Noul guvern al României s-a instalat in conditiile unei crize economice declarate la nivel mondial. La palatul Victoria s-au luat deja masuri de contracarare a efectelor acestei crize: s-a redus iluminatul, proiectul de buget nu s-a mai tiparit pe hârtie, iar un deputat PDL vrea sa mareasca vacanta elevilor, pe motiv de economisire. Dincolo de aceste metode hilare, care ne amintesc de perioada comunista, România are nevoie de implementarea unui program clar care sa vina in sprijinul economiei nationale. Deocamdata insa, masurile românesti anticriza sunt in stadiul de proiect.

Aflat in „chinurile facerii", noul guvern nu a avut mult timp sa se gândeasca la prea multe masuri sectoriale anticriza. În ceea ce priveste domeniul auto, confruntat deja cu probleme mari, guvernantii au ajuns la concluzia ca ar trebui actionat rapid, solutia de moment fiind una deja utilizata: programul „Rabla", a inceput mai devreme in acest an, iar sumele care i-au fost alocate sunt mai mari. În schimb, pentru multe alte sectoare, masurile anticriza lipsesc cu desavârsire, guvernul lasând deocamdata fiecare companie, fie ea de stat sau privata, sa se descurce cu resursele proprii. E drept ca exista o serie de promisiuni - referitoare la plata mai rapida a datoriilor statului catre companii (subventii, rambursari de TVA etc.) sau la incercarea, in colaborare cu BNR, de a convinge sistemul financiar sa reia creditarea la parametrii de acum 6-12 luni - dar nu a fost depasita faza discutiilor. Dar faptul ca economia României este anticiclica in raport cu economiile tarilor dezvoltate - spre exemplu, in vreme ce in SUA si UE este o criza de supraproductie, in România criza este una de supraconsum (in sensul ca România consuma mai mult decât isi poate permite fara a afecta echilibrul economic) - va face ca gasirea unui mix de politici economice potrivite sa fie un act mult mai dificil pentru orice echipa de la Palatul Victoria si, in plus, nu este posibila copierea „litera cu litera" a masurilor anticriza din Occident. Economia insa a luat-o inaintea guvernantilor prin „aplicare propriilor masuri anticriza". Leul a cunoscut o depreciere de peste 17% in raport cu euro fata de sfârsitul semestrului 1 din 2008, facând importurile mai scumpe si exporturile mai avantajoase. La prima vedere, acest fapt ar trebui sa fie benefic pentru industria româneasca de prelucrare a carnii. Cum insa o mare parte din materia prima provine din import, zootehnia româneasca neputând oferi decât in mica masura carnea necesara procesatorilor, la preturi si standarde europene, inseamna ca, fie vom asista la o crestere a pretului produselor din carne, in perioada urmatoare, fie profitabilitatea sectorului va avea de suferit. Prima varianta este insa mai probabila, dupa cum arata si oficialii din sector: „Suntem dependenti de materiile prime din import, si, in conditiile in care leul se depreciaza in raport cu euro in acest ritm, pretul carnii va creste in 2009 cu 5 pâna la 25%. Astfel, in timp ce, pe piata europeana preturile vor ramâne neschimbate, in România, preturile din intreaga industrie alimentara se vor majora din cauza deprecierii monedei nationale. De asemenea, pretul la produsele finite din carne aduse in tara prin intermediul comertului intracomunitar se va majora cu acelasi procent cu care va creste moneda euro", explica presedintele Asociatiei Române a Carnii, Sorin Minea, la inceputul lunii ianuarie, intr-o declaratie data agentiei de presa NewsIn. O veste buna pentru consumatorul român de carne este aceea ca prognozele FAO indica pentru anul 2009 ca exista posibilitatea reducerii preturilor la carne, mai ales la cea de pasare si de porc, ajutata de scaderea pretului furajelor. Ca urmare, procesatorii nu vad o scadere a pietei de carne si produse din carne, deoarece multe companii vor produce si comercializa carnea si preparatele din carne la negru. "Vânzarile de carne nu vor scadea in 2009, insa, in conditiile unor impozite atât de mari, va disparea piata impozabila a carnii, toti marii producatori orientându-se catre productia la negru. Deja, unii dintre marii producatori din România au inceput sa-si vânda produsele la negru", a mai adaugat presedintele ARC, in cadrul aceleiasi luari de pozitie. Doua sunt in principal solutiile propuse de procesatorii de carne pentru contracararea eventualelor scaderi ale consumului de carne pe piata româneasca, in urmatoarea perioada, pentru aplicarea lor fiind, insa, necesara obtinerea colaborarii din partea autoritatilor. Prima, ceruta mai demult timp de catre industria de prelucrare a carnii, este reducerea TVA-ului la 9%, la alimente. „Luptam de ani de zile pentru ca România sa urmeze modelul european, aplicând alimentelor o cota redusa de TVA. Cu exceptia Bulgariei si a Danemarcei, toate statele membre practica un nivel scazut al TVA-ului la alimente. Este adevarat ca, fiind in Uniune, produsele straine vor acoperi imediat necesitatile pietei, dar, fie ele materii prime sau produse finite, sunt oricum mai scumpe din cauza transportului si a tentatiei de a exploata tensiunile din piata noastra. Aparentul câstig pentru populatie, reprezentat de importuri, este pentru producatorii români o lovitura suplimentara: nu numai ca au putin de vânzare, dar trebuie si sa vânda sub costuri. Acest faliment garantat al producatorilor nostri trebuie evitat prin interventia statului, iar reducerea TVA-ului permite ramânerea lor pe piata si scaderea partiala a pierderilor inerente. Reducerea TVA-ului are un alt efect nu mai putin important: restrângerea economiei subterane. Este un adevar elementar pe care il cunosc Guvernul, ministrul Economiei si Finantelor si ministrul Agriculturii. Nu putem fi de acord cu declaratia dlui Remes, potrivit careia patronatele si sindicatele trebuie sa reduca economia neagra. Nu avem atributii in acest sens, in schimb, au destule alte organe, iar rezultatele sunt nule. Este adevarat, noi am semnalat in repetate rânduri consecintele acestei plagi, cerând ca institutiile abilitate sa ia masuri. Ni s-a intâmplat de multe ori ca primii (si singurii) controlati sa fim noi, cei care reclamam. De aceea, cerem ca Guvernul sa aiba in vedere o masura logica, europeana, pe care o asteptam de mult timp: reducerea TVA-ului la alimente la 9%. Din aceasta masura, nu va pierde nimeni (in afara evazionistilor) si toti vor avea de câstigat: producatorii agroalimentari, populatia si chiar si bugetul statului.", se arata intr-un comunicat al ARC. O a doua masura anticriza tine de atitudinea consumatorului român. „Studiile ne arata ca România ar putea hrani 100 de milioane de oameni cu produse de calitate, la preturi accesibile, comparabile cu cele din Uniunea Europeana. Ce ne lipseste? Un minimum efort de sustinere a agriculturii si a industriei alimentare prin strategii coerente la nivel national venit din partea autoritatilor. Cum aceasta sustinere intârzie, noi, producatorii autohtoni, ne-am hotarât sa ne adresam celui mai important partener al nostru: Consumatorul Român. Asadar, peste 2 milioane de români lucreaza in industria alimentara si in agricultura din tara noastra. Aproximativ un sfert dintre familiile din tara noastra depind de veniturile produse de aceste sectoare. O dereglare acum a fluxului de productie survenita pe fondul unei eventuale recesiuni, ca urmare a crizei financiare mondiale, poate duce aceste industrii direct la faliment. Asta inseamna reducerea locurilor de munca, disparitia multor intreprinderi, scumpirea alimentelor pentru ca, in final, fiecare dintre noi o sa aiba de suferit. În alte tari, constientizarea relatiei dintre consumul de produse autohtone si bunastarea macroeconomica incepe inca de pe bancile scolii," se arata intr-un apel initiat de Asociatia Româna a Carnii (A.R.C.), Patronatul National al Viei si Vinului (P.N.V.V.), Asociatia Patronala Româna din Industria Laptelui (A.P.R.I.L.), Federatia Nationala a Sindicatelor din Agricultura (Agrostar) si Federatia Nationala a Sindicatelor din Industria Alimentara (Sindalimenta). Conceptul de a utiliza si de a consuma produse fabricate local este privit ca un mecanism nationalist de importanta majora in statele europene. De exemplu, in Elvetia exista un adevarat cult bine implementat in mentalitatea cumparatorilor pentru consumul marfurilor autohtone. Populatia stie ca orice produs national achizitionat asigura locuri de munca pentru tara respectiva si crestere economica, deci bunastare sociala. În America Latina, programele de promovare a produselor locale sunt la fel de ofensive pentru asigurarea veniturilor propriei tari. În Statele Unite, in Canada si in Franta, exista comunitati «fanatice» pentru acest tip de consum. Astfel, asa-numitii «locavori» nu concep sa consume alimente produse la mai multi kilometri decât o limita prestabilita si respectata cu strictete. Iesirea din criza economico-financiara care a afectat grav Coreea de Sud la sfârsitul anilor '90 ar fi fost de neimaginat fara solidaritatea neconditionata a coreenilor fata de producatorii interni. În 2007, un grup de asociatii profesionale de profil isi propunea initierea unei campanii de informare având ca scop stimularea consumului de produse românesti in vederea revigorarii industriei alimentare si incurajarea acesteia de a folosi materii prime produse de agricultura româneasca. Initiatorii erau: Asociatia Romana a Carnii (A.R.C.), Patronatul National al Viei si Vinului (P.N.V.V.), Asociatia Patronala Româna din Industria Laptelui (A.P.R.I.L.), Federatia Nationala a Sindicatelor din Agricultura (Agrostar) si Federatia Nationala a Sindicatelor din Industria Alimentara (Sindalimenta) . "În viziunea noastra, campania ar fi putut demara prin finantare proprie pentru ca, in 2008, actiunea sa primeasca sprijinul Guvernului constând intr-o cofinantare de la bugetul de stat. Agentia de strategii guvernamentale a considerat acest demers ca fiind inoportun… Grupul de initiativa si-a propus sa reia ideea campaniei pentru anul 2009. Va fi nevoie, insa, ca actualele declaratii ale liderilor politici sa se transforme in bani. Obiectivele campaniei vor fi: sustinerea agriculturii si industriei alimentare românesti, incurajarea folosirii materiilor prime din tara noastra, mentinerea in activitate a intreprinderilor si pastrarea locurilor de munca pentru românii care lucreaza in aceste ramuri", se arata in apelul mentionat. O alta problema cu care se confrunta si se vor confrunta intreprinderile din industria carnii (dar nu numai ele) este aceea a finantarii activitatii si mai ales a investitiilor. În conditiile in care bancile manifesta o reticenta destul de mare in a acorda credite si linii de finantare, va fi destul de dificil pentru multe dintre acestea sa gaseasca resurse cu care sa-si sustina activitatea, mai ales daca nu dispun de sumele necesare acestui scop si daca sunt nevoite sa faca investitii pentru a se alinia standardelor europene. De asemenea, unele dintre masurile pe care autoritatile ar putea sa le adopte pentru atenuarea impactului crizei financiare asupra firmelor românesti este plata TVA la incasarea facturii, nu la emiterea acesteia, neimpozitarea indemnizatiilor de somaj tehnic acordate de catre intreprinderi salariatilor, precum si oferirea unei compensatii banesti cuprinse intre 1.000 si 1.500 de euro, masuri cerute de Asociatia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), dupa cum arata secretarul general al AOAR, Cristian Pârvan. Guvernul ar trebui sa aiba in vedere si eforturile si masurile Comisiei Europene de imbunatatire a functionarii lantului alimentar european. Conform unui comunicat al Comisiei Europene, aceasta doreste sa revizuiasca reglementarile potential-restrictive la nivel national sau/si european, reglementari care restrâng capacitatea existentei unei competitivitati care sa se reflecte in preturi. Platile intârziate din partea retailerilor sau taxele excesive cerute producatorilor pentru oferte promotionale trebuie si ele revizuite, iar consumatorilor trebuie sa li se ofere posibilitati mai mari de a compara preturile. În plus, toate aceste masuri nu trebuie sa inrautateasca conditiile competitiei la nivel local, in detrimentul consumatorilor si al afacerilor. ªi in România astfel de masuri ar fi necesare, mai ales ca de multe ori, autoritatile de reglementare in domeniu, din dorinta alinierii legislatiei românesti la cea din UE se dovedesc "mai catolice decât Papa". Un exemplu concludent este cerinta legata de existenta licentelor de fabricatie, document care nu mai este cerut in nicio tara din Europa. Conform editiei din 2008 a buletinului Eurostat „Hrana: De la ferma la furculita-statistici", care cuprinde date din perioada 2005-2007, la nivelul UE, sectorul "carne si produse din carne" este cel mai important (exceptând "alte produse alimentare”): 45 de mii de unitati (14,5% din total industrie alimentara), 1 milion de angajati (22%) si o cifra de afaceri de 175 miliarde de euro (20,6%). În 2005, România avea 1.038 unitati de producere, procesare si conservare carne (2,3% din cele 45.000 unitati existente in UE), cât Marea Britanie (1.009), fata de 599 Bulgaria, 619 Ungaria, 3.597 Polonia, 3.854 Italia, 4.298 Spania, 11.216 Franta si 12.615 Germania. În 2005, unitatile din industria alimentara din România realizau urmatoarele valori ale cifrei de afaceri (milioane €): carne si produse din carne 1.463 (0,8% din total sector UE), fructe si legume 224 (0,4%), uleiuri si grasimi 414 (1,1%), lactate 628 (0,5%), alte produse alimentare 2 029 (0,9%), bauturi 1 842 (1,4%). Per total industrie alimentara, România avea 10.820 de unitati (fara cele "la negru", care, in industria carnii, au o pondere de circa 30-40%), cu 203.000 de salariati si o cifra de afaceri de 7,1 miliarde €. Spre comparatie, Ungaria avea doar 6.766 de unitati si 122.000 de salariati, realizând insa 9,7 miliarde €, iar Polonia 17.000 de unitati cu 439.000 de salariati, realizând 34 de miliarde €. Cifra de afaceri raportata la numarul salariatilor este 35.000 € la noi si de 80.000 € si de 77.000 € la unguri, respectiv polonezi.