Acum, când ne mai despart doar 75 de zile până la măreața zi de 23 August, întreaga țară e în sărbătoare. Aleșii neamului, reprezentanți ai oamenilor muncii de la orașe și sate, într-un glas și plini de elan patriotic, au votat ca în magazinele patriei să fie pe rafturi mâncare românească, tovarăși!, în proporție de 51 %. Ba, mai mult decât atât, tovarășul deputat Marin Anton, de la înalta tribună a Marii Adunări Naționale, a declamat: ”Produsele românești vor fi cu 20 % mai ieftine!” Să ne trăiți, tovarășe Anton, să ne mai chemați când aveți cuvântări, ca să vă mai aplaudăm o dată!   Acum, iată: Era necesară o astfel de lege? Probabil că da. Dar nu în felul ăsta. Că, puterea de negociere a marilor lanțuri de magazine este excesivă, autoritară și discriminatorie, este o realitate. Dar, cine e de vină? Sunt comercianții de vină? Nu, absolut deloc. La fel ca furnizorii lor, sunt oameni de afaceri care urmăresc să obțină cel mai mare profit. Și, atunci, cine e de vină? Eu spun că vinovați sunt în primul rând fermierii și industriașii români din domeniu, care, în atâția ani de zile nu au fost în stare să devină competitivi, pentru a-i determina pe retaileri să nu mai aducă mâncare de la mama dracului, ci aproape de bătătura lor.   Apoi: Se spune în lege că aprovizionarea se va face ”pe lanțul scurt”. Ei, lasă-mă! Cum definim lanțul ăsta scurt? Ca formă de aprovizionare, prin eliminarea intermediarilor? Fie. Dar, dacă un magazin de la Giurgiu aduce ”pe lanțul scurt” brânză din cauciuc, de la bulgari, s-a întrebat vreunul dintre ăia care, ieri, în Camera Deputaților, au ridicat mâna a aprobare? Dar, dacă altul, care are magazin la Oradea, aduce, tot pe lanțul fără zale, sticle de lampă comestibile, din Ungaria, îl poate acuza cineva? Nu.   În plus, numitul Anton, amintit mai sus, spune că mâncarea românească va fi mai ieftină cu 20 %. S-o creadă el! De fapt, nici el nu crede, e doar un patriotard de duzină, mânat de elanul electoral al anului. Ba, chiar, aș spune că s-ar putea să fie la fel de scumpă, sau chiar mai scumpă, din două cauze: 1-Lumea va da buluc la rafturile cu 49 %, de-alea străine și ieftine, și, 2-Chiar dacă retailerii vor fi forțați să accepte o mai mare cantitate de produse alimentare autohtone, știți cum e românul, calic. Și, ca să argumentez, povestesc ce a pățit soția mea, astă-iarnă: Plecată la Matache, să cumpere cartofi, a văzut că tarabagiul dublase prețul. Când a întrebat ”De ce?”, i s-a răspus cu toată seriozitatea: ”Păi, n-ați văzut, doamnă, ce au pățit săracii copiii, ăia, în Colectiv!?” De unde trag concluzia că românul speculează orice, doar ca să mărească prețurile!   Dar, până la urmă, ce înseamnă ”mâncare românească”? Aia făcută la fabrica unui român, sau aia făcută în România? La întrebarea asta, cine răspunde? Lanțul scurt!?   Însă, și retailerii sunt naivi. Chiar aseară, fusei la o sindrofie, iar reprezentantul unui mare lanț de magazine mi-a spus: ”Mergem la Iohanis”. ”Și!?”- i-am replicat domnului pe care îl respect în mod deosebit și pe care, profesional vorbind, îl consider a-mi fi amic. Chiar dacă Mutul de la Cotroceni ar vrea să schimbe ceva, tot aia e, pentru că, reîntoarsă la Parlament, legea poate fi păstrată în forma actuală, iar, mai apoi, n-are ce face, trebuie să o promulge. ”Păi, poate vom negocia cu alți parlamentari”, a venit răspunsul. În gândul meu: ”Canci!” În primul rând, sunt termene clare pe traseul Președinție-Parlament-Promulgare.   Apoi, domnul și domnii în cauză, care vor să meargă în Dealul Cotrocenilor, uită un lucru: Pe parlamentari îi doare undeva de români! Ei vor legea asta ÎNAINTE de campania electorală, doar pentru ca, la ”generalele” din noiembrie, să spună prostimii: ”Vedeți că ne gândim la voi?” După care, definindu-și la modul sublim ipocrizia, să plece în vacanța de iarnă, în mod patriotic, în Dubai sau în Insule, luați de acasă de șofer în mașina 4 X 4, de preferință, cu marcă de manelist, dar asta numai după ce și-au luat micul dejun la care au mâncat produse ”gourmet”, cumpărate de la magazinul ăla mic, cu finețuri străine, din Băneasa!   Mai e ceva. Odată cu votarea legii, mulți au început să strige: ”Vor hipermarket-urile să plece? Să se ducă, învârtindu-se!” Mai abitir decât toți, e unul care e vocal cât încape, la televizor și pe stradă, în fața procurorilor tace ca un mielușel, neștiind ce să zică, iar în fața prietenilor lăcrimează baritonal, mai ceva ca David Ohanesian în ”Oedip”, dar nu cântând aria ”Deschideți porțile”, ci, ”Ajută-mă, nene, să scap!” Mă rog. Însă, ar fi bine ca hipermarket-urile străine să plece? Păi, gândiți-vă că 74 % dintre lactate se vând în acele magazine! Apoi, e vorba de investiții, de taxe (că nu se colectează toate, asta e vina autorităților, nu a lor!), de locuri de muncă, de atâtea și atâtea alte lucruri bune și, de ce nu am spune, și de prețuri convenabile LA ORICE, pentru că retail nu înseamnă doar brânză și salam, mai înseamnă și haine, și detergenți, și televizoare, și mobilă, și laptop-uri și tot ce vreți. Așadar, naționaliști de tarabă, ce sunteți, mai vreți să plece ăștia?   Eu spun să nu plece. Să-și mai lase din ifose, să se adapteze, să înțeleagă că fără români nu se poate, că doar aici își fac afacerile. Cât despre lege, cum am spus în titlu, e o prostie maaaare, cât Palatul Parlamentului!