Ei, bine, în România de azi a Facebook-ului, a miștoului perpetuu, a telefonului deștept și a mitingurilor dirijate de agenții de publicitate, la Ministerul Agriculturii vine în cea mai înaltă funcție un om din altă lume, uitată de mulți. Dar este acea lume la care trebuie să ne raportăm în permanență, pentru că ea ne leagă prin fire, pe cât de subtile, pe atât de profunde, de acel trecut care definește și care dă substanță.Atunci când a fost investit în funcția de Ministru, Petre Daea nu avea cum să placă tuturor și nici nu mă miră lucrul ăsta. În lumea de azi a aparențelor, mofturile prețuiesc mai mult decât munca! Așadar, Petre Daea nu avea și nu are cum să placă unuia care, în loc de ”loc”, spune ”locație”, în loc de ”experiență”, spune ”expertiză”, în loc de ”tendință”, spune ”trend”.Nu are cum să placă bloger-ilor și engleziților care își dau ochii peste cap într-un gest aproape efeminat, crezându-se miezul lucrurilor, când de fapt buricul pământului este negreala în care este sădit bobul de grâu din care, vară de vară, răsare soarele în pâinea de pe masa fiecărui român.Iar, dacă e să îl gândiți pe domnul Ministru Petre Daea, așa trebuie să o faceți, nu altcumva, pentru că ar fi și greșit, și necinstit, și, mai ales, ipocrit; pentru că multora nu le place Daea, dar le plac banii din subvențiile încasate la timp și datorită lui!Am făcut un jurământ și mi l-am respectatMeat.Milk.: Domnule Ministru Petre Daea, știu, și nu cred că greșesc, că atunci când ați terminat studiile, ați fost șef de promoție pe țară. Petre Daea: E mult de-atunci. Da, știu că am fost șef de promoție și mai știu că am hotărât să mă duc în producție direct, deși mi se oferise un post universitar.   MM: Ce v-a determinat să mergeți în producție?PD: Un jurământ pe care l-am făcut în fața părinților. Fiind ultimul copil al lor și cel care a avut posibilitatea, susținut de ceilalți, să facă o facultate care să mă poată aduce înapoi, în mediul rural, am spus că le voi fi alături, până la sfârșit. Mă bucur că am putut face acest lucru. Desigur, sunt și sensibilizat de faptul că m-ați făcut să îmi aduc aminte de acele momente, dar știu că mi-am respectat acest jurământ.   MM: În ce an se întâmpla acest lucru?PD: În 1973 și am stat până când părinții mei au trecut în cealaltă lume. După aceea, am putut să răspund unor solicitări. Însă, chiar dacă, foarte des, decanul Facultății de Agronomie venea la mine și îmi cerea să vin profesor, i-am răspuns mereu că am jurat să rămân în producție și așa am făcut.   MM: Mai aproape v-a fost sufletul țăranului, decât catedra?PD: Tot timpul mi-a fost mai aproape decât orice, pentru că eu sunt copil de țăran și sunt atașat acestor oameni simpli dar extraordinar de curați, din toate punctele de vedere. Pentru că sunt aceia care ne dau în fiecare zi mâncare, cei care nu se uită la ceas când se trezesc și nu se uită la ceas când se culcă. Pur și simplu, pe ei îi trezește munca și îi adoarme oboseala.   În trecut, zootehnia nu avea randamentMM: Cum era zootehnia românească, atunci când ați terminat facultatea?PD: E greu de făcut o comparație, pentru că zootehnia era altfel organizată, era altfel structurată. Era condusă de specialiști și norme tehnice care erau literă de evanghelie. Mai mult decât atât, fiecare dintre noi trebuia să cunoască fiecare detaliu, fiecare cerință, fiecare verigă tehnologică pentru fiecare specie diferită de animale.   MM: Structura, desigur, era altfel. Dar, la nivel tehnologic și științific cum era?PD: Nu pot să fac o evaluare, dar știu din discuțiile pe care le-am avut cu fostul ministru Angelo Miculescu, faptul că ”România a primit ramura de măslin de la Piața Comună, pentru cea mai organizată agricultură” de pe vremea aceea.   MM: Angelo Miculescu, de altfel, acela care a rămas în istorie drept un mare ministru al Agriculturii.PD: Da, cel mai mare ministru al Agriculturii pe care l-a avut România și pe care l-am cunoscut, alături de un alt lider al meseriei, al științei, care mi-a insuflat dragostea de muncă și carte, Gheorghe Ionescu Șișești. Zâmbind, îmi aduc aminte că, da, acum ne desparte o lume, dar am fost consăteni. Casa în care m-am născut era la doar 400 de metri de a lui.   MM: În momentul de față se aplică regula pieței.PD: Lucrăm într-un alt sistem, dar nu putem vorbi despre dezorganizare. Lucrăm într-o economie de piață și comparația dintre vremurile trecute și ce se întâmplă acum merită să fie făcută în parametri obiectivi, bine definiți. Însă, ce este de remarcat, astăzi, e faptul că, tehnologic, lucrurile s-au îmbunătățit. Tehnica este alta, știința a evoluat, gradul de cunoaștere este mai mare, libertatea de informare a crescut extraordinar de mult și, în acest context, diferențele sunt net superioare, acum, față de ce era în trecut. De pildă, pe vremea aceea eram organizați, dar randamentele erau mult mai mici.   Avem fermieri peste nivelul celor din OccidentMM: Proprietarul de fermă de acum se ridică la nivelul de pregătire al celor din Vest?PD: Categoric și chiar îi depășesc. Sunt fermieri în România cu o pregătire mult superioafă față de a altora. Sunt ferme în România net superioare altor ferme din Occident. V-aș da câteva exemple: În partea de Vest, îl avem pe inginerul Muscă; în Sud, îl avem pe inginerul Anghel, care are o exploatație extraordinară și care și-a așezat ferma pe baze științifice; îl amintesc aici, din Insula Mare a Brăilei, pe un inginer de mare valoare pe care îl respect deosebit de mult, Buzdugan; îl pot adăuga pe domnul Apostol, de la Kosarom, un manager excepțional care, la fel ca Muscă, și-a integrat producția; îl pot da exemplu pe profesorul Ilie Van, în avicultură, un om de toată isprava care a contribuit la dezvoltarea acestui sector în România. Sunt foarte mulți și îmi pare rău că nu îi pot aminti aici, pe toți. Vedeți dumneavoastră, până la urmă, piața liberă a creat concurența și i-a împins de la spate să învețe continuu și să adopte cele mai performante tehnologii, să aplice ultimele descoperiri ale științei agro-zootehnice, iar acest lucru nu e rău deloc. Vârfurile se evidențiază, iar fuga aceasta după cunoaștere e o stare de fapt și aducătoare de bani, pentru că, până la urmă, de asta muncește fiecare. MM: Și atunci, de ce nu reușim, de exemplu, să ne asigurăm necesarul de carne-materie primă și de ce, de exemplu, atât timp cât au fost în vigoare, nu am reușit niciodată să realizăm cotele la lapte?PD: Zic eu că de vină a fost șubrezenia politicilor agricole. În mod normal, dacă vezi că un sector nu merge bine, trebuie să decizi în consecință și să vii cu acele instrumente pe care statul le are la îndemână. A se vedea, acum, programele speciale pe care le-am generat tocmai pentru faptul că situația nu este bună. Mă refer la programele pentru carnea de porc și tomate, care sunt produsele cele mai deficitare. Motiv pentru care am dat drumul acestor programe, cu suport  financiar al statului, a fost pentru a stimula producția prin programe multi-anuale. Este pentru prima dată când se procedează așa. MM: Putem avea certitudinea că vom avea continuitate în derularea acestor programe?PD: Categoric. Nu mai poate să le scoată piața! În momentul în care vezi că binele se instalează, eu cred că nimeni nu poate îndrăzi să le scoată, nimeni n-are dreptul moral să oprească astfel de programe. MM: De altfel, aceste lucruri sunt și în Programul de guvernare.PD: Exact! Păi, a se vedea care a fost primul obiectiv, care este extrem de profund și benefic pentru fermieri, agricultură și economie, la nivel național: acordarea la timp a subvențiilor. Or, noi am reușit acest lucru. A da subvențiile la timp, așa cum am făcut-o noi, înseamnă să pui fermierul în situația de a-și executa lucrările atunci când trebuie, fiind ușurați din punct de vedere financiar, putând să se gândească la programe de viitor, la investiții.   MM: Ce reacții ați avut din partea lor?PD: Ooo, am avut o reacție foarte bună. Dar, să știți că nu aștept să îmi mulțumească vreunul, pentru că gândesc că ce am făcut, a trebuit să fie făcut, nu din vreun calcul politic, nu din mândrie personală, ci pentru că amărâtului ăluia de țăran, de fermier, îi e greu și are nevoie de ajutor. Daea nu o să mai fie ministru, la un momendat, dar pământul rămâne și el trebuie lucrat, vita din bătătură  o să ceară mereu de mâncare, iar măsurile astea nu sunt pentru statuia lui Daea, ci pentru el, pentru fermierul român! Iar mulțumirea mea, dacă vreți, vine din obligația de a face.   MM: Această obligație vă duce cu gândul la rădăcini?PD: Sigur că mă duce tot timpul la rădicini, acolo unde inginerul agronom își simte rolul. Vă dați seama că, după 50 de ani de activitate în agricultură este greu să ies din tipar și îmi e imposibil să nu fac o treabă pe care o simt în mod natural, cu multă plăcere și relaxare. Mă întreabă mulți, dacă am rezistența fizică necesară. Păi, rezitența și energia îmi sunt date exact de muncă, oricât de ciudat ar suna asta pentru unii. Nu fac promisiuniMM: Domnule Ministru, putem spera la o Bancă Agricolă? Putem spera la o Bursă a Laptelui?PD: Aici lucrurile sunt un pic mai complicate, iar eu nu fac promisiuni nicodată. Ce puteți spera, e faptul că mă străduiesc să fac să fie cât mai bine, pentru fiecare sector în parte, în fiecare zi. Însă, mulțumirea mea cea mai mare va fi atunci când pe masa românilor vor fi cât mai multe produse de calitate superioară, produse în România, pentru că suntem în stare. Avem resurse extraordinare, avem o valore umană extraordinară, specialiști de mare ținută și fermieri cu simțul realității, înrădăcinați în zodia asta a verbului ”A face”. Tocmai de aceea, nu o să vedeți niciodată țărani adevărați făcând miting în fața ministerului, pentru că țăranul adevărat nu are timp de așa ceva, nu-l lasă ziua de muncă, nu-l lasă vaca din grajd, să rămână nemulsă, nu-l lasă firul de iarbă, să rămână singur, neudat!   MM: Cum vedeți rezolvarea celor două mari probleme, Legea 150 și Legea 88?PD: Eu o văd bine. Trebuie să dăm românilor posibilitatea de a participa în competiție în condiții de egalitate. Desigur, trebuie să limpezim și niște legi dar vom avea egalitate de șanse de abia atunci când ne vom pune pe treabă pentru a produce tot ce e necesar, tot ce e nevoie în țară, la prețuri competitive, dar și pentru a ne impune pe piețele externe, pentru că noi știm să realizăm produse de o calitate excepțională. Dacă le comparăm, alimentele românești pot fi cele mai valoroase, într-o competiție cu alimentele străine. Și, să știți că trăinicia, și în acest domeniu, aparține trecutului, tradiției, indiferent cât ne-ar plăcea să căutăm noul oferit de alții. MM: Bine, dar legile astea trebuie armonizate! Ca să scăpăm de probleme, ce veți întreprinde în acest sens? Doar ați văzut că, de la Bruxelles dar, mai ales, din partea mediului de afaceri din România, s-au adus foarte multe reproșuri celor două legi!PD: Eu spun că suntem pe drumul cel bun, pentru că și retailerii, și fermierii, și procesatorii au început să înțeleagă că nu e ”care pe care”, ci e ”care, cu care”;  pentru ei, pentru fiecare în parte, dar și pentru binele tuturor. Procesatorii să stea cu fața spre fermieri și consumatori!MM: Ce mesaj adresați fermierilor din zootehnia românească?PD: Să continue această activitate foarte grea și foarte frumoasă, pentru că merită. Câștigurile lor au început să se contureze, mai cu seamă că sunt subvenții care au un nivel destul de ridicat și care se apropie de nivelul celor din Uniunea Europeană. Nu e puțin, cât se primește pentru vaca de lapte sau pentru taurina la îngrășat, de exemplu. Dar, trebuie să facă performanță, pentru că nu se știe, în viitor, cu cât ar mai putea veni statul să îi ajute. MM: ...mai ales după anul 2020!PD: Exact. Și atunci, să nu înghețe timpul. Să nu creadă că pot rămâne la nivelul de acum.   MM: Care este mesajul dumneavoastră pentru procesatori, fie că sunt firme românești, fie că sunt străine?PD: Să stea cu fața spre fermier și spre consumator. Să aibă aceeași grijă și față de fermier, și față de consumator, să le acorde tot respectul. Să înțeleagă că, da, el, procesatorul, este foarte important, este și el presat, dar nu este la fel de presat ca fermierul care lucrează în condiții mult mai nesigure. Procesatorul are materie primă din belșug, are multe opțiuni, deci, mai puțină grijă, nerămânându-i decât grijile producției, ale profitului și ale desfacerii. Pe când, pentru fermier, grijile sunt altele și mult mai mari.   MM: Care este mesajul dumneavoastră pentru retaileri?PD: Pe reteileri îi rog să își respecte furnizorii și consumatorii și să înțeleagă că politicile lor nu pot fi dezvoltate pe termen lung decât în relație directă cu fermierii și procesatorii din România. Conflictele nu aduc nimănui avantaje, să nu uite acest lucru!   MM: În 2017 marcăm zece ani de când suntem membri UE. Unde vedeți agro-industria României, peste alți zece ani?PD: Oho, mult, mult mai departe. România va deveni pe zi ce trece o forță în Uniunea Europeană. Simt lucrul acesta, simt din contactele cu străinii care vor să investească în România, având în vedere bogăția acestei țări. MM: Investiții făcute și în beneficiul lor dar și în beneficiul românilor și al României, nu-i așa!?PD: Bineînțeles, pentru că România nu poate fi desțelenită! România nu poate fi decât cultivată! MM: Vă mulțumim!NR: Vă reamintim că domnul Ministru Petre Daea a confirmat participarea la Conferința Internațională Meat & Milk 2017, Domnia Sa urmând să susțină o comunicare în Ședința Generală din ziua de 26 mai, după care va efectua o vizită la standurile firmelor care își vor expune produsele și serviciile în Secțiunea B2B-Expo.