De câte ori îi auzi vorbind despre necazuri, fermierii nu omit să alăture ideilor exprimate de multe ori cu dificultate și câteva vorbe dulci despre patriotism, țărișoară, Rrrrrrrromânia, propășire și alte de-astea, de zici că ori ești la teatru, ascultându-l pe Cațavencu, ori la vreo adunare electorală.

Nu, nici una nici alta. Mai nou, se plâng că e secetă și că producția de grâu va fi mică. Așa e, iar aici nu e nicio bucurie. Dar, dacă pe de o parte îți vine să le plângi de milă, pe de altă parte îți vine să-i ușui, auzindu-i cum, tot ei, spun că aproape tot grâul produs în anul acesta va pleca la export.

Și fostul ministru al Agriculturii afirma acest lucru, iar Euractiv îi susținea cu previziuni bine documentate afirmația: ”România va avea o producție mai mică de grâu dar exporturile vor fi mult mai mari”.

Însă, dacă băgăm de seamă mai bine la ce spun fermierii și la lacrimile lor ipocrite, care amintesc și de această dată de țărișoară, glie, neam, foamete, ei de fapt nu de asta sunt îngrijorați, ci de prăbușirea prețului la grâu, România oricum fiind și de această dată arătată cu degetul, pentru că practică dumping-ul în comerțul internațional.

Nici ciobanii nu sunt mai prejos. Nu îi interesează decât exportul ovinelor vii. Dacă le amintești că mult mai avantajos ar fi să investească în abatorizare și depozite de carcase congelate, ori te iau la mișto, ori te iau la goană, pentru că pur și simplu nu-i interesează.

Lor le ajunge cât iau pe oile behăitoare, nu pe carcase și, oricum, n-au niciun chef de investiții. Însă, nici ei nu omit să vorbească despre țară, popor, Rrrromânie, gura de rai, gura de plai.

Așadar, despre ce patriotism vorbim? Că vor să facă bani, foarte bine, e treaba lor, nimeni nu îi acuză pentru lucrul ăsta. Dar să ne mai lase în pace cu patriotismul de tarabă, că nu-i crede nimeni, nici pe ei, nici pe alții ca ei.