiv animalelor de companie. 23 de state membre şi-au afirmat dorinţa continuării producţiei de CSM, două dintre acestea autorizând doar metoda de obţinere la joasă presiune. Majoritatea statelor membre (20) consideră că niciun risc specific pentru siguranţa alimentară nu este asociat consumului de alimente pentru care este utilizată CSM, deoarece în legislaţia UE sunt prevăzute cerinţe specifice în materie de siguranţă alimentară. În plus riscul encefalopatiei spongiforme bovine (ESB) este evitat prin interdicţia de a produce CSM provenită din oase de bovine, ovine şi caprine din ţări sau regiuni prezentând un risc de ESB controlat sau nedeterminat. Industria producătoare de CSM şi-a exprimat interesul atât pentru producţia la joasă presiune, cât şi pentru cea la înaltă presiune. Există mari diferenţe între statele membre în ceea ce priveşte volumele de producţie, metodele tehnologice de producţie şi utilizarea produselor. Interesul pentru producţia la joasă presiune depinde de posibilitatea valorizării calitative, în comparaţie cu CSM la înaltă presiune. Calitatea produselor pe bază de carne reprezintă un aspect de mare interes pentru consumatori, aceştia fiind permanent preocupaţi de compoziţia produselor din carne aflate pe piaţă. CSM etichetată ca ingredient este considerată un indicator important al calităţii relative a produselor pe bază de carne. Utilizarea CSM este adesea asociată cu produsele ieftine. Asociaţiile de consumatori ar fi în favoarea utilizării, cu condiţia etichetării în mod corespunzător, stabilindu-se clar normele de producţie şi utilizare. Prin prisma consumatorului, este inacceptabilă includerea CSM în definiţia termenului “carne”, în scopul etichetării. Comerţul în interiorul UE, importul şi exportul de CSM Comerţul în interiorul UE este raportat de statele membre, fără a fi furnizate date exacte, majoritatea exporturilor vizând CSM la înaltă presiune. Se poate estima că în jur de 200.000 de tone de CSM sunt exportate, în principal către Rusia, Ucraina şi alte ţări din fosta Uniune Sovietică. Înainte de adoptarea Regulamentului (CE) nr. 853/2004, importul de CSM era interzis. În ce priveşte carnea provenită de la biungulate, în conformitate cu normele legale comunitare, o ţară terţă care figurează pe lista importatorilor de carne proaspătă poate solicita includerea pe listă a unei unităţi pentru CSM. Patru unităţi din Noua Zeelandă sunt incluse pe listă, în temeiul acordului de echivalenţă, fiind autorizate pentru exportul de CSM. În cea ce priveşte carnea de pasăre, deoarece nu a fost stabilit/emis niciun certificat de import în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 798/2008, importurile de CSM provenind de la păsări de curte sunt interzise. Punerea în aplicare a cerinţelor de igienă şi etichetare privind CSM se realizează prin evaluarea sistemului de controale oficiale efectuată de autorităţile competente în unităţile care produc, manipulează şi utilizează CSM, acţiunea fiind parte a misiunilor OAV în statele membre şi ţări terţe. Cu toate că sunt detectate uneori lacune, în ce priveşte calitatea materiilor prime sau respectarea criteriilor microbiologice, rapoartele organelor de control concluzionează că, în general, condiţiile de producţie, manipulare şi utilizare a CSM respectă cerinţele UE. În ceea ce priveşte controalele oficiale în statele membre, indicatorii vizuali sau microscopici pot fi utilizaţi la nivelul producţiei de CSM sau în cazul în care CSM este utilizată ca materie primă. Totuşi, la nivelul comerţului cu amănuntul, catunci când intervine concentrarea acţiunilor de control, printre altele, asupra etichetării adecvate a produselor finale care conţin CSM, utilizarea unor astfel de indicatori este limitată, în special când este utilizată CSM la joasă presiune. În general, CSM poate fi utilizată doar în produse pe bază de carne tratate termic şi procesate în unităţi autorizate. Cu toate acestea, CSM la joasă presiune poate fi, în anumite condiţii, utilizată şi în preparatele care nu sunt destinate a fi consumate în urma unui tratament termic. Luând în considerare experienţa dobândită în aplicarea normelor actuale de igienă alimentară, se poate concluziona că riscurile pentru sănătatea publică asociate consumului de preparate din carne şi de produse pe bază de carne, pentru care CSM a fost utilizată ca materie primă, pot fi considerate neglijabile. Prin urmare, continuarea producţiei de CSM, atunci când se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile actuale în materie de igienă, nu ar trebui să reprezinte un risc pentru sănătatea publică şi, prin urmare, nu ar fi necesară vreo modificare a dispoziţiilor juridice în materie.