Conform datelor Organizatiei pentru Agricultura si Alimentatie a Natiunilor Unite (FAO), pretul carnii a urcat usor in luna martie 2012, comparativ cu lunile anterioare. Indicele FAO al pretului carnii a ajuns la 178 de puncte, usoara crestere lunara fiind alimentata de marirea pretului la carnea de vita, valoare care ar putea fi la cel mai inalt nivel din toate timpurile. Pretul carnii de porc si de oaie s-a modificat foarte putin in luna martie comparativ cu luna februarie, iar cel al carnii de pui a fost in usoara scadere pe fondul micsorarii cererii de import si al cantitatilor mari disponibile pentru export. In medie, pretul carnii inregistrat in primul trimestru din 2012 a fost cu 3,5% mai ridicat, comparativ cu primul trimestru din 2011.

Oferta, in scadere, pune presiune pe pret la carnea de vita Pe piata Uniunii Europene (al treilea mare producator de carne al lumii), in primele doua luni din 2012, marirea pretului la carnea de vita a fost una abrupta – de circa 20%, pana la un nivel de 3,92 euro/kilogram ($2,34/lb.). Conform unui raport al Rabobank International, citat de Bloomberg, aceasta crestere ar putea fi insa urmata in lunile care vor veni de o scadere la fel de abrupta, ca urmare a unei situatii conjuncturale, respectiv posibile masuri de interzicere a importului de carne de vita din UE de catre Rusia si alte state, ca urmare a epidemiei cauzate de virusul Schmallendberg. Totusi, pentru intregul an 2012, specialistii prognozeaza ca pretul carnii de vita la nivel mondial va ramane unul ridicat si ca nu exista posibilitatea scaderii acestuia. Astfel, un raport al Departamentului pentru Agricultura din SUA arata ca prognozata scadere a productiei de carne de vita va pune in continuare presiune pe cresterea preturilor. Amplitudinea acestei cresteri va fi, insa, data de combinarea mai multor factori dintre care cei mai importanti sunt refacerea economiilor lumii, precum si evolutia pretului la carnea de porc si de pui. In aceeasi termeni, se exprima si un raport recent al Comisiei Europene, care arata ca scaderea productiei interne a UE de carne de vita va avea ca efect mentinerea pretului ridicat la acest produs, in conditiile in care si cantitatile de carne din import, in special din America de Sud nu vor avea o foarte mare marja de crestere, ca urmare a maririi consumului intern in Argentina, Brazilia si Uruguay, dar si a scaderii efectivelor de bovine din Argentina ca efect al celor trei ani consecutivi de seceta. Situatie stabila la carnea de porc Prognozele cu privire la pretul carnii de porc la nivel mondial indica faptul ca acesta nu se va modifica prea mult in viitor, situatia observata si in anul care tocmai a trecut. Acest fapt este motivat de oferta inca destul de bogata, dar si de interesul consumatorilor aflat in crestere, mai ales ca pretul carnii de vita s-a tot marit determinand orientarea consumatorilor, partial, spre carnea de porc. Pe piata Uniunii Europene, pretul carnii de porc a fost in usoara crestere la nivelul lunii martie, ca urmare a faptului ca, din punctul de vedere al cantitatii, oferta nu egaleaza cererea. Spre exemplu, in a doua saptamana a lunii martie, pretul carnii de porc a crescut cu 5 eurocenti in Germania si Belgia, cu 4 eurocenti in Olanda si Austria si cu 3 eurocenti in Danemarca, Franta fiind singura tara din UE-15 in care pretul carnii de porc a scazut usor in intervalul mentionat. Variatiile cu privire la evolutia diferita a pretului carnii de porc pe pietele statelor membre ale UE se explica insa si prin diferentele de productivitate din procesul de productie al carnii de porc. Astfel, un foarte recent studiu al organizatiei profesionale InterPIG, preluat si in ultimul buletin lunar al Asociatiei Romane a Carnii arata ca, in 2010, costul de productie al carnii de porc in statele europene a variat foarte mult, de la cel mai mic in Franta (1,36 €/kg la greutatea de sacrificare) la cel mai ridicat, in Cehia (1,92 €). O comparatie a costurilor de productie realizata de InterPIG releva ca statele cu o industrie porcina profesionala si competitiva inregistreaza costuri de productie de 1,4-1,5 €/kg. Costurile relativ scazute din Franta se datoreaza bunei productivitati a scroafelor, preturilor rezonabile ale furajelor, costului scazut al managementului dejectiilor si obtinerii unei bune greutati la sacrificare. Producatorii de carne de porc din afara UE (Brazilia, Canada, SUA) au insa costuri de productie mai scazute, decat oricare tara din UE, nivelul acestora situandu-se intre 1,00-1,10 €/kg se arata in raportul InterPig. Datorita faptului ca 6% din productia mondiala de carne de porc este comercializata intre continente, costul de productie devine un factor de prima importanta in relatiile comerciale intercontinentale. Diferentele majore intre costurile de productie dintre tarile europene duc la diferente de competitivitate, iar costurile de productie ridicate duc la reducerea productiei pe termen lung. Cu toate acestea, daca o ferma porcina are costuri mari de productie, dar reuseste sa vanda la preturi mai mari, nu e nicio problema. Este cazul Italiei, unde costurile de productie sunt cu 25% mai mari decat in Europa de nord-vest, dar unde obtinerea unor produse de calitate superioara (cum sunt suncile grele, considerate produse premium) justifica perceperea unor preturi mai mari de catre producatori. Pretul pietei mai ridicat compenseaza cheltuielile suplimentare. In Olanda exista, de asemenea, dezvoltari recente ce presupun conformarea la standarde de piata mai ridicate, productia de carne de porc supunandu-se unor cerinte mai ridicate de bunastare a animalelor (cum ar fi non-castrarea, suprafete marite pe cap animal, materiale si lumina suplimentare) vanzandu-se, in aceste conditii, la preturi putin mai mari decat productia conventionala. Dar consumatorii sunt pregatiti sa plateasca mai mult pentru asta. In medie, pretul carnii de porc fara TVA, dar incluzand transportul si bonificatiile, pentru UE-27, la 18 martie 2012, pentru carcase de porc categoria E – 55-60% carne slaba – se situa la €1,61/kg. Pretul carnii de pui are perspective de crestere La fel ca si in cazul carnii de vita, pretul carnii de pui va creste in 2012, ca urmare a scaderii productiei, dupa cum o arata un raport al Departamentului Agriculturii din SUA. Pentru Statele Unite ale Americii, statisticile arata o crestere cu circa 12 procente a pretului carnii de pui, in februarie 2012, comparativ cu februarie 2011. De asemenea, pretul carnii de pui broiler, care in luna februarie a ajuns la 52 de centi pe livra (453,6 g), era cu 8 centi peste pretul inregistrat in urma cu un an si cu 3 centi peste cel mediu din luna ianuarie 2012. Totusi, atat in SUA, cat si in Uniunea Europeana, ratiunea de a nu pierde cota de piata ii face pe retaileri sa recurga des la campanii de preturi promotionale. Acest fapt se simte mai ales in domeniul sectorului carnii de pui broiler (in special pentru piept si aripi de pui). Pretul pestelui, la cote inca ridicate Ca si alte sectoare, piata internationala a pestelui este influentata de perspectivele economice generale nesigure, dupa cum o arata un recent raport FAO. Importatorii, procesatorii si comerciantii sunt mai putin interesati in aceste conditii de a incheia contracte pe termen lung, fapt ce contribuie la o mai mare volatilitate a pietei, concluzioneaza acelasi raport. Ca urmare, dupa un maximum atins la sfarsitul lui 2010, pretul produselor piscicole a intrat pe un trend descrescator. Evolutia nu este insa generalizata la toate produsele piscicole, astfel ca pentru anumite specii precum tonul, macroul, heringul sau crevetii preturile au fost in crestere. In cazul pretului crevetilor, evolutia pozitiva a acestuia s-a datorat cererii mai mari din principalele piete – UE, Japonia si SUA – dar si ofertei mai scazute din zona asiatica. Analistii apreciaza ca evolutia pretului crevetilor e dependenta de consumul de alimente din afara casei (restaurant, fast-food-uri) precum si de climatul economic general care restrange sau incurajeaza luarea mesei in oras. Pretul tonului a atins in septembrie 2011, un maximum istoric ca urmare a slabelor capturi din Asia/Pacific, dar si datorita protestelor unor ONG-uri care pun presiune asupra autoritatilor pentru restrangerea pescuitului pentru aceasta specie. Scaderea productiei a condus in 2011 pretul cefalopodelor la cote ridicate. Capturile mai mici au revigorat interesul pentru cresterea acestor vietati marine in captivitate, Ministerul Agriculturii din Mexic raportand rezultate pozitive in acest sens. Totusi, cum tehnologia aferenta mai trebuie dezvoltata, pretul cefalopodelor va depinde in continuare de performantele pescarilor. Pangasius-ul si bibanul de Nil, cele mai importante specii de peste de apa dulce importate in UE vor avea in 2012 o evolutie diferita in ceea ce priveste pretul. Astfel, daca in cazul pangasiusului, in 2012 ar putea sa existe o crestere a pretului ca urmare a a scaderii productiei concomitent cu o crestere a cererii din China, in cazul bibanului de Nil, pretul ar putea sa scada ca urmare a scaderii cererii, dar si a inlocuirii consumuui acestuia cu alte specii precum tilapia. Pretul la biban si platica a ajuns in 2011 la niveluri care nu au mai fost vazute de ani buni. Dar, intre timp, tendinta s-a inversat astfel ca, la momentul actual, situatia a revenit la normal. Pe termen mediu si lung cererea pentru aceste specii de peste consumate si produse, in special, in zona mediteraneeana ar putea sa creasca in conditiile in care consumatorii din Germania, Rusia si Marea Britanie devin din ce in ce mai interesati de aceste produse piscicole. In primele cinci luni ale lui 2011, pretul somonului atlantic s-a aflat la cote extrem de ridicate. Dupa aceasta perioada, insa, acesta a intrat pe un puternic trend descendent care, nici in momentul de fata, nu s-a oprit si care ar putea sa cunoasca o schimbare de directie abia dupa luna iunie 2012, cand noua productie venind din Chile si Norvegia ar putea conduce la un astfel de rezultat. Pretul pestilor pelagici (macrou, hering, sardine) a crescut in 2011 ca urmare, in principal, a cererii venite din partea tarilor in curs de dezvoltare (China, Rusia, Nigeria, Ucraina, Peru) in opozitie cu scaderea consumului din piete precum Germania, Marea Britanie si Franta. Tendinta ar putea sa se mentina si pentru intregul an 2012. Totodata, se constata o crestere a ponderii pestelui care se indreapta spre consumul uman in defavoarea aceluia care este utilizat pentru producerea de faina de peste si ulei de peste (de la circa 80% la 90%) si care s-a mentinut in 2011 la aproximativ acelasi nivel comparativ cu 2010. Indicele FAO al pretului produselor piscicole (2002-2004=100) (FAO= Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura) Seabrem = platica de mare Seabass = biban de mare Pretul somonului in Europa, tara de origine