Gestionarea adecvată a carcaselor de animale decedate în fermă are implicații în managementul nutrienților, șeptel și a efectivului de sănătate, precum și asupra aspectelor de sănătate publică. De aceea, este imperios necesar ca fermierii să fie familiarizați cu cele mai bune principii și practici de management, pentru tratarea animalelor moarte. Acestea pot fi dictate de legile europene sau naționale. Dar, indiferent de reglementări, există câteva principii de bază, enumerate de Thomas Bass și Joshua Payne într-un studiu publicat în Pig Farm Magazine.Prevenirea răspândirii bolilor infecțioase   Eliminarea adecvată a mortalității previne răspândirea bolilor infecțioase, contagioase și transmisibile și protejează aerul, calitatea apei și a solului. Există probleme juridice și cerințe legate de gestionarea nutrienților și autorizarea operațiunilor de hrănire a animalelor. În planul de gestionare a nutrienților, eliminarea mortalități operaționale de rutină și cea accidentală, de mari dimensiuni, (atunci când un număr mare de animale mor dintr-o dată din cauza fenomenelor meteorologice, defecțiuni ale echipamentelor sau din alte motive), cauzele mortalității trebuie să fie definite.   Debarasarea de animalele decedate prin arderea pe ruguri deschise este total interzisă. Emisiile de aer sunt necontrolate. Arderea trebuie utilizată numai în situații de urgență, cu permisiunea unui organism de reglementare. Incinerarea este o metodă sigură de gestionare a carcaselor, din punctul de vedere al biosecurității, ea fiind diferită de ardere, întreaga carcasă fieind rapid și complet consumată de foc și căldură. Această practică trebuie să fie efectuată numai într-un loc omologat.   Îngroparea carcaselor, interzisă   Îngroparea cadavrelor este o practică nepermisă dar, din păcate, încă folosită, în unele gospodării individuale. Oricum, cele mai multe state au reglementări stricte referitoare la localizarea locurilor de înmormântare, distanța față de cursurile de apă, adâncimea apelor subterane, etc. În cazul în care se utilizează proceduri adecvate, îngroparea sigură. Cu toate acestea, proprietarul terenului ar trebui să fie conștient de faptul că anumite porțiuni ale carcaselor pot persista ani de zile, într-un mediu anaerob. În cadrul proiectelor de construcție pe foste ferme de păsări de curte, au fost descoperite gropi funerare vechi, care conțineau păsări intacte. Zonele înalte cu surse de apă și solurile nisipoase nu permit îngroparea, fără a pune în pericol apa freatică. Gropile de înmormântare sunt considerate gropi comune și, dacă nu sunt gestionate în mod corespunzător, pot prezenta riscuri suplimentare pentru răspândirea bolilorlor și contaminarea mediului înconjurător.   Aruncarea la gunoi a carcaselor într-o zonă autorizată este considerată ca fiind metodă de înmormântare. Cu toate acestea, legalitatea acesteia se va baza pe clasificarea zonei și a instalației, reglementările locale și politica europeană. Chiar dacă depozitul de deșeuri este clasificat pentru a accepta carcasele, conducerea trebuie să acorde permisiunea. Se recomandă un acord scris, în cazul în care această metodă este de a fi utilizată cu regularitate. Chiar dacă se acordă permisiunea, dezavantajele pot include suplimentarea taxelor de mortalitate, de transport și basculare, și de bio-securitate.   Managementul mortalității în situații de catastrofăAceste evenimente pot rezulta dintr-o varietate de cauze. Exemplele includ catastrofe naturale, defectarea sistemului de ventilație a grajdurilor, un focar de boală a animalelor, atacuri agro-teroriste etc.. Toate evenimentele catastrofice ar trebui să fie raportate autorităților. În cazul unui eveniment de mortalitate catastrofală determinat de existența unui focar de boală, relgementările de biosecuritate pot dicta modul de transport și de eliminare a cadavrelor. La un nivel minim, un plan de mortalitate catastrofală pentru o fermă individuală ar trebui să identifice tehnicile de management aprobat.