În România, o afacere care se dovedeşte profitabilă, a fost foarte puţin dezvoltată: cea a fermelor de animale de blană! Asta nu a însemnat că olandezii, mari crescători de animale de blană, nu au “mirosit” această oportunitate, începând deja să îşi mute afacerile de acest gen în România, pentru a nu fi în permanență sub ochii atenți ai apărătorilor drepturilor animalelor!

Piață mare, concurență micăO bună dovadă că această afacere ar putea lua un avânt promiţător în ţara noastră este şi faptul că, în momentul de faţă, concurenţa este mică. La nivelul întregii ţări, există doar 10 ferme de animale de blană autorizate de Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară (ANSVSA), potrivit ultimelor date făcute publice, la sfârşitul anului 2013. În aceste ferme, situate în 8 judeţe, erau înregistrate 16.141 de animale, după cum urmează: şinşile (5.417), vulpi albastre (10.049), nurci (140), dihori (364), vulpi argintii (88) şi vulpi polare (83).După înăsprirea legislaţiei europene în privinţa exploatării nurcilor şi tendinţa de a se interzice, până în 2024, existenţa acestor ferme, europenii şi-au îndreptat ochii spre România, pentru o dezvoltare pe termen a acestor afaceri cu …blănuri de lux. Reamintim că, la nivel mondial, Olanda deţinea 9% din producţia mondială anuală de blană de nurcă, în timp ce Danemarca şi China deţin supremaţia şi concetrează, împreună, peste jumătate din efectivul de nurci crescute în ferme. La nivel mondial, afacerile cu blanuri au fost apreciate la 14 miliarde de dolari în 2013, iar tendinţa este de creştere fulminantă, mai ales după depăşirea crizei economice din 2009.Nivelul investiției   Investiţia într-o astfel de fermă se recuperează destul de repede, în funcţie de numărul de nurci existent. Socoteala este clară: o haină din blană de nurcă costă chiar şi 15.000 euro, iar pentru confecţionarea acestora se folosesc aprox. 60 de animale! Deci, preţul unei nurci cu blană de calitate, fără defecte, ajunge si la 250 euro bucata. Nurca este un animal sălbatic aparţinând familiei Mustelidae, care este crescut în captivitate, în special pentru producţia de blănuri. Primii pui de nurcă născuţi în captivitate au fost obţinuţi în 1936, în Statele Unite. În libertate, se întâlnesc două subspecii de nurcă: - nurca americană (Mustela vison) sau vizonul; - nurca europeană (Mustela lutreola). În captivitate se creşte, în special, nurca americană. Extinderea creşterii nurcilor se datorează adaptabilităţii animalelor la condiţiile de mediu oferite de crescător şi calităţilor deosebite ale blănurilor.   27 de varietăţi de culoare!   Blana nurcilor este deasă, lucioasă, uşor aspră. În urma creşterii în captivitate, din nurca sălbatică, aceea care are culoarea maro închis, au apărut în mod spontan mai multe mutaţii care s-au stabilizat ca varietăţi de culoare. În prezent, se cunosc 27 varietăţi, dintre care 19 sunt determinate de gene recesive şi 8 de gene dominante. Astăzi, se întâlneşte o gamă largă de culori, ca: negru, maro, gri, albastru, violet, alb. Blana este mai închisă în partea dorsală a corpului, mai ales pe ceafă şi către membrele din spate. Faţa ventrală a corpului are o nuanţă mai deschisa, sur-cafenie. Pe gât, caracteristic, se poate sesiza o pată mică, galbenă sau albicioasă. Lungimea corpului variază între 28-45 cm, iar cea a cozii este de 11-18 cm. Masa corporală este de 1-5 kg la mascul şi de 0,5-1 kg la femelă. Nurcile sunt mamifere carnivore semiacvatice. Nurcile sunt animale extrem de sensibile la stres, femelele putând avorta spontan, în aceste circumstanţe. Nurca duce o viaţă monogamă, săpandu-si galerii pe malul apelor. Înoată şi se scufundă bine. Este un vânător crunt, chiar dacă agresorul este mai puternic. Nurcile crescute în captivitate, în crescătorii, trebuie să beneficieze de anumite condiţii de viaţă. Toată crescătoria trebuie să fie betonată şi prevăzută cu un sistem de canalizare. Cuştile individuale montate pe un cadru metalic, fiecare la un metru înălţime de la platforma de beton sunt acoperite cu o copertină. Cuştile prezintă o dimensiune standard (Lxlxh = 100x36x31 cm). La unul dintre capetele cuştii se amenajează un cuib ce comunică cu padocul, printr-un orificiu circular. Cuştile sunt formate din plasă de sarmă. În partea opusă cuibului este prezentă o adăpătoare din aluminiu, pentru consum. Întreaga crescătorie este împrejmuită de un gard din plasă, cu o înălţime de 2 metri, 30 de centimetri intrând în beton.   Nurcile, preponderent carnivoreAlimentaţia nurcilor este alcătuită în proporţie de 60-80% din furaje de origine animală şi restul din furaje de origine vegetală. Furajele de origine animală sunt reprezentate de confiscate de abator, organe (de ovine şi taurine), peşte, lapte şi derivaţi din lapte, ouă, pui în vârstă de o zi, confiscate de păsări, de la abator. Acest sortiment se toacă mărunt (circa 5 mm). Furajele de origine vegetală sunt reprezentate de pâine neagră (bogată în complex B), roşii, cartofi fierţi, frunze de salată, de spanac, tocate mărunt (circa 1 mm). În hrana nurcilor se vor introduce, de asemenea, minerale, sare fosfocalcică şi cărbune de lemn. Toate aceste alimente se amestecă în malaxoare speciale şi se administrează circa 300 g/zi/nurcă adultă. Hrana nu se pregăteşte decât pentru ziua respectivă. În timpul sezonului rece, hrana se administrează în timpul prânzului, iar în sezonul cald, la sfârşitul zilei.Nurcile se reproduc o singură dată pe an, între 5-25 martie. Gestaţia durează între 38-78 de zile, cu o medie de 52 de zile. Fătarea se desfăşoară eutocic (fără probleme), în cuibul de fătare, femela dând naştere, în medie, la 4-6 pui (cu o lungime de 5-7 cm şi o greutate de circa 7-9 grame). Puii prezintă canalul auditiv înfundat, sunt lipsiţi de păr, iar ochii sunt lipiţi, deschizându-se în jurul vârstei de 30 de zile. La 50 de zile, părul de vară este complet dezvoltat.

”Defectele” de culoare, avantaje economice

  Majoritatea variaţiilor de culoare ale blănii prezintă unul sau mai multe defecte, în comparaţie cu tipul sălbatic. Aceste defecte au apărut ca o consecinţă a efectelor pleiotropice a genelor mutante, încât bolile ereditare sunt foarte frecvente la această specie. Astfel, nurca Aleutina, care are culoarea albastră-violet, prezintă o debilitate constituţională şi o sensibilitate crescută la boli. Nurca mutantă Pastel Royal prezintă o anomalie congenitală a gâtului numită torticolis. Nurcile albe Hedlund sunt caracterizate printr-o predispoziţie crescută la surditate, iar majoritatea masculilor prezintă azospermie (sunt sterili). Însă, ”defectele” de culoare pot însemna un avantaj economic, fermierul având posibilitatea etalării unei oferte diversificate. Nurcile americane (Mustela vison) sunt ţinute în cuşti mici, confecţionate din sârmă, care stau suspendate. Potrivit cerinţelor europene, o cuşcă ar trebui să aibă 70 cm în lungime, 30 cm lăţime şi 45 cm înălţime. În cuşcă ar trebui amplasată o cutie cu pereţi solizi, în care animalul să se poată refugia. În realitate, cuştile folosite în fermele din Europa măsoară circa 25 cm2 (mai mici decât o foaie A4) şi nu conţin nici o îmbunătăţire pentru confortul animalului. În America de Nord, cuştile sunt şi mai mici. Nurcile, care sunt animale căţărătoare, sunt ţinute în cuşti de 12 cm2, cu înălţimea de minimum 32 cm. Prin comparaţie, habitatul natural al unei nurci se situează între 0,5 şi 6 kilometri. Condiţiile de fermă le limitează enorm mobilitatea, dar şi accesul la apă, pentru înot. Acoperişul metalic le protejează de ploaie, însă nu şi de căldura soarelui. În toate sistemele de creştere, excrementele şi urina cad direct pe podeaua fermei.