Pe Maria Verdeși am cunoscut-o acum vreo 9 ani, la margine de Galați. Mă aștepta să dialogăm pentru a face un reportaj despre Zimbria, o firmă care de abia începuse să se ițească pe piață și să își facă un nume. Nu era mult de când se întorsese din Italia, acolo unde învățase mai bine rosturile lumii și, mai ales, rosturile unei afaceri, dar și locul în care îl cunoscuse pe soțul său, domnul Marius Verdeși.

Îmi amintesc că primul drum din acea întâlnire a fost la ferma familiei, acolo a dorit să mă ducă. Iar, acolo, am văzut și m-am convins că materia primă din care sunt făcut produsele cu marca Zimbria provin chiar de pe acel pământ, de la acele animale, de pe acele dealuri molcome și de sub acel soare. Lucrurile astea adunate, vedeam bine, păstrau în ele rădăcina unui loc: câmpia Moldovei de Jos, Moldovă care dă savoarea inconfundabilă a produselor meșterite, la acea vreme, într-un atetlier manufacturier aproape minuscul, din Galați.

Dintre toate, însă, din acea întâlnire mi-a rămas dragostea și respectul cu care doamna Maria Verdeși mi-a vorbit despre tatăl său, despre mama sa, despre cei de dinaintea sa, despre cât au suferit în timpul comunismului și despre lacrimile vărsate la vremea colectivizării, oameni care, de generații au crescut animale, păstrând totodată ca într-o arhivă vie rețete străbune, puse în fapt de către Maria și Marius Verdeși, acum, aidoma ori reinterpretate, pentru a fi apreciate la cel mai înalt nivel, pe orice meridian al lumii.

Și așa, încă de atunci, mi-am dat seama că nu dorința de a fi ”liberă” și de a fi ”antreprenor”, așa cum veți citi mai jos, și nici măcar pasiunea pe care o invocă în mod repetat, reprezintă rațiunea de a fi a doamnei Verdeși, ci dragostea pentru trecutul care definește niște oameni liberi, mândri și muncitori, dar și viitorul pe care, împreună cu domnul Marius Verdeși, îl clădește nu doar pentru familie, ci, aproape fără să își dea seama, pentru o parte a istoriei gastronomiei românești.

Visam să fiu liberă

Meat.Milk: Ce visați să vă faceți când veți fi mare?

Maria Verdeși: Hmmm! Hai că m-ai luat prin surprindere cu această întrebare, au trecut atâtea ierni de nici nu mai știu. Glumeam, parcă ieri eram acolo și mă uitam la cer, visam să fiu liberă, independentă, să explorez și să vizitez locuri de care nu s-a mai auzit. Vezi tu, eram și sunt ambițioasă, și cred că am reușit să îndeplinesc o mare parte din acel “vis”. Am explorat gusturi noi, am ”vizitat” cu papilele gustative arome nemaîntâlnite.

MM: De ce anume are nevoie lumea, mai mult sau mai puțin?

MV:Pasiune, înțelegere și toleranță. Dacă ne-am da cu toții mai mult interesul să ne facem treaba cât mai bine și cât mai corect ar fi o lume mai bună. Dacă nu ne-am uita atât de des peste gard, la ce face capra vecinului și am încerca să facem din grădina noastră o grădină cât mai frumoasă, am avea o lume plină de flori și nu de critici.

MM: Când ai construit prima ta afacere? De unde au venit bani?

MV: Din muncă! Am pornit cu puțin, am pornit cu un...vis...o viziune. Pasiunea și implicarea aduce după sine rezultate. Știu sigur că m-am luptat, dar acum când mă uit în spate pare că rezultatul nu putea fi altul, a venit natural.

MM: Ce au spus părinții dumneavoastră atunci când le-ați împărtășit ideea de a deveni antreprenor?

MV: S-au bucurat; fata lor să fie independentă?, stăpână pe propriul destin? ,să-și câștige existența singură? Nu aveau cum să nu se bucure! Desigur, termenul este și rămâne încă ușor străin generației dinaintea noastră, dar mă pot mândri cu o familie progresistă care mi-a dat curajul să urmez orice cale mi-aș alege.

Educația antreprenorială e vitală

MM: Ce înseamnă educația antreprenorială pentru dumneavoastră? Cât de mult contează educația antreprenorială și networkingul în dezvoltarea unei afaceri?

MV: Este vitală, până și pentru cei care nu își fac propria afacere. Îți dai seama ce s-ar întâmpla cu România dacă fiecare funcționar de la stat și-ar da interesul pentru organizația din care face parte, de parcă ar fi a sa? 

Păi am fi prima putere în lume!Cred că educația antreprenorială și financiară este vitală pentru noua generație, pentru modul de operare, pentru conduita profesională. Dacă vrei să fi antreprenor, ulterior, poți face asta. Daca nu, poti fi...intraprenor și să îți dai interesul pentru ceea ce faci și să întelegi consecințele fiecărei decizii pe care o iei.

MM: În ce punct al vieții ați învățat despre domeniul în care profesați? Ce anume v-a ,,chemat” spre acesta?

MV: Cred că ceea ce fac acum mi-a fost destinat, cumva toate drumurile duc spre Roma, așa, pe mine, toate deciziile m-au dus spre Zimbria și probabil mai departe spre altceva. Vom afla când ne uităm în spate, nu-i așa?  Dar, ca să răspund mai direct, am pornit de jos și când mi-am dat seama că îmi place, am urmărit să fac o carieră în domeniul hospitalier. Apoi, încet, încet am dezvoltat Zimbria alături de soțul meu.

Nu cred în sfaturi!

MM: Care a fost primul sfat pe care l-ai aplicat în businessul tău? Ai simțit vreodată nevoia de a avea un mentor? Care sunt valorile businessului tău?

MV: Nu cred în sfaturi, exact ca și la copii, trebuie să faci ceea ce crezi, ce-ți spune instinctul. Am fost independentă și am acționat în consecință. Am și greșit, dar am învățat și am facut-o pe barba mea, învățând de la o decizie la alta. Zimbria este un brand pentru oameni, dedicat calității și fidel principiilor sale. Orizonturile sunt multiple și credem că aceste valori trebuie, acum mai mult ca oricând, să fie duse mai departe

MM: Ce faceți atunci când aveți nevoie de inspirație sau vreți să ieșiți din rutina creativă?

MV: Stau cu familia, îmi privesc copiii și găsesc instant inspirație și mai ales Motivație

MM: Ce nu ați face, indiferent de câștig?

MV: Fără compromisuri, fără ocolișuri. Drumul a fost lung, a fost greu, dar uitându-ne în spate a meritat fiecare noapte pierdută mutând produsele mai în față sau mai în spate în vitrină. După atâția ani…și noi tot căutăm perfecțiunea. Munca te înnobilează, nu aș da munca pe o cale mai scurtă, niciodată.

MM: Care este cel mai mare sacrificiu pe care l-ați făcut?

MV: Păi, cred că am răspuns mai sus, pasiunea și implicarea presupun o serie de sacrificii care sunt greu de verbalizat aici, dar care pot fi subânțelese din tot ce răspund. Ani de sacrificii, dar a meritat și parcă nu le mai dai aceeași denumire. În schimb, le-aș numi ”investiție”, vin cu un cost, dar au meritat.

MM: Care este obiectul sau obiceiul dumneavoastră preferat din spațiul personal de lucru?

MV: Cafeaua, nu-mi lua espresso-ul că fac urât! Nu mă grăbesc, iau lucrurile pe rând, stau de vorbă cu fiecare și între timp, îmi beau cafeaua, mișcând Zimbria în față

MM: Ce reprezintă succesul pentru dumneavoastră și cum l-ați defini?

MV: Dacă faci ce îți place și te simți împlinit, ești un om de succes. Dacă pe deasupra ai și un ban în buzunar să poți să îți împlinești una, două pofte, acelea sunt bonusuri.

MM: V-a fost frică vreodată? Care este cea mai mare frică a dumneaoastră?

MV: În fiecare zi, că nu știu, că aș putea să știu, că de ce nu știu mai repede ș.a.m.d, dar mă ajută să înțeleg că lumea are probleme mult mai mari și dacă încerc să rezolv o parte din ele nu mai am timp de astfel de banalități.

Atât timp cât am o familie minunată, nu pot fi săracă

MM: Ați atins vreodată fundul sacului? Ce înseamnă să fii sărac?

MV: Financiar vorbind, ne-am lovit de multe ori de probleme. Dar sărac, niciodată, pentru că oricâți bani aș avea în buzunar, sau nu, rămân cu o Familie minunată, completă, iubitoare. Iar asta mă face cel mai bogat om din lume.

MM: Care a fost cea mai mare provocare? Provocările profesionale vă țin noaptea trează?

MV: De la fluctuații în vânzări până la probleme logistice: transport marfă, transport comenzi și altele dar, de departe, cea mai grea provocare mi s-a părut a fi psihicul uman. Am devenit psihologi, am încercat să fim suport pentru toți care ne înconjoară.

MM: Ce înseamnă să înveți din greșeli?

MV: Totul, doar așa evoluezi. Accept, învăț, merg mai departe. Fără critică, fără vină.

MM: Cum depășiți momentele de îndoială sau incertitudine? Cum vă remontați?

MV: Nu mă gândesc la mine, mă gândesc la Familie, la oamenii noștri, la clienți. Încerc să fimun adevărat suport pentru clienții, angajații și partenerii noștri. O stâncă în mijlocul valurilor, un sprijin de neclintit pentru oricine apelează la mine. Și așa îmi trece îndoiala.

MM: Care este motto-ul dumneavoastră în viață? Ce vă motivează să fiți așa cum sunteți și să faceți ceea ce iubiți mai mult?

MV: Pasiune! Fac totul cu pasiune, sau mai bine nu mă apuc de acel lucru. Atât de simplu.

Zimbria, o marcă dedicată Calității

MM: Care este cea mai mare reușită a dumneavoastră, un proiect de care sunteți mândră și care are legătura cu experiența dumneavoastră profesională?

MV: Zimbria, desigur! Zimbria a fost și va rămâne un brand pentru oameni, dedicat calității și fidel principiilor sale. A fost greu să-l construim, foarte greu, dar acum mă uit cu mândrie în spate – la toate provocările peste care am trecut. Orizonturile sunt multiple și credem că aceste valori trebuie, acum mai mult ca oricând, să fie duse mai departe.

MM: Ce trebuie pentru a deveni un antreprenor de succes?

MV: Răspunsul acesta este simplu: Voință, Pasiune și mai ales să-ți dai interesul pentru tot ce faci. Atât! Și rezultatele vin apoi de la sine.

MM: Ce faceți ca fiecare dimineață să fie mai bună ca cea de ieri?

MV: Încerc să-mi ascult Familia. Atât, apoi pornesc la Drum.

MM: Ce faceți când ajungeți acasă după o zi lungă de muncă?

MV: La fel, mă concentrez pe ei, pe cei ai familiei. Mă uit la ei și adorm în liniște

MM: Care este lecția vieții pe care v-ați asumat-o? Ce decizie ați luat cu sufletul și nu cu mintea?

MV: Să pornesc Zimbria, clar nu aveam rezursele atunci să facem tot ceea ce acum pare că a venit natural. Iar o asemenea decizie nu se poate lua decât cu inima, dar și o mică  doză de nebunie

MM: Care ar fi sfatul pe care l-ați da cuiva aflat la început de drum?

MV: Pasiune, pasiune, pasiune! Implicare, implicare, implicare! Succes!

MM: Vă mulțumim. La rându-ne, vă urăm și noi mult succes și, desigur, La Mulți Ani!